ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3825/2006

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 165 din 8 iunie 2005, Tribunalul Sibiu l-a achitat pe inculpatul D.N. zis C., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. i) C. pen. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, se reținuse că la 28 ianuarie 2004, în comuna Bradu, județșul Sibiu, a avut loc o nuntă, la care au participat familii de rromi din localitate. Un grup de rromi neinvitați la nuntă, printre care și victima C.T., invocând un obieci tradițional al acestei etnii, au solicitat mirilor o sumă de bani.

După ce au obținut 450.000 lei, între acest grup și grupul nuntașilor, din care făcea parte și inculpatul D.N., a început o ceartă, în cadrul căreia inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură în cap, cu un topor, provocându-i un traumatism cranio-cerebral deschis, plagă paritală, fractură de os parietal, comă gradul III. În același rechizitor s-a mai reținut că organele de pooliție ajunse la fața locului au găsit victima în locuința martorei L.M., întinsă pe podea și încă conștientă, care, la întrebările polițiștilor a răspuns că a fost lovit de C. cu securea, adică de inculpatul D.N.

În urma unei ample cercetări judecătorești, instanța a constatat grave încălcări ale principiilor desfășurării urmăririi penale, selectarea probelor strânse în faza nepublică și prezentarea în dosarul instanței numai a probelor ce susțin acuzarea, neidentificarea instrumentului cu care se pretinde că a fost săvârșit omorul, multiple contradicții între declarațiile martorilor, iar, în final, a concluzionat că există mari dubii cu privire la vinovăția inculpatului, astfel că se impune achitarea acestuia. Curtea de Apel Alba-Iulia, prin decizia penală nr. 324 din 3 noiembrie 2005, a respins apelurile parchetului și ale părților civile.

Prin recursul parchetului, se solicită casarea ambelor hotărâri pronunțate și restituirea cauzei la procuror, invocându-se că urmărirea penală a fost superficială și incompletă și că probațiunea efectuată în cursul cercetării judecătorești a evidențiat necesitatea completării urmăririi penale, în principal sub aspectul infracțiunii de încăierare prevăzută de art. 322 C. pen. Prin recursul declarat de părțile civile, sunt criticate hotărârile pronunțate, susținându-se că ambele instanțe au făcut o greșită aplicare a legii, reținând cu „ mare lejeritate” aplicarea dispozițiilor art. 66 C. proc. pen. Recursul parchetului și al părților civile sunt fondate. Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Așadar, realizarea acestor obiective reprezintă obligații ale organului de urmărire penală, căruia îi revine sarcina de a stabili, prin strângerea tuturor probelor necesare dacă s-a săvârșit o infracțiune, care este această infracțiune, cine sunt autorii acesteia, pentru ca, pe baza acestor probe, să se constate dacă sunt sau nu temeiuri de trimitere în judecată. Or, așa cum se susține prin recursul parchetului, într-adevăr, organul de urmărire penală nu și-a îndeplinit obligațiile mai sus-menționate prevăzute de lege. Din probațiunea strânsă în cursul urmăririi penale nu rezultă decât faptul că, la data de 28 ianuarie 2004, cu ocazia acelei nunți, s-a creat o învălmășeală între două grupuri de romi și că, în această învălmășeală, C.T.

a fost lovit în cap cu un corp contondent, tăietor-despicător, care i-a produs leziunile descrise în raportul de necropsie și că, în momentul în care victima a căzut la pământ, a fost călcată în picioare de ceilalți participanți la eveniment. Așa fiind, se impune admiterea recursului parchetului și al părților civile, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei la procuror, pentru completarea urmăririi penale. Cu ocazia reluării urmăririi penale, urmează a fi avute în vedere fiecare aspect deficitar arătat punctual în cuprinsul sentinței penale și al deciziei instanței de apel, pentru a se stabili cu claritate și certitudine starea de fapt reală, participanții și vinovățiile acestora.

Cu ocazia reluării și completării urmăririi penale, vor fi valorificate toate datele și elementele rezultate din cercetarea judecătorească efectuată de instanța de fond, iar apoi, pe baza probelor obținute, se va putea verifica dacă, în realitate nu suntem în prezența infracțiunii de încăierare, așa cum se poate deduce din considerentele sentinței și din motivele de recurs formulate de parchet.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de părțile civile C.T. și C.E. împotriva deciziei penale nr. 324/ A din 3 noiembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Casează sentința penală nr. 165 din 8 iunie 2005 a Tribunalului Sibiu, secția penală și decizia penală nr. 324/ A din 3 noiembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. În baza art. 333 C. proc. pen., restituie cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu pentru completarea urmăririi penale. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2006.