ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5282/2006

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra cauzei civile de față a reținut următoarele:

Prin contestația înregistrată la 16

aprilie 2003 pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. 1277, formulat în

contradictoriu cu intimații Municipiul Săcele, Ministerul Finanțelor Publice și

Autoritatea pentru privatizarea și administrarea participațiilor statului, în

prezent A.V.A.S., contestatorul K.Ș. a solicitat obligarea intimaților la

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit art. 9 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, pentru imobilul în suprafață de 900 mp înscris în C.F.

Satulung, nr. 625/2, 626/2, preluat abuziv de stat.

Pe parcursul procesului a dobândit

calitate de intervenientă în interes propriu soția contestatorului, K.E., în

calitatea sa de coproprietară a imobilului în litigiu.

Prin sentința civilă nr. 440 din 7

noiembrie 2003 contestația și intervenția în nume propriu a fost respinsă

pentru considerentele ce urmează:

Primăria municipiului Săcele, prin

dispoziția nr. 1261, a respins cererea de restituire în natură a imobilului și

a acordat măsuri reparatorii prin echivalent, constând în titluri de valoare

nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la

societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.

Față de conținutul dispoziției,

susținerea contestatorului în sensul respingerii notificării pe considerentul

că nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 10/2001 este neîntemeiată.

În legătură cu solicitarea de

restituire prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești instanța reține că

în situația imobilelor expropriate, situație aplicabile contestatorului, legea

nu prevede o atare posibilitate, față de dispozițiile art. 11 alin. (8) din

Legea nr. 10/2001.

Referitor la solicitarea de acordare

a folosului nerealizat, instanța a constatat că și această cerere este neîntemeiată

deoarece imobilul a fost preluat în baza unui titlu valabil.

Apelul declarat de reclamant și

intervenientă împotriva acestei sentințe a fost respins de Curtea de Apel

Brașov prin decizia civilă nr. 641 din 15 iunie 2004 pronunțată în dosarul nr.

504/2004.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut cele ce succed:

Susținerea apelanților, în sensul că

pentru imobilul expropriat nu s-a luat nici o măsură reparatorie întrucât

fiecare dintre cele trei părți au susținut competența celorlalte autorități

este nefondată față de conținutul art. 2 al dispoziției nr. 1261 din 26 august

2002 prin care se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.

Arată instanța că solicitările de

acordarea despăgubirilor bănești ori de acordare în compensație a unui teren

echivalent sunt neîntemeiate față de dispozițiile art. 11 din Legea nr.

10/2001.

Foștii proprietari ai imobilelor

expropriate pot să opteze pentru una din modalitățile de restituire în

echivalent indicate în dispoziția emisă de primărie și să urmeze procedura

instituită de art. 34 și art. 35 din lege.

Împotriva deciziei au declarat

recurs apelanții, întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ.

Prin dezvoltarea motivelor de recurs

este criticată hotărârea sub următoarele aspecte:

Față de obiectul cererii, teren în

suprafață de 900 mp care la data exproprierii era liber de orice construcție,

nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, texte

de lege care se referă la construcții demolate total sau parțial.

Deoarece terenul expropriat nu a

fost afectat de nici o construcție, este evident că putea avea altă destinație

decât aceea de locuință.

În speță sunt incidente dispozițiile

art. 11 pct. 9 din Legea nr. 10/2001.

În această situație pct. 2 al. art.

9 din lege prevede ca măsură reparatorie prin echivalent, pe lângă acordarea de

titluri de valoare nominală, acțiuni la societăți comerciale și compensarea cu

alte bunuri oferite în echivalent.

Arată recurenții că dispoziția emisă

de Primarul municipiului Săcele este nelegală pentru că nu a dispus acordarea

tuturor posibilităților prevăzute în lege.

Analizând hotărârea recurată, prin

prisma criticilor formulate și în raport de probele administrate în toate

etapele procesuale, Înalta Curte a reținut cele ce urmează:

Imobilul înscris în C.F. Satulung

sub nr.top.625/2, 626/2, constând din teren de construcție în suprafața de 900

mp ce a fost proprietatea contestatorului K.Ș. și al intervenientei în interes

propriu K.E. a intrat în proprietatea statului prin expropriere în anul 1977,

astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară.

Ca atare recurentul și intervenienta

sunt îndrituiți la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, privind

regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie

1989.

Legea nr. 247/2005 privind reforma

în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, lege

de imediată aplicare, a modificat conținutul Legii nr. 10/2001.

Astfel prin Titlul 1, art. 1 pct.

23, conținutul art. 11 pct. 8 din Legea nr. 10/2001 a fost modificat în sensul

că „măsurile reparatorii prin echivalent pentru bunurile expropriate vor consta

în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către

entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei

îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind

regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv”.

Titlul VII al Legii nr. 247/2005

referitor la regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv este aplicabil și recurenților, dat fiind caracterul de

imediată aplicare a dispozițiilor acestui act normativ.

Față de conținutul noii legi

recursul se vădește a fi fondat, urmând a fi admis în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 304 pct.9 C. proc. civ.

Drept consecință, în temeiul art.

312 alin. (3) C. proc. civ., decizia va fi modificată în sensul admiterii

apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 440 din 7 noiembrie 2003.

Conform art. 296 C. proc. civ.

sentința va fi schimbată în tot, pentru considerentele mai sus arătate, în

sensul admiterii contestației și a cererii de intervenție principală.

Urmare a admiterii cererilor

formulate, Înalta Curte va constata că reclamantul și intervenienta au dreptul

la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și

plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de K.Ș. și

K.E. împotriva deciziei civile nr. 641 Ap din 15 iunie 2004 a Curții de Apel

Brașov, secția civilă, pe care o modifică în sensul că admite apelul împotriva

sentinței civile nr. 440 din 7 noiembrie 2003 a Tribunalului Brașov, secția

civilă.

Schimbă în tot sentința în sensul că

admite contestația și cererea de intervenție principală și anulează și anulează

decizia 1261 din 26 august 2002 a Primăriei municipiului Săcele.

Constată că reclamantul și

intervenientul au dreptul la despăgubiri acordate în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2006.