ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7450/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Judecătoria Tg. Jiu la 30 octombrie 2003, reclamanta D.V. a chemat în judecată

pe pârâta Poliția Rutieră a Municipiului Tg. Jiu, solicitând ca prin hotărârea

ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia de a-i achita suma de

100.000 dolari SUA despăgubiri civile. Prin aceeași cerere s-a solicitat

obligarea pârâtului B.C. la 50.000 dolari SUA, iar a pârâților Judecătoria Tg.

Jiu și Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu la 100.000 dolari SUA

despăgubiri civile, reprezentând daune morale.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că Poliția Rutieră a Municipiului Tg. Jiu a cercetat defectuos

accidentul din 29 noiembrie 1998, în urma căruia a decedat soțul său, D.A., și

a emis o adresă cu un conținut nereal către SC A. Gorj, cu nr. A 6 din 3

decembrie 1998 prin care a comunicat că victima a trecut strada prin loc

nepermis și fără a se asigura și că s-a întocmit dosar de cercetare penală

privind pe B.A.C.

La 14 noiembrie 2003, reclamanta

și-a completat cererea, solicitând obligarea următorilor pârâți la daune

morale: B.A.C. la 30.000 dolari SUA pentru prejudiciul moral rezultat ca urmare

a declarației false date de acesta în dosarul nr. 1328/P/1998 și prin care l-a

calomniat pe soțul său D.A., precum și la o prestație periodică de 150 dolari

SUA pentru reclamantă, având în vedere că în urma șocului emoțional suferit i

s-a diminuat capacitatea de muncă, fiind pensionată medical; pe pârâtul T.G.F.

la 5000 dolari SUA pentru calomnierea defunctului prin mărturia dată la 25

aprilie 2000 la insistențele avocatului C.T.; pe pârâtul B.V., medic la

spitalul Tudor Vladimirescu, Tg. Jiu la suma de 100.000 dolari SUA pentru

prejudiciul cauzat prin modul defectuos în care i-a acordat asistență medicală

soțului său; Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj la 30.000 dolari SUA pentru

neglijența persoanei răspunzătoare de primirea corespondenței, respectiv a

cererii prin care se plângea împotriva actului de urmărire penală din dosarul

nr. 1328/P/1999 și solicita revizuirea deciziei 3840/2000; Poliția Rutieră a

Municipiului Tg. Jiu la 100.000 dolari SUA, pentru emiterea unei schițe false

ce a însoțit procesul verbal de constatare a accidentului din 29 noiembrie

1998.

Prin sentința civilă nr. 7069/2003,

Judecătoria Tg. Jiu și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Gorj, cu motivarea că pretențiile reclamantei depășesc

suma de 1 miliard lei, fiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 2 pct. 1

lit. b) C. proc. civ.

La 15 ianuarie 2004, reclamanta și-a

precizat temeiul de drept al acțiunii ca fiind art. 998, art. 999 C. civ.

La 12 februarie 2004 au fost

introduși în cauză Ministerul de Interne, Ministerul Justiției și Ministerul

Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

La 12 februarie 2004, Tribunalul

Gorj a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre soluționare Tribunalului Argeș,

întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea dosarului la

această instanță.

Prin sentința civilă nr. 36 din 12

aprilie 2005, Tribunalul Argeș a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de

reclamantă, reținând că, deși i s-a pus acesteia în vedere să timbreze cererea

cu 151.495.000 lei și timbru judiciar de 50.000 lei, reclamanta nu s-a

conformat și nici nu a formulat contestație cu privire la modul de stabilire a

taxei judiciare de timbru.

S-a avut în vedere că acțiunea

reclamantei cuprinde 2 capete de cerere: obligarea pârâților la daune morale și

obligarea pârâtului B.A.C. la prestație periodică.

Cum cererea privind prestația periodică

este scutită de taxa de timbru conform art. 15 lit. a) din Legea 147/1997

modificată, instanța a disjuns-o, formând un dosar nou în vederea judecării

separate a acesteia.

În ceea ce privește celălalt petit,

s-a apreciat că este supus timbrajului întrucât nu derivă dintr-un proces

verbal și nici nu se încadrează în cazurile de scutire prevăzute de art. 15-17

2

din Legea 146/1997.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs calificat ulterior ca apel, reclamanta D.V., solicitând

desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe,

pentru a se pronunța pe fondul cauzei.

În motivarea apelului, s-a arătat că

obiectul cauzei îl constituie daunele morale, al căror temei îl reprezintă art.

