ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9490/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 28 ianuarie 2005, reclamanții C.J. și C.Z. au chemat în judecată pe pârâții Primăria și Primarul Municipiului Galați, solicitând anularea Dispoziției acestora nr. 1177/SR din 6 ianuarie 2005 și obligarea lor la emiterea unei noi dispoziții, prin care măsurile reparatorii să constea în compensarea cu alte bunuri, iar în subsidiar, stabilirea valorii reale a terenului situat în Galați, imposibil de restituit în natură, precum și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în limita acestei valori. În motivarea cererii, întemeiate pe art. 1 alin. (2), art. 9 alin. (1) și art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 și art. 10.8 B din H.G.

nr. 498/2003, reclamanții au susținut că: - în anul 1972 au cumpărat, prin act autentic, imobilul de la adresa menționată (200 mp teren și construcție), care a fost expropriat conform Decretului nr. 346/1980; - ulterior, construcția a fost demolată, iar pe teren s-au edificat blocuri de locuințe, astfel că restituirea în natură nu este posibilă; - fiul lor deține din anul 2000, în calitate de chiriaș, un teren neconstruit de 132 mp, care aparține statului, este situat în Galați, și le-ar putea fi acordat în compensarea terenului expropriat; - prin dispoziția atacată, pârâții au stabilit ca valoare echivalentă a imobilului expropriat suma de 158.542.284 lei, considerabil mai mică decât valoarea de piață a unui teren identic.

Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 1305 din 14 septembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat dispoziția criticată, a dispus compensarea cu terenul de 132 mp situat în Galați, și aflat în domeniul privat al statului, în valoare de 198.929.100 Rol, individualizat prin planul de situație întocmit de expert, parte integrantă a hotărârii și a constatat că, potrivit Legii nr. 247/2005, pentru diferența dintre valoarea actualizată a imobilului expropriat, valoarea imobilului primit în compensare și despăgubirea primită la expropriere, actualizată, reclamanții au dreptul la despăgubiri care vor fi stabilite conform art. 13 și art. 16 din Titlul VII al aceleiași legi. Totodată, tribunalul a obligat-o pe pârâtă să le plătească reclamanților 400 Ron cheltuieli de judecată.

S-a reținut că: - imobilul dobândit de reclamanți în anul 1972 (teren de 200 mp și casă), situat în Galați, a fost expropriat prin Decretul nr. 436/1980; - la expropriere, reclamanții au primit 433,3 lei despăgubiri, iar ulterior construcția a fost demolată și pe teren s-a ridicat un bloc de locuințe; - potrivit art. 1 alin. (2) și art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/20010 în actuala redactare (consecutiv modificării operate prin Legea nr. 247/2005), măsurile reparatorii în echivalent pot consta și în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite de entitatea învestită cu soluționarea notificării, condiționat de acordul persoanei îndreptățite; - terenul de 132 mp situat în Galați, solicitat în compensare de reclamanți, este închiriat de primărie fiului acestora dar are o valoare inferioară valorii imobilului expropriat; - în consecință, reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri pentru diferența de valoare; - aceste despăgubiri trebuie să fie stabilite conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu luarea în calcul a valorii actualizate a despăgubirilor primite de reclamanți la expropriere.

Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 76 din 23 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Galați. S-a reținut că: - art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (în forma existentă la data emiterii dispoziției atacate) și art. 1.7 din H.G.

nr. 498/2003 permiteau unității deținătoare, obligată la restituire, să ofere persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile care erau acceptate de aceasta; - în speță, reclamanții au indicat un teren pe care îl dețin în calitate de chiriași pentru a fi retrocedat ca măsura reparatorie în echivalent pentru imobilul expropriat, imposibil de restituit în natură; - apelantul nu precizează impedimentele legale care ar face imposibilă acordarea suprafeței de 132 mp ca măsură reparatorie pentru imobilul reclamanților; - deținătorul imobilului preluat abuziv are plenitudine de competență în acordarea măsurilor reparatorii dar modul de soluționare a notificărilor este supus controlului judecătoresc; - potrivit art. 13 și art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, organul competent să stabilească despăgubirile este Comisia Centrală, a cărei decizie poate fi contestată în condițiile legii contenciosului administrativ.

Municipiul Galați prin Primar a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul respingerii acțiunii, ca inadmisibilă. În motivarea recursului, întemeiat pe art. 299-316 C. proc. civ., Legea nr. 213/1998 și Legea nr. 215/2001, recurentul a susținut că: - măsura reparatorie în echivalent de compensare cu alte bunuri este condiționata de oferta în acest sens a deținătorului, care în speță nu există datorită lipsei unor imobile disponibile; - instituția abilitată de Legea nr. 115/2001 să dispună de terenurile care aparțin domeniului public este doar Consiliul Local Galați, astfel că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătoresti. Aceste critici, a căror dezvoltare permite încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc.

civ., sunt nefondate deoarece: - sintagma „în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător” care apare în art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (ca și în alte texte din aceeași lege ori din H.G.

nr 498/2003), nu duce la concluzia că refuzul unității menționate de a face o asemenea ofertă, în ipoteza imposibilității restituirii în natură a imobilului preluat abuziv, nu este supus controlului judecătoresc; - altfel, ar însemna că unele acte îndeplinite de unitățile prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în cursul procedurii de restituire instituite prin aceeași lege, de natură să prejudicieze persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii, nu pot fi cenzurate de instanțele de judecată, ceea ce este inacceptabil; - în speță, reclamanții și-au exprimat neechivoc preferința pentru măsura reparatorie prin echivalent de compensare cu un alt imobil și au dovedit că atribuirea acestui bun este posibilă, fiind vorba despre un teren neconstruit, inferior imobilului expropriat (din punct de vedere valoric si al dimensiunilor) și închiriat de primărie fiului lor; - la rândul său, recurentul nu a învederat impedimente concrete care ar împiedica o asemenea „compensare” și, evident, nu a dovedit existența lor, astfel că refuzul de a oferi terenul solicitat de reclamanți este total nejustificat; - potrivit art. 1.7 din H.G nr. 498/2003, măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent se ia tot de entitatea învestită cu soluționarea notificării, prin dispoziție/decizie motivată,

cu respectarea prevederilor Legii nr. 213/1998 în cazul bunurilor disponibile cu regim de proprietate publică. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și art. 274 C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins, cu obligarea recurentului la plata sumei de 1000 Ron cheltuieli de judecată către intimații reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Municipiul Galați prin Primar împotriva deciziei civile nr. 76/A din 23 martie 2006 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Obligă recurentul la plata către intimatul-reclamant J.C. a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2006.