ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5520/2006

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 428 din 14

aprilie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, au fost condamnați

inculpații:

- N.N. și

- R.A., pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20

raportat la art. 211 alin. (1) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la câte o pedeapsă de 7 ani

închisoare fiecare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit.

a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului N.N., iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 12 septembrie 2005, la zi.

S-a luat act că inculpatul R.A. este

arestat în altă cauză și că partea vătămată T.I. nu s-a constituit parte

civilă.

În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de câte 500 lei (RON), onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:În ziua de 12 septembrie 2005,

inculpații au pătruns fără drept în locuința părții vătămate T.I., cu scopul de

a sustrage bunuri.

În timp ce inculpații se aflau în

locuință, au fost surprinși de partea vătămată și familia sa. Partea vătămată

l-a lovit pe inculpatul N.N. cu pumnul în piept, moment în care inculpatul R.A.

i-a pulverizat spray în față, cei doi făptuitori reușind, astfel, să fugă.

Imediat după săvârșirea faptei, inculpatul N.N. a fost prins de martorii

alertați de strigătele părții vătămate.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, proces-verbal de constatare a

infracțiunii flagrante, proces-verbal de cercetare la fața locului,

proces-verbal de percheziție domiciliară, proces-verbal de recunoaștere, planșe

fotografice, declarațiile martorilor Z.C.I.V., Z.I., F.M., F.N., R.M.,

declarațiile inculpaților.

Curtea de Apel București, secția penală,

prin decizia penală nr. 483 din 21 iunie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților, menținând starea de arest a inculpatului N.N. și

deducând, la zi, prevenția acestuia.

S-a luat act că inculpatul R.A. este

arestat în altă cauză.

Inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului R.A. fiind avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii penale au

declarat recurs inculpații N.N. și R.A., solicitând admiterea acestora, casarea

hotărârilor pronunțate și achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Inculpații au susținut că au intrat

din eroare în locuința părții vătămate, ei căutând, în realitate, o prostituată

pe nume B.L. Au mai susținut că nu au folosit spray-ul paralizant, recipientul

fiind gol, iar partea vătămată a fost obligată de organele de cercetare penală

să declare împotriva lor.

Temeiul juridic al recursurilor îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Examinând recursurile inculpaților,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea nu sunt fondate.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în

mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților cu privire la săvârșirea

infracțiunii reținute în sarcina lor.

Pe parcursul procesului penal,

inculpații au adoptat mai multe versiuni ale susținerii pe care au făcut-o,

aceea de negare a săvârșirii tentativei la infracțiunea de tâlhărie, ceea ce

demonstrează încercarea lor de a se sustrage răspunderii penale.

Explicațiile oferite, privind eroarea

în care s-au aflat cu privire la locatarul apartamentului în care au pătruns

fără drept, sunt puerile și contrazise de probele administrate în cauză cu

privire la atitudinea violentă pe care cei doi au avut-o la apariția părții

vătămate.

Pretinsa persoană căutată de cei doi

inculpați a fost denumită în mod diferit de aceștia, în timpul procesului

penal, identitatea sa ambiguă (R., L., B.L.) și profesia dezvăluită la un

moment dat (prostituată), dovedind tentativa lor de construire a unui alibi

care să fie greu de verificat de organele de cercetare penală.

Toate aceste apărări au fost corect

înlăturate de instanțele de judecată, fiind contrazise de susținerea părții

vătămate care l-a acuzat pe inculpatul R.A. că i-a pulverizat spray în față

pentru a-și asigura sieși partenerului său fuga de la locul faptei, precum și

de declarațiile martorilor V.N. și Z.I. care fie au fost prezenți la momentul

agresării părții vătămate, fie au văzut-o pe aceasta cu ochii iritați de

folosirea spray-ului cu efect lacrimogen.

Partea vătămată a realizat corect

intenția cu care inculpații au pătruns în locuința sa – aceea de a sustragere

bunuri, și a strigat „hoții”, fiind auzită de martorii Z.C.I.V. și Z.I., F.M.,

primii doi fiind și cei care l-au prins și imobilizat pe inculpatul N.N.

Așa fiind, Curtea constată că în

cauză nu există temeiuri de achitare a inculpaților, critica formulată de

aceștia cu privire la greșita lor condamnare fiind nefondată.

În consecință, Curtea va respinge

recursurile declarate de inculpați ca nefondate.

Timpul arestării preventive a

inculpatului N.N. va fi dedus din durata pedepsei aplicate de la 12 septembrie

2005, la zi.

Curtea constată că inculpatul R.A.

este arestat în altă cauză.

Recurenții inculpați vor fi obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., art.

88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații N.N. și R.A. împotriva deciziei penale nr. 483/ A din

21 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului N.N., timpul arestării preventive de la 12 septembrie 2005 la 26

septembrie 2006.

Constată că inculpatul R.A. este

arestat în altă cauză.

Obligă pe fiecare recurent inculpat

la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din

care, suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 septembrie 2006.