ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9490/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 28 ianuarie 2005, reclamanții

C.J. și C.Z. au chemat în judecată pe pârâții Primăria și Primarul Municipiului

Galați, solicitând anularea Dispoziției acestora nr. 1177/SR din 6 ianuarie

2005 și obligarea lor la emiterea unei noi dispoziții, prin care măsurile

reparatorii să constea în compensarea cu alte bunuri, iar în subsidiar,

stabilirea valorii reale a terenului situat în Galați, imposibil de restituit

în natură, precum și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în limita

acestei valori.

În motivarea cererii, întemeiate pe

art. 1 alin. (2), art. 9 alin. (1) și art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001

și art. 10.8 B din H.G. nr. 498/2003, reclamanții au susținut că:

- în anul 1972 au cumpărat, prin act

autentic, imobilul de la adresa menționată (200 mp teren și construcție), care

a fost expropriat conform Decretului nr. 346/1980;

- ulterior, construcția a fost

demolată, iar pe teren s-au edificat blocuri de locuințe, astfel că restituirea

în natură nu este posibilă;

- fiul lor deține din anul 2000, în

calitate de chiriaș, un teren neconstruit de 132 mp, care aparține statului,

este situat în Galați, și le-ar putea fi acordat în compensarea terenului

expropriat;

- prin dispoziția atacată, pârâții

au stabilit ca valoare echivalentă a imobilului expropriat suma de 158.542.284

lei, considerabil mai mică decât valoarea de piață a unui teren identic.

Tribunalul Galați, secția civilă,

prin sentința nr. 1305 din 14 septembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat

dispoziția criticată, a dispus compensarea cu terenul de 132 mp situat în

Galați, și aflat în domeniul privat al statului, în valoare de 198.929.100 Rol,

individualizat prin planul de situație întocmit de expert, parte integrantă a

hotărârii și a constatat că, potrivit Legii nr. 247/2005, pentru diferența

dintre valoarea actualizată a imobilului expropriat, valoarea imobilului primit

în compensare și despăgubirea primită la expropriere, actualizată, reclamanții

au dreptul la despăgubiri care vor fi stabilite conform art. 13 și art. 16 din

Titlul VII al aceleiași legi.

Totodată, tribunalul a obligat-o pe

pârâtă să le plătească reclamanților 400 Ron cheltuieli de judecată.

S-a reținut că:

- imobilul dobândit de reclamanți în

anul 1972 (teren de 200 mp și casă), situat în Galați, a fost expropriat prin

Decretul nr. 436/1980;

- la expropriere, reclamanții au

primit 433,3 lei despăgubiri, iar ulterior construcția a fost demolată și pe

teren s-a ridicat un bloc de locuințe;

- potrivit art. 1 alin. (2) și art.

11 alin. (8) din Legea nr. 10/20010 în actuala redactare (consecutiv

modificării operate prin Legea nr. 247/2005), măsurile reparatorii în

echivalent pot consta și în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite de

entitatea învestită cu soluționarea notificării, condiționat de acordul

persoanei îndreptățite;

- terenul de 132 mp situat în

Galați, solicitat în compensare de reclamanți, este închiriat de primărie

fiului acestora dar are o valoare inferioară valorii imobilului expropriat;

- în consecință, reclamanții sunt

îndreptățiți la despăgubiri pentru diferența de valoare;

- aceste despăgubiri trebuie să fie

stabilite conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu luarea în calcul a

valorii actualizate a despăgubirilor primite de reclamanți la expropriere.

Curtea de Apel Galați, secția

civilă, prin decizia nr. 76 din 23 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Galați.

S-a reținut că:

- art. 1 alin. (2) din Legea nr.

10/2001 (în forma existentă la data emiterii dispoziției atacate) și art. 1.7

din H.G. nr. 498/2003 permiteau unității deținătoare, obligată la restituire,

să ofere persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice bunuri

sau servicii disponibile care erau acceptate de aceasta;

- în speță, reclamanții au indicat

un teren pe care îl dețin în calitate de chiriași pentru a fi retrocedat ca

măsura reparatorie în echivalent pentru imobilul expropriat, imposibil de

restituit în natură;

- apelantul nu precizează

impedimentele legale care ar face imposibilă acordarea suprafeței de 132 mp ca

măsură reparatorie pentru imobilul reclamanților;

- deținătorul imobilului preluat

abuziv are plenitudine de competență în acordarea măsurilor reparatorii dar

modul de soluționare a notificărilor este supus controlului judecătoresc;

- potrivit art. 13 și art. 16 din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005, organul competent să stabilească

despăgubirile este Comisia Centrală, a cărei decizie poate fi contestată în

condițiile legii contenciosului administrativ.

Municipiul Galați prin Primar a

declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul

respingerii acțiunii, ca inadmisibilă.

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 299-316 C. proc. civ., Legea nr. 213/1998 și Legea nr. 215/2001,

recurentul a susținut că:

- măsura reparatorie în echivalent

de compensare cu alte bunuri este condiționata de oferta în acest sens a

deținătorului, care în speță nu există datorită lipsei unor imobile

disponibile;

- instituția abilitată de Legea nr.

115/2001 să dispună de terenurile care aparțin domeniului public este doar

Consiliul Local Galați, astfel că prima instanță a depășit atribuțiile puterii

judecătoresti.

Aceste critici, a căror dezvoltare

permite încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., sunt

nefondate deoarece:

- sintagma „în compensare cu alte

bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător” care apare în art. 1

alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (ca și în alte texte din aceeași lege ori din

H.G. nr 498/2003), nu duce la concluzia că refuzul unității menționate de a face

o asemenea ofertă, în ipoteza imposibilității restituirii în natură a

imobilului preluat abuziv, nu este supus controlului judecătoresc;

- altfel, ar însemna că unele acte

îndeplinite de unitățile prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

în cursul procedurii de restituire instituite prin aceeași lege, de natură să

prejudicieze persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii, nu pot fi cenzurate

de instanțele de judecată, ceea ce este inacceptabil;

- în speță, reclamanții și-au

exprimat neechivoc preferința pentru măsura reparatorie prin echivalent de

compensare cu un alt imobil și au dovedit că atribuirea acestui bun este

posibilă, fiind vorba despre un teren neconstruit, inferior imobilului

expropriat (din punct de vedere valoric si al dimensiunilor) și închiriat de

primărie fiului lor;

- la rândul său, recurentul nu a

învederat impedimente concrete care ar împiedica o asemenea „compensare” și,

evident, nu a dovedit existența lor, astfel că refuzul de a oferi terenul

solicitat de reclamanți este total nejustificat;

- potrivit art. 1.7 din H.G nr.

498/2003, măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau

servicii oferite în echivalent se ia tot de entitatea învestită cu soluționarea

notificării, prin dispoziție/decizie motivată, cu respectarea prevederilor

Legii nr. 213/1998 în cazul bunurilor disponibile cu regim de proprietate

publică.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) și art. 274 C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins, cu obligarea

recurentului la plata sumei de 1000 Ron cheltuieli de judecată către intimații

reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Municipiul Galați prin Primar împotriva deciziei civile nr. 76/A

din 23 martie 2006 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Obligă recurentul la plata către

intimatul-reclamant J.C. a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2006.