998, 999 C. civ., litigiul decurgând din dosarul penal nr. 1328/1999, în care a

fost cercetat accidentul de circulație a cărui victimă a fost soțul său,

cercetare efectuată în mod superficial, ocazie cu care au fost întocmite

documente și înscrisuri denaturate care l-au favorizat pe inculpat.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 469/A din 5

decembrie 2005, a admis apelul reclamantei și a desființat sentința apelată, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Argeș.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că, din cuprinsul acțiunii și din actele aflate la

dosar, rezultă că despăgubirile solicitate de reclamantă derivă dintr-o faptă

penală, respectiv accidentul de circulație petrecut la data de 29 noiembrie

1998, fiind aplicabile în consecință, dispozițiile art. 15 lit. a) din Legea

nr. 146/1997 privind scutirea de taxe judiciare de timbru.

Împotriva deciziei menționate au

declarat recurs Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, la 19

ianuarie 2006, și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu

la aceeași dată.

Recurenții au criticat decizia

instanței de apel ca nelegală și netemeinică pentru greșita interpretare a

actului juridic dedus judecății cât și pentru greșita aplicare a dispozițiilor

legii.

S-a susținut că reclamanta și-a

întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 998-999 C. civ., ce

reglementează răspunderea civilă delinctuală, distinct de acțiunea penală ce a

făcut obiectul dosarului penal nr. 1328/P/1999, în care s-a constituit parte

civilă, instanța penală învestită cu acțiunea penală soluționând și acțiunea

civilă.

Ca atare, s-a arătat că reclamantei

nu i se mai aplică dispozițiile art. 19 și art. 20 C. proc. civ., iar acțiunea

acesteia este o acțiune în pretenții civile, în afara cauzei penale, care nu se

încadrează în cazurile de scutire de la plata taxei judiciare de timbru,

prevăzută de art. 15-17

2

din Legea nr. 146/1997.

Intimatul B.V. a formulat în termen

legal întâmpinare, solicitând admiterea recursurilor.

Intimata D.V. a solicitat prin

întâmpinare respingerea recursurilor ca nefondate.

Analizând actele și lucrările

dosarului raportat la criticile invocate de recurente, circumscrise motivelor

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție va constata că recursurile formulate de pârâții Parchetul de pe lângă

Tribunalul Gorj și Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu sunt fondate

pentru considerentele ce succed:

Prin cererea adresată Judecătoriei

Tg. Jiu la 30 octombrie 2003, reclamanta D.V. a chemat în judecată pe pârâți

pentru obligarea acestora la daunele morale cauzate de cercetarea defectuoasă

și tergiversarea soluționării cauzei privindu-l pe D.A., soțul său, victimă a

accidentului de circulație din 29 noiembrie 1998.

Cererea reclamantei a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 998-999 C. civ., referitoare la

răspunderea civilă delictuală, fiind formulată ca o acțiune distinctă de

acțiunea penală ce a făcut obiectul dosarului penal nr. 1328/P/1999 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu.

Reclamanta, ca parte vătămată în

dosarul penal menționat, conform dispozițiilor art. 14 și urm. C. proc. pen.,

s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, motiv pentru care

instanța penală a soluționat și acțiunea civilă.

Ca atare, acesteia nu i se mai

aplică dispozițiile art. 19 și art. 20 C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât

instanța penală nu a suspendat procesul penal, nu a lăsat nesoluționată latura

civilă a plângerii și nici nu s-au descoperit sau născut pagube materiale sau

daune morale după pronunțarea hotărârii penale de către prima instanță.

În consecință, acțiunea reclamantei

formulată ca o acțiune în pretenții civile, întemeiată pe dispozițiile art.

998-999 C. civ. este supusă timbrajului, neîncadrându-se în nici unul din

cazurile de scutire prevăzute de art. 15-17

2

din Legea nr. 146/1997.

Având în vedere că, deși prima

instanță i-a pus în vedere reclamantei intimate să timbreze acțiunea cu suma de

151.495.000 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și cu 50.000 lei timbru

judiciar, la termenele din 8 februarie 2005, 1 martie 2005 și 22 martie 2005,

aceasta neconformându-se dispoziției instanței, astfel că în mod legal, în

raport de dispozițiile art. 20 pct. 1 și 3 din Legea 146/1997, Tribunalul Argeș,

secția civilă, a dispus anularea acțiunii ca netimbrată.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte de Casație și Justiție va constata ca soluția desființării sentinței nr.

36 din 12 aprilie 2005 a Tribunalului Argeș, secția civilă, este nelegală și în

consecință, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursurile

pârâților Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și Parchetul de pe lângă

Judecătoria Tg. Jiu și va modifica decizia recurată în sensul că va respinge

apelul reclamantei D.V. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și Parchetul de pe lângă

Judecătoria Târgu-Jiu împotriva deciziei civile nr. 469/A din 5 decembrie 2005

a Curții de Apel Pitești.

Modifică decizia recurată, în sensul

că respinge apelul declarat ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 26 septembrie 2006.