ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3024/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 16/ Pi din

9 ianuarie 2006 a Tribunalului Timiș, s-a respins cererea de întrerupere a

executării pedepsei formulată de condamnatul U.C., deținut în Penitenciarul

Timișoara.

Examinând cererea formulată de

condamnat prin prisma motivelor invocate, tribunalul a apreciat că din întreg

ansamblul probator administrat în cauză nu se regăsesc cazurile speciale

prevăzute mde art. 453 lit. c) C. proc. pen., situația firmei și familiei

condamnatului fiind preexistentă condamnării acestuia, procedura de lichidare

judiciară a început în anul 2004, condamnatul nu este singurul administrator al

societății aflate în lichidare și pe durata prevăzută de lege de întrerupere a

executării pedepsei pe acest motiv, și anume 3 luni, în mod cert contribuția

condamnatului nu poate îmbunătăți în vreun fel nivelul de trai al familiei

sale.

Împotriva sentinței penale nr. 16/ PI

din 9 ianuarie 2006 a Tribunalului Timiș, în termen legal a declarat apel

condamnatul U.C., solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și

rejudecând cauza, să se admită cererea și să se dispună întreruperea executării

pedepsei pe o perioadă de 3 luni întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cerute

de art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 86/ A din 22 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de condamnatul U.C. împotriva sentinței nr. 9 ianuarie 2006 a

Tribunalului Timiș.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, condamnatul a declarat recurs, reluând motivele cererii

inițiale precum și cele invocate prin apel.

Recursul este nefondat.

Verificându-se probatoriul cauzei,

Curtea apreciază că acesta a fost corect evaluat de ambele instanțe, că atât

piedicile și greutățile personale precum și cele de familie, sunt preexistente

începerii executării pedepsei și de aceea cerințele art. 453 lit. c) C. proc.

pen., nu sunt îndeplinite în cauză.

În consecință, recursul declarat de

condamnat va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Se vor aplica și dispozițiile art. 192

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul U.C.G. împotriva deciziei penale nr. 86/ A din 22

februarie 2006 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 mai 2006.