ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5309/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin dispoziția nr. 24 din 4 martie 2005 CN „R. SA SC A. Reșița SA” a respins cererea numitei J.E. privind restituirea prin echivalent bănesc a terenului în suprafață de 5755 mp înscris în C.F. nr. 749 nr.top. 550, precum și restituirea în natură a acestuia. Prin aceeași dispoziție s-a făcut oferta de restituire pentru terenul revendicat prin echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri, respectiv acordarea altor terenuri în schimbul celui revendicat, de aceeași categorie agricolă, aceeași suprafață și libere de sarcini. La data de 6 aprilie 2005, reclamanta J.E. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 24 din 4 martie 2005, solicitând anularea acesteia, recunoașterea dreptului pretins să se constate că este titulara dreptului în echivalent bănesc a imobilului F.A.S.

în suprafață de 5755 mp înscris în C.F. 749 mp nr.top. 550 Reșița Română și să se dispună emiterea unor dispoziții privind soluționarea notificării în condițiile Legii nr. 10/2001 prin care restituirile să fie în echivalent bănesc. Ulterior, reclamanta și-a precizat și completat acțiunea solicitând să se constate că este titulara dreptului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilului înscris în C.F. 749 Reșița Română sub nr.top. 550 F.A.S. de 5755 mp. În principal, a solicitat să se dispună emiterea unei alte dispoziții prin care să-i fie acordate despăgubiri bănești ca măsuri reparatorii prin echivalent, iar în subsidiar, să se dispună emiterea unei alte dispoziții care să individualizeze în natură terenul acordat la schimb, teren care să fie de categorie similară cu cel preluat, aceeași suprafață și liber de sarcini.

Fiind astfel investit, Tribunalul Caraș Severin, prin sentința civilă nr. 836 din 30 martie 2006, a admis acțiunea, a anulat dispoziția nr. 24 din 4 martie 2005 emisă de pârâtă, a constatat că reclamanta este titulara dreptului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilului înscris în C.F. 749 Reșița Română sub nr. top. 550 F.A.S. în suprafață de 5755 mp A dispus dezmembrarea parcelei cu nr.top. 743/2/1/b nr.cod 1836, teren cu construcția cantină, în suprafață totală de 1630 mp, înscrisă în C.F. 15403 Câlnic, proprietatea pârâtei, iar două subparcele, conform suplimentului de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert C.E., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, în două subparcele: - subparcela nr.top.

743/2/1/b/1, teren cu construcție cantină în suprafață de 860 mp; - subparcela nr.top. 743/2/1/b/2, teren în suprafață de 770 mp. A dispus obligarea pârâtei la emiterea unei noi dispoziții prin care să-i atribuie la schimb reclamantei suprafața de 770 mp din imobilul înscris în C.F. 15403 Câlnic, subparcela cu nr.top. nou 743/2/1/b/2, iar pentru diferența de teren până la suprafața de 5755 mp să-i fie acordate despăgubiri bănești în sumă de 54.444 lei, conform valorii stabilite prin suplimentul de expertiză efectuat de expert C.E. A obligat pe pârâtă la 1.800 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că pârâta i-a oferit reclamantei la schimb terenul în suprafață de 5755 mp înscris în C.F.

11753 nr.top. R 214, cu motivarea că acesta este liber de sarcini, este de aceeași categorie cu cel revendicat și are drum de acces spre calea L. Întrucât pe acest teren oferit de pârâtă la schimb există construcții din beton aferente poligonului, neexistând cale de acces practicabilă (situație constatată prin expertiza efectuată în cauză), expertul a identificat prin suplimentul de expertiză un alt teren cu construcție cantină, procedând la dezmembrarea parcelei în două subparcele, din care cea în suprafață de 770 mp s-a apreciat de către instanță că poate fi restituită în natură. Prima instanță a apreciat așadar că în raport de art. 3 lit. a) coroborat cu art. 4 pct. 2 și 4 din Legea nr. 10/2001, modificată, reclamanta este titulara dreptului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilului înscris în C.F.

749 Reșița Română sub nr.top. 550 F.A.S. , în suprafață de 5755 mp. Soluția instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Timișoara care, prin decizia civilă nr. 37 din 30 ianuarie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă. Împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs pârâta CN „R. SA București, filiala „A. Reșița” SA invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Susține, în esență, că în mod greșit i s-a restituit reclamantei suprafața de 770 mp, întrucât prin această modalitate de restituire este afectată funcționalitatea obiectivului „cantină”, situație în care se impunea completarea expertizei efectuată în cauză, instanțele nedând dovadă de rol activ sub acest aspect.

Recursul este nefondat. Asupra art. 129 alin. (5) C. proc. civ., „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc”. Nu este mai puțin adevărat că principiul disponibilității este un principiu specific procesului civil care conferă părților posibilitatea de a sesiza autoritatea judiciară, de a dispune de obiectul litigiului și de mijloacele de apărare. În acest context, între rolul activ al judecătorului și inițiativa părților trebuie să existe o armonizare, judecătorul neputând dispune însă decât în limitele cererilor și apărărilor formulate.

În speță, pârâta nu a formulat obiecțiuni cu privire la suplimentul raportului de expertiză efectuat de expertul C.E. la instanța de fond și nici nu a solicitat în apel efectuarea unei alte expertize. De altfel, în apel, pârâta nu a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la modalitatea de restituire în natură a terenului în suprafață de 770 mp către reclamantă în sensul că prin această modalitate de restituire s-ar afecta funcționalitatea obiectivului „cantină”, pentru ca în raport de această apărare a sa instanța de apel să-și manifeste rolul activ. În atare situație, nu e poate susține că judecătorii apelului au ignorat prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Pe de altă parte, este de menționat faptul că afectarea funcționalității obiectivului „cantină” prin restituirea către reclamantă a terenului în discuție, nu a constituit motiv de critică în apel, el neputând fi invocat pentru prima dată în recurs întrucât s-ar încălca principiul de drept civil non omisso medio . Drept urmare, în raport de considerentele expuse și constatând legalitatea hotărârii atacate, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și urmează a fi respins în consecință, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta CN R. SA, filiala SC A. Reșița SA, împotriva deciziei nr. 37 din 30 ianuarie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2007.