ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3951/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 75/F

din 27 martie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal, formulată de

reclamantul F.I., a dispus anularea hotărârii nr. 4404 din 9 noiembrie 2005,

emisă de Casa Județeană de Pensii Brașov și a obligat această pârâtă să emită o

nouă hotărâre, prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al

prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești începând cu

data de 1 iulie 2005.

Pentru a hotărî astfel,

această instanță a reținut că reclamantul a făcut dovada refugiului datorat

persecuției etnice din localitatea Dobolii de Jos, în localitatea Ilieni,

județul Covasna.

Din probele administrate,

respectiv depozițiile martorilor, a rezultat că datorită etniei maghiare,

familia reclamantului, împreună cu acesta, a fost persecutată de organele de

ordine locale, fapt ce a determinat refugiul acestora într-o localitate aflată

sub administrarea statului maghiar.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov, susținând, în esență, că în

mod greșit, prima instanță a admis cererea, întrucât situația prezentată de

contestator nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000, respectiv refugiu, expulzare sau strămutare, că în speță nu s-a

făcut dovada refugiului datorat persecuției etnice, întrucât legea nu are în

vedere repararea tuturor prejudiciilor suferite.

A mai susținut că trebuie

avută în vedere, existența unui cadru legal discriminatoriu pentru persoanele

de o anumită etnie.

În acest sens, legislația

adoptată de regimul aflat la putere prevedea reglementări, doar pentru

cetățenii de etnie rromă și evreiască, nu și pentru cetățenii de naționalitate

maghiară.

Recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.

Dovedirea situațiilor

prevăzute de art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale

eliberate la cerere de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu

este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

În cauză, reclamantul a

făcut dovada persecuției etnice, prin declarațiile martorilor R.A. și E.A., din

care rezultă că familia reclamantului, datorită apartenenței la etnia maghiară,

a fost somată de autoritățile românești să părăsească localitatea.

Aceeași împrejurare rezultă

și din depoziția martorului R.A., audiat de instanța de fond care a arătat că

familia reclamantului a fost alungată de autoritățile comunale, respectiv de

primar.

Așa fiind, se constată că

instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care

recursul formulat se vădește a fi nefondat, urmând a fi respins în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 75/F din 27

martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 noiembrie 2006.