ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4552/2006

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 42 din 14

martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 834/2005,Tribunalul Buzău, secția penală,

a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în

sarcina inculpatului N.P., din art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen.

În baza art. 174 – art. 176 lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.P.

la pedeapsa de 16 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. S-au aplicat prevederile art. 71 și 64 C.

pen.

Conform art. 61 C. pen., a fost

revocată liberarea condiționată pentru restul de 751 zile închisoare rămase

neexecutate din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2782

din 19 decembrie  2002 a Judecătoriei Buzău, rest care a fost contopit cu

pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 16 ani închisoare.

A fost confiscat cuțitul corp delict.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen.,

s-a computat la zi reținerea și arestarea preventivă începând de la 22 martie

2005.

S-a dispus obligarea inculpatului la

plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de rentă lunară către minorul N.A.I.,

începând cu data decesului victimei B.N.F. și până la încetarea stării de

nevoie.

S-a luat act că partea vătămată B.F.,

tatăl victimei, a renunțat la plata despăgubirilor reprezentând cheltuieli de

înmormântare și de pomeniri ale fiicei sale.

În considerentele hotărârii,

instanța a reținut, în esență, că, în noaptea de 21 martie 2005, inculpatul N.P.

a ucis, în locuință, pe concubina sa B.N.F., prin lovituri repetate cu corpuri

contondente și ascuțite, provocându-i grave suferințe fizice și psihice.

Prin decizia penală nr. 157 din 15

mai 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția penală, a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă tribunalul Buzău, a desființat, în parte sentința penală nr.

42 din 14 martie 2006 și a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului de

la 16 ani închisoare la 18 ani închisoare. Au fost menținute restul

dispozițiilor sentinței.

A fost respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat (apel vizând schimbarea încadrării juridice a faptei de

omor deosebit de grav, în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. și

reducerea pedepsei). A menținut arestarea preventivă a inculpatului și a dedus

în continuare detenția.

Curtea de Apel a reținut că

încadrarea juridică a faptei este corectă, dar pedeapsa nu a fost bine

individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

neavându-se în vedere gravitatea deosebită a faptei și nici starea de recidivă

a inculpatului.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs, inculpatul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și solicitând reducerea pedepsei.

Înalta Curte, examinând cauza sub

aspectul invocat, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat,

pentru motivele ce urmează:

Înalta Curte consideră că au fost

respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, instanța de apel a avut în

vedere atât gravitatea faptei săvârșite (omor deosebit de grav) cât și persoana

inculpatului (infractor recidivist). Totodată, s-a ținut seama și de

circumstanțele favorabile inculpatului (sinceritatea, comportarea anterioară a

inculpatului, eforturile sale de a se încadra în muncă și de a întemeia o

familie cu concubina sa, sens în care a recunoscut paternitatea copilului

concubinei, deși nu era al său, precum și afecțiunile psihice ale inculpatului,

evidențiate de expertiza medico-legală psihiatrică), pedeapsa de 18 ani

închisoare fiind corespunzătoare tuturor acestor criterii.

Pentru aceste motive, recursul

declarat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins.

Conform art. 88 C. pen., se va scade

din pedeapsă timpul arestării preventive începând de la 22 martie 2005, la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 220 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.P. împotriva deciziei penale nr. 157 din 15 mai 2006 a

Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 martie 2005 la 14 iulie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 iulie 2006.