ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10290/2006

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta P.O. a chemat în judecată pe P.M.Ș., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie dispusă punerea acestuia sub interdicție, susținând că este lipsit de discernământ, datorită afecțiunii psihice de care suferă. Prin sentința nr. 650 din 8 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, a fost respinsă cererea și a fost obligată reclamanta să-i plătească pârâtului suma de 10.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 14 din 7 februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, și a fost obligată apelanta la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs reclamanta, susținând în esență, că se impunea admiterea cererii de punere sub interdicție a pârâtului. Sesizată cu soluționarea recursului Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a invocat din oficiu, ca motiv de casare de ordine publică, în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., excepția de necompetență materială a primei instanțe. Prin O.U.G. nr. 58/2003 a fost abrogat art. 2 lit. g) C. proc. civ., potrivit căruia, cererile de punere sub interdicție erau judecate, în primă instanță de tribunale, astfel de cereri urmând a fi soluționate, de judecătorii, ca instanțe de fond.

Or, cererea de punere sub interdicție a fost înregistrată la tribunal, după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe, și anume, la data de 21 aprilie 2005. În atare situație, ambele instanțe au încălcat norme de procedură civilă care reglementează competența materială, norme ce au caracter imperativ și au pronunțat hotărâri lovite de nulitate. În consecință, recursul urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri și a fi trimisă cauza, spre competentă soluționare, Judecătoriei Fălticeni, pe a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta P.O. Casează decizia nr. 14 din 7 februarie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, precum și sentința nr. 650 din 650 din 8 septembrie 2005 a Tribunalului Suceava, secția civilă, și trimite cauza, spre competentă soluționare, Judecătoriei Fălticeni. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2006.