GÜRSOY AND OTHERS v. TÜRKİYE

Publicat la 30 octombrie 2023 SECȚIUNE Cerere nr. 11549/22 Adile Dilek GÜRSOY și alții împotriva Türkiye depusă la 24 februarie 2022 comunicat la 10 octombrie 2023 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la refuzul cererii de restituire a unei parcele de teren (30.000 m) ) Comunitatea Adıyaman care a fost expropriată de la ei în 2008 pentru a construi o zonă de stație de autobuz. Reclamanții susțin că municipalitatea Adıyaman nu a folosit parcela în conformitate cu scopul expropriației.

Ei susțin că Comunitatea Adıyaman a abandonat scopul de a construi o stație de autobuz pe plotul de teren care a fost expropriat de la ei și a decis să expropieze o altă parcelă de teren pentru a construi respectiva stație de autobuz în 2010. Reclamanții susțin că municipalitatea Adıyaman a părăsit parcela de teren neutilizat timp de mai mult de patru ani de la expropriare și că, cu doar câteva luni înainte de dreptul lor de a recupera parcela a apărut în conformitate cu termenul de cinci ani prevăzut la art. 23 din Legea nr. 2942 pe Expropriation, municipalitatea a semnat un contract de închiriere cu o companie la un preț foarte mic pentru a exploata un parc de distracții pe o parte mică a parcelei, pentru a le împiedica să folosească dreptul lor de a cumpăra înapoi parcela.

Acțiunea civilă inițiată de solicitanți a fost în cele din urmă respinsă din motivul că parcela de teren a fost utilizată în conformitate cu un interes public, chiar dacă scopul a fost diferit de scopul expropriației. Reclamanții se plâng de o încălcare a drepturilor acestora în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Având în vedere concluziile luate de Curte în cazul Motais de Narbonne c. Franța (nr. 48161/99, §§ 16-23, 2 iulie 2002) și Beneficio Cappella Paolini c. San Marino (nr. 40786/98, §§ 30-34, CEDO 2004-VIII (extracte)), refuzul cererii de restituire a reclamanților, în ceea ce privește partea neutilizată a plăcii de teren, constituie o încălcare a dreptului reclamantului de a-și bucura în mod pașnic de bunurile în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția?

Având în vedere concluziile obținute de Curte în cazul Motais de Narbonne c. Franța (n. 48161/99, §§ 16-23, 2 iulie 2002) și Beneficio Cappella Paolini c. San Marino (n. 40786/98, §§ 30-34, CEDO 2004-VIII (extracte)), refuzul cererii de restituire a reclamanților, în ceea ce privește partea terenurilor utilizate pentru parcul de distracții, constituie o încălcare a dreptului reclamantului de a-și bucura în mod pașnic de bunurile în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția?

Lista reclamanților: nr. Locul de reședință Adile Dilek GÜRSOY 1969 Adıyaman turc Ruken Ayșe DOST 1979 Adıyaman turc Sümeyra Adile ELALDI 1977 Adıyaman turc Yeliz ERTÜRK 1981 Adıyaman turc Ahmet Bülent GÜRSOY 1968 Adıyaman turc Atif GÜRSOY 1949 Adıyaman turc GÜRSOY 1979 Adıyaman turc Hüseyin Hicri GÜRSOY 1971 Adiyaman turc İbrahim Suat GÜRSOY 1975 turc Adıyaman 10. Latif GÜRSOY 1952 Șeyh Abdurrahman Murat GÜRSOY 1973 Turc Adıyaman 12. Zeliha Meral GÜRSOY 1946 Turc Adıyaman 13. Süheyla ÖZBİLGİN 1948 Turc Adıyaman 14. Ahmet SEVİNÇLİ 1967 Turc Adıyaman 15. Arda SEVİNÇLİ 2002 Turc Adıyaman 16. Ayșe Nilgün TOPRAK 1966 Turc Adıyaman

Published on 30 October 2023

SECOND SECTION

Application no. 11549/22 Adile Dilek GÜRSOY and Others against Türkiye lodged on 24 February 2022 communicated on 10 October 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the refusal of the applicants’ request for restitution of a plot of land (30,000 m 2 ) the Adıyaman Municipality which was expropriated from them in 2008 to build a bus station area. The applicants claim that the Adıyaman Municipality did not use the plot in accordance with the purpose of the expropriation.

They allege that the Adıyaman Municipality abandoned its purpose to build a bus station on the plot of land that was expropriated from them and decided to expropriate another plot of land to build the said bus station in 2010. The applicants submit that the Adıyaman Municipality left the plot of land unused for more than four years after the expropriation and that, just a few months before their right to reclaim the plot arose in accordance with the five-year time-limit laid down in Article 23 of Law No. 2942 on Expropriation, the municipality signed a rental contract with a company at a very low price to operate an amusement park on a small part of the plot, in order to prevent them from using their right to buy back the plot.

The civil action brought by the applicants was eventually dismissed on the grounds that the plot of land was used in line with a public interest even if the purpose was different from the purpose of the expropriation. The applicants complain of a violation of their rights under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. In the light of the conclusions reached by the Court in the cases of Motais de Narbonne v. France (no. 48161/99, §§ 16-23, 2 July 2002) and Beneficio Cappella Paolini v. San Marino (no. 40786/98, §§ 30-34, ECHR 2004-VIII (extracts)), did the refusal of the applicants’ request for restitution, as regards the unused part of the plot of land, constitute a violation of the applicants’ right to peaceful enjoyment of their possessions within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention?