ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4821/2006

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 130 din 23 martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 2303/P/2005, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul I.T., zis D., la pedeapsa de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. b) și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen. S-a dispus ca pedeapsa să fie executată prin privare de libertate în condițiile prevăzute de art. 71 și 64 lit. a) și b C. pen.

S-a dedus din pedeapsă perioada reținerii de 24 ore și a arestării preventive de la 20 octombrie 2005 la zi, menținându-se arestarea preventivă. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 1.382.000 lei vechi. În esență, s-a reținut că, în după-amiaza zilei de 19 octombrie 2005, în timp ce se afla în zona C. situată pe raza comunei Tudor Vladimirescu, județul Galați, inculpatul, prin acte de violență, a sustras suma de 2.000.000 lei de la victima G.I., bunica sa, producându-i leziuni care au avut ca urmare decesul acesteia. Conform raportului de constatare medico-legală, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat contuziei și edemului medular cervical și leziunii axanale difuze cerebrale cu insuficiență cardio-respiratorie acută consecutivă, consecințe ale unui traumatism cranio-cerebral și vertebro-medular cervical cu fractură vertebrală C4-C5.

Leziunile au avut o legătură de cauzalitate directă cu decesul. Prin decizia penală nr. 172/ A din 22 iunie 2006, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați (apel vizând greșita individualizare a pedepsei), a desființat în parte sentința atacată și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului I.T. de la 7 ani închisoare la 10 ani închisoare, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii apelate. S-a luat act de retragerea apelului formulat de inculpat. A fost menținută arestarea preventivă a inculpatului și a fost dedusă, în continuare detenția.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul, invocând cazul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 14 (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.), Parchetul solicitând înlăturarea prevederilor art. 74 lit. a) și c) și ale art. 76 lit. a) C. pen., cu consecința majorării pedepsei principale, iar inculpatul, reducerea pedepsei aplicate în apel. Examinând recursurile, Înalta Curte constată că recursul declarat de parchet este fondat, iar recursul declarat de inculpatul I.T. este nefondat pentru argumentele ce urmează: Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama, atât de gradul de pericol social al faptei săvârșite, cât și de persoana infractorului.

Stabilind pedeapsa principală de 10 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie calificată, care a avut ca urmare moartea victimei, instanța de apel nu a apreciat, în mod real, unul dintre criteriile esențiale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. și anume, gravitatea deosebită a faptei săvârșite (care a avut ca urmare suprimarea vieții unei persoane, bunica inculpatului). Ținând seama de acest criteriu, Înalta Curte va admite recursul declarat de parchet, majorând pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare, în limitele încadrării juridice adoptate de ambele instanțe.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei atacate În recursul declarat de inculpat, constatând că instanțele au avut în vedere un alt criteriu important de individualizare a pedepselor, respectiv, persoana infractorului, acordându-i, justificat, circumstanțe atenuante, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul acestuia, fapta gravă săvârșită asupra unui membru al familiei impunând majorarea, iar nu reducerea pedepsei. În cadrul recursului declarat de inculpat, Înalta Curte a avut în vedere prevederile art. 385 1 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la hotărârea atacabilă, în cazul în care inculpatul și-a retras apelul, în speță, aceasta fiind doar decizia, nu și sentința instanței de fond.

În consecință, nu poate fi primit motivul de casare referitor la nevinovăția inculpatului, situație stabilită, definitiv, prin sentința cu privire la care inculpatul și-a retras apelul. În baza art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă timpul detenției de la 20 octombrie 2005, la zi. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 172/ A din 22 iunie 2006 a Curții de Apel Galați, secția penală, privind pe inculpatul I.T. Casează decizia atacată numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, în sensul că o majorează de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 20 octombrie 2005 la 16 august 2006. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.T. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 august 2006.