ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3825/2006

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 165 din 8

iunie 2005, Tribunalul Sibiu l-a achitat pe inculpatul D.N. zis C., în baza art.

11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1),

raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, se reținuse că la 28 ianuarie 2004,

în comuna Bradu, județșul Sibiu, a avut loc o nuntă, la care au participat

familii de rromi din localitate.

Un grup de rromi neinvitați

la nuntă, printre care și victima C.T., invocând un obieci tradițional al

acestei etnii, au solicitat mirilor o sumă de bani. După ce au obținut 450.000

lei, între acest grup și grupul nuntașilor, din care făcea parte și inculpatul D.N.,

a început o ceartă, în cadrul căreia inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură

în cap, cu un topor, provocându-i un traumatism cranio-cerebral deschis, plagă

paritală, fractură de os parietal, comă gradul III.

În același rechizitor s-a

mai reținut că organele de pooliție ajunse la fața locului au găsit victima în

locuința martorei L.M., întinsă pe podea și încă conștientă, care, la

întrebările polițiștilor a răspuns că a fost lovit de C. cu securea, adică de

inculpatul D.N.

În urma unei ample

cercetări judecătorești, instanța a constatat grave încălcări ale principiilor

desfășurării urmăririi penale, selectarea probelor strânse în faza nepublică și

prezentarea în dosarul instanței numai a probelor ce susțin acuzarea,

neidentificarea instrumentului cu care se pretinde că a fost săvârșit omorul,

multiple contradicții între declarațiile martorilor, iar, în final, a

concluzionat că există mari dubii cu privire la vinovăția inculpatului, astfel

că se impune achitarea acestuia.

Curtea de Apel

Alba-Iulia, prin decizia penală nr. 324 din 3 noiembrie 2005, a respins

apelurile parchetului și ale părților civile.

Prin recursul parchetului,

se solicită casarea ambelor hotărâri pronunțate și restituirea cauzei la procuror,

invocându-se că urmărirea penală a fost superficială și incompletă și că

probațiunea efectuată în cursul cercetării judecătorești a evidențiat

necesitatea completării urmăririi penale, în principal sub aspectul

infracțiunii de încăierare prevăzută de art. 322 C. pen.

Prin recursul declarat de

părțile civile, sunt criticate hotărârile pronunțate, susținându-se că ambele

instanțe au făcut o greșită aplicare a legii, reținând cu

„

mare lejeritate” aplicarea

dispozițiilor art. 66 C. proc. pen.

Recursul parchetului și

al părților civile sunt fondate.

Potrivit art. 200 C. proc.

pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la

existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea

răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună

trimiterea în judecată.

Așadar, realizarea

acestor obiective reprezintă obligații ale organului de urmărire penală, căruia

îi revine sarcina de a stabili, prin strângerea tuturor probelor necesare dacă

s-a săvârșit o infracțiune, care este această infracțiune, cine sunt autorii

acesteia, pentru ca, pe baza acestor probe, să se constate dacă sunt sau nu

temeiuri de trimitere în judecată.

Or, așa cum se susține

prin recursul parchetului, într-adevăr, organul de urmărire penală nu și-a

îndeplinit obligațiile mai sus-menționate prevăzute de lege.

Din probațiunea strânsă

în cursul urmăririi penale nu rezultă decât faptul că, la data de 28 ianuarie

2004, cu ocazia acelei nunți, s-a creat o învălmășeală între două grupuri de romi

și că, în această învălmășeală, C.T. a fost lovit în cap cu un corp contondent,

tăietor-despicător, care i-a produs leziunile descrise în raportul de necropsie

și că, în momentul în care victima a căzut la pământ, a fost călcată în

picioare de ceilalți participanți la eveniment.

Așa fiind, se impune

admiterea recursului parchetului și al părților civile, casarea hotărârilor

pronunțate și trimiterea cauzei la procuror, pentru completarea urmăririi

penale.

Cu ocazia reluării

urmăririi penale, urmează a fi avute în vedere fiecare aspect deficitar arătat

punctual în cuprinsul sentinței penale și al deciziei instanței de apel, pentru

a se stabili cu claritate și certitudine starea de fapt reală, participanții și

vinovățiile acestora.

Cu ocazia reluării și

completării urmăririi penale, vor fi valorificate toate datele și elementele

rezultate din cercetarea judecătorească efectuată de instanța de fond, iar

apoi, pe baza probelor obținute, se va putea verifica dacă, în realitate nu

suntem în prezența infracțiunii de încăierare, așa cum se poate deduce din

considerentele sentinței și din motivele de recurs formulate de parchet.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de părțile

civile C.T. și C.E. împotriva deciziei penale nr. 324/ A din 3 noiembrie 2005 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Casează sentința penală nr.

165 din 8 iunie 2005 a Tribunalului Sibiu, secția penală și decizia penală nr. 324/

A din 3 noiembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

În baza art. 333 C. proc.

pen., restituie cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu pentru

completarea urmăririi penale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 iunie 2006.