ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3314/2006

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 68 din 23

februarie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea formulată de N.M.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut că reclamantul N.M. este de origine evreu, născut în România, iar în

perioada septembrie 1940 - 23 august 1944 a locuit cu familia sa la Galați și că, din documentele depuse la dosarul cauzei, nu a dovedit calitatea de

beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul N.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivare, recurentul a

arătat că instanța de fond nu a luat în considerare probele administrate la

dosarul cauzei, în sensul că prin adeverința nr. A/251 din 3 ianuarie 2006,

eliberată ulterior adeverinței nr. A/251 din 4 august 2005, de către Federația

Comunităților Evreiești din România - Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor

din România, s-a precizat că reclamantul, împreună cu familia sa, a suferit, în

perioada 6 septembrie 1940 - 23 august 1944, persecuții și discriminări etnice

impuse evreilor, având domiciliul obligatoriu în localitatea Tecuci, nu în

localitatea Galați, așa cum a reținut instanța de fond.

A mai susținut că, împreună

cu întreaga familie, a avut restricții de circulație și de aprovizionare,

familia sa fiind permanent sub supravegherea organelor polițienești.

Analizând motivele de recurs,

în raport cu soluția instanței de fond și în raport cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat și va fi admis pentru

următoarele considerente:

Din certificatul de naștere

al recurentului-reclamant rezultă că acesta s-a născut la data de 5 martie 1930,

în localitatea Tecuci, raionul Tecuci.

Din adeverința nr. 251 din 3

ianuarie 2006, eliberată de Federația Comunităților Evreiești din România - Centrul

pentru Studiul Istoriei Evreilor din România rezultă că recurentul N.M. a

îndurat, împreună cu familia, toate restricțiile și persecuțiile impuse

evreilor la Tecuci, nu i s-a permis accesul în învățământul de stat, a avut

cartele de alimente tip „E” speciale pentru evrei, a avut restricții de

circulație și de aprovizionare, familia fiind în permanență sub supravegherea

organelor polițienești, nu a avut voie să părăsească orașul Tecuci, având domiciliul

obligatoriu în orașul Tecuci, până la data de 23 august 1944, fiind evacuați

din locuința proprie.

Conform art. 1 lit. g) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

respectiv Legea nr. 323/2004, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940

și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre

situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a „evacuării din locuința pe care o

deținea” .

Potrivit art. 4 alin. (1)

din H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din

O.G. nr. 105/1999 se poate face cu acte oficiale eliberate de organele

competente sau „alte asemenea acte oficiale”.

Din înscrisurile depuse la

dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recurentul a făcut dovada persecuției

din motive etnice și că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și

nelegală, motiv pentru care se va admite recursul declarat de N.M., se va anula

hotărârea nr. 818/2005, emisă de intimata-pârâtă și se vor acorda recurentului,

drepturile corespunzătoare Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

pentru perioada 6 septembrie 1940 - 20 august 1944, începând cu data de 1

octombrie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de N.M. împotriva sentinței nr. 68 din 23 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și în fond,

admite acțiunea formulată de reclamatul N.M.

Anulează hotărârea nr. 818/2005,

eliberată de Casa Județeană de Pensii Olt și obligă pe pârâtă să emită o nouă

hotărâre, prin care să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 6 septembrie 1940 - 20 august 1944, începând cu data de 1

octombrie 2005.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2006.