ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1017/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 14

martie 2005, reclamanta L.L. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a

municipiului București, anularea hotărârii nr. 14221/607 din 31 ianuarie 2005,

emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1576 din

3 octombrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat

pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei,

drepturile solicitate, pentru perioada noiembrie 1940 - 6 martie1945, începând

cu data de 1 octombrie 2004.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză fac dovada că

reclamanta, împreună cu familia sa, a fost obligată, după cedarea Ardealului de

Nord, să părăsească orașul în care locuiau și să urmeze regimentul în care

tatăl ei era ofițer activ, în orașul Craiova.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului

București, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9

C. proc. civ. A susținut recurenta că, din probele administrate în cauză, nu

rezultă că familia reclamantei locuia în Ardealul de Nord, anterior Dictatului

de la Viena și prin urmare, nu a fost dovedită persecuția etnică.

Recurenta a criticat hotărârea

instanței de fond, și sub aspectul datei începând cu care urmează să se acorde

reclamantei, drepturile solicitate, susținând că acordarea drepturilor

prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, nu se poate face de la data

cererii inițiale, ci numai în raport cu data la care reclamanta a făcut dovada

susținerilor sale în fața instanței.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei legi,

cetățenii români care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, au avut de suferit

persecuții etnice, fiind strămutați, refugiați sau expulzați, în altă

localitate.

Dovada acestor împrejurări se poate

face, conform art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu înscrisuri oficiale sau, în

lipsa acestora, cu declarații de martori.

Din declarațiile autentificate ale

martorilor F.Z., N.Ș. și C.Ș. rezultă că intimata-reclamantă locuia cu familia,

în orașul Oradea, unde tatăl ei era ofițer activ și de unde au fost obligați să

se refugieze, ca urmare a situație create prin Dictatul de la Viena, în orașul

Craiova, unde tatăl intimatei a fost transferat la un alt regiment.

Martorii menționați au cunoscut

direct și nemijlocit evenimentele relatate în declarațiile lor și, chiar au

fost refugiați împreună cu familia reclamantei, în același oraș, cum este cazul

martorului F.Z.

Cu privire la al doilea motiv de

recurs este de menționat că atâta vreme, cât intimata-reclamantă a făcut dovada

susținerilor sale, cu probele menționate, este lipsită de relevanță data la

care aceste probe au fost administrate, lipsa unor dovezi concludente în

dosarul comisiei fiind acoperită prin depunerea lor ulterior, în fața instanței

de fond.

Pe cale de consecință, instanța a

apreciat situația de fapt în raport cu întregul material probator administrat

în cauză și, în baza rolului ei activ, astfel cum este reglementat prin art.

129 pct. 5 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente,

constatând că potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există

motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

Curtea va respinge prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1576 din 3

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 martie 2006.