ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3900/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3900/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor de
la dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 731 din 20 decembrie 2005 Tribunalul Cluj, secția
penală, a dispus condamnarea inculpatului P.C., la pedeapsa închisorii de
7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a), b), d) și e) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat
la art. 174 C. pen.
A făcut aplicarea art. 71
și 64 C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestului
preventiv de la data de 4 august 2005 la zi.
În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., a obligat inculpatul la plata sumei de 23.295.430
ROL reprezentând daune materiale și la plata sumei de 10.000 Euro, sau
contravaloarea în lei la data plății, reprezentând daune morale
către partea civilă P.V.M.
A respins restul
pretențiilor civile formulate cu titlu de daune morale de către
partea civilă P.V.M.
A constatat că în
cauză nu au fost formulate pretenții civile de către C.J.A.S. Cluj.
Inculpatul a fost obligat la
plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și de către partea
civilă P.V.
Pentru a pronunța
această sentință penală instanța a reținut în esență
următoarea situație de fapt:
Inculpatul P.C. a fost
căsătorit cu partea vătămată P.V.M., având
împreună cu aceasta doi copii minori. Ca urmare a neînțelegerilor,
inculpatul și partea vătămată au divorțat din
culpă comună, fiind pronunțată astfel sentința
civilă nr. 1740 din 14 aprilie 2005 a Judecătoriei Turda.
Chiar după desfacerea
căsătoriri cei doi au continuat să folosească locuința
comună din Câmpia Turzii, relațiile dintre ei fiind tensionate.
În dimineața zilei de 4
august 2005, în jurul orelor 10,30, certurile dintre cei doi au degenerat pe
fondul unei discuții în legătură cu cheltuielile comune ale
locuinței. În aceste împrejurări, în timp ce se aflau în
bucătărie, inculpatul P.C. a luat un cuțit și i-a aplicat
părții vătămate o lovitură în abdomen, cauzându-i
acesteia o plagă tăiată penetrantă cu leziune de ficat.
În urma loviturii partea
vătămată a căzut la pământ, inculpatul continuând
să o lovească pe partea vătămată cu cuțitul
cauzându-i acesteia plăgi tăiate la nivelul pleoapei superioare la
ochiul stâng, la coapsa dreaptă și la mâna stângă.
La strigătele
părții vătămate au intervenit cei doi copii minori, P.A. și
P.C., care au încercat să-l imobilizeze pe inculpat, acesta încetând
agresiunea. Partea vătămată, care sângera abundent s-a deplasat
până la locuința tatălui său P.V., situată în
această curte, solicitându-i acestuia ajutor, fiind transportată de
acesta la Spitalul Municipal Turda.
Din raportul de constatare
medico-legală nr. 4609/II/a/146 din 19 august 2005 al I.M.L. Cluj-Napoca a
rezultat că partea vătămată P.V.M. a suferit o plagă
penetrantă în hipocondrul stâng cu hemoperitoneu consecutiv
secționării ligamentului gastro-hepatic și plăgi multiple
care au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus
viața în primejdie.
Fapta reținută în
sarcina inculpatului a fost probată prin administrarea următoarelor
mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de
cercetare la fața locului, declarația părții
vătămate, procesul privind diagnosticul victimei, planșa
fotografică întocmită cu ocazia examinării victimei la spital,
raportul de constatare medico-legal, declarațiile martorilor P.A., O.P.D.,
P.V. și P.M., toate coroborate cu declarațiile inculpatului prin care
acesta recunoaște comiterea faptei, arătând că își
asumă întreaga responsabilitate pentru fapta săvârșită
și că totul s-a întâmplat din cauza stresului puternic la care a fost
supus în permanență de victimă.
Împotriva sentinței
penale sus menționate, a declarat apel în termen legal inculpatul P.C.,
criticând hotărârea penală pentru netemeinicie sub aspectul
cuantumului pedepsei aplicate solicitând reducerea pedepsei aplicate ca urmare
a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit.
a) și c) C. pen. și reducerea despăgubirilor civile la care a
fost obligat. A formulat apel în cauză și partea civilă P.V.M. care
a solicitat repunerea în termenul de apel și pe cale de
consecință schimbarea încadrării juridice în infracțiunea
prevăzută de art. 20 raportat la art. 176 lit. a) C. pen., aplicarea
unei pedepse orientate spre maximul prevăzut de lege precum și
admiterea în totalitate a daunelor morale formulate în cauză.
Examinând hotărârea
atacată prin prisma criticilor formulate Curtea de Apel Cluj,
pronunțând sentința penală nr. 110 la 18 aprilie 2006, a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpat și ca tardiv apelul declarat de partea
civilă.
A apreciat curtea de apel
că în cauză nefiind întrunite condițiile repunerii în termenul
de declarare a apelului, apelul declarat de partea civilă apare ca tardiv
formulat, instanța netrecând la examinarea în fond a aspectelor invocate
de partea civilă.
În ceea ce privește
apelul declarat de inculpat, a reținut curtea de apel că pedeapsa de
7 ani închisoare aplicată inculpatului este just individualizată
fiind în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului.
Totodată a apreciat
instanța că soluția este temeinică și sub aspectul
soluționării laturii civile, daunele materiale acordate în cauză
fiind justificate de partea vătămată, iar daunele materiale
fiind de natură a asigura o justă și echitabilă
dezdăunare a părții civile.
Împotriva sentinței
penale pronunțată de instanța de apel a declarat recurs, în
termen legal, partea civilă P.V.M. criticând sentința penală
pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând majorarea cuantumului
pedepsei aplicate inculpatului și acordarea daunelor morale în cuantum de
20.000 Euro.
Înalta Curte de Casație
și Justiție, examinând sentința penală sub aspectul
motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu
prevederile art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., constată că
recursul nu este fondat, urmând a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. c) C. proc. pen.
Astfel, Curtea constată
că instanța de apel în mod corect a respins ca tardiv apelul
părții civile, reținând că acesteia i-a fost
comunicată sentința penală nr. 731 la data de 27 decembrie 2005.
La data de 2 februarie 2006, după înaintarea dosarului la instanța de
apel, la dosarul cauzei a fost depusă o cerere de amânare a cauzei,
formulată de partea civilă, în vederea angajării unui
apărător ales.
Ulterior, la termenul din 17
februarie 2006, la dosarul cauzei a fost înregistrat apelul părții
civile, iar la data de 2 martie 2006 aceasta a solicitat repunerea în termenul
de apel. Astfel cererea părții vătămate de repunere în
termenul de apel este nefondată, cum corect a reținut instanța
de apel.
Totodată, Înalta Curte
constată că instanța de apel în mod temeinic a reținut
că împrejurările învederate de partea vătămată nu pot
fi considerate cauze temeinice de împiedicare care să justifice formularea
apelului după expirarea termenului de apel.
Prin urmare, față
de toate cele învederate, apreciind că soluția pronunțată
de Curtea de Apel Cluj este temeinică și legală, Înalta Curte de
Casație și Justiție va respinge ca nefondat apelul
părții civile, obligând-o totodată pe aceasta la plata
cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de partea vătămată P.V.M. împotriva deciziei penale nr.
110 din 18 aprilie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală
și de minori, privind pe inculpatul P.C.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului P.C., timpul reținerii și arestării preventive de
la 4 august 2005 la 19 iunie 2006.
Obligă recurenta parte
vătămată la plata sumei de 160 RON (1.600.000 lei) cu titlul de
cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei),
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru
intimatul inculpat Pop Constantin, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 19 iunie 2006.