ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3951/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 75/F din 27 martie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamantul F.I., a dispus anularea hotărârii nr. 4404 din 9 noiembrie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Brașov și a obligat această pârâtă să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești începând cu data de 1 iulie 2005. Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că reclamantul a făcut dovada refugiului datorat persecuției etnice din localitatea Dobolii de Jos, în localitatea Ilieni, județul Covasna.

Din probele administrate, respectiv depozițiile martorilor, a rezultat că datorită etniei maghiare, familia reclamantului, împreună cu acesta, a fost persecutată de organele de ordine locale, fapt ce a determinat refugiul acestora într-o localitate aflată sub administrarea statului maghiar. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov, susținând, în esență, că în mod greșit, prima instanță a admis cererea, întrucât situația prezentată de contestator nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, respectiv refugiu, expulzare sau strămutare, că în speță nu s-a făcut dovada refugiului datorat persecuției etnice, întrucât legea nu are în vedere repararea tuturor prejudiciilor suferite.

A mai susținut că trebuie avută în vedere, existența unui cadru legal discriminatoriu pentru persoanele de o anumită etnie. În acest sens, legislația adoptată de regimul aflat la putere prevedea reglementări, doar pentru cetățenii de etnie rromă și evreiască, nu și pentru cetățenii de naționalitate maghiară. Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice. Dovedirea situațiilor prevăzute de art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate la cerere de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

În cauză, reclamantul a făcut dovada persecuției etnice, prin declarațiile martorilor R.A. și E.A., din care rezultă că familia reclamantului, datorită apartenenței la etnia maghiară, a fost somată de autoritățile românești să părăsească localitatea. Aceeași împrejurare rezultă și din depoziția martorului R.A., audiat de instanța de fond care a arătat că familia reclamantului a fost alungată de autoritățile comunale, respectiv de primar. Așa fiind, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care recursul formulat se vădește a fi nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 75/F din 27 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2006.