ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.06.2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3900/2006

HOTĂRÂRE
19.06.2006
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3900/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 731 din 20 decembrie 2005 Tribunalul Cluj, secția

penală, a dispus condamnarea inculpatului P.C., la pedeapsa închisorii de

7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b), d) și e) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat

la art. 174 C. pen.

A făcut aplicarea art. 71

și 64 C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestului

preventiv de la data de  4 august 2005 la zi.

În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., a obligat inculpatul la plata sumei de 23.295.430

ROL reprezentând daune materiale și la plata sumei de 10.000 Euro, sau

contravaloarea în lei la data plății, reprezentând daune morale

către partea civilă P.V.M.

A respins restul

pretențiilor civile formulate cu titlu de daune morale de către

partea civilă P.V.M.

A constatat că în

cauză nu au fost formulate pretenții civile de către C.J.A.S. Cluj.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și de către partea

civilă P.V.

Pentru a pronunța

această sentință penală instanța a reținut în esență

următoarea situație de fapt:

Inculpatul P.C. a fost

căsătorit cu partea vătămată P.V.M., având

împreună cu aceasta doi copii minori. Ca urmare a neînțelegerilor,

inculpatul și partea vătămată au divorțat din

culpă comună, fiind pronunțată astfel sentința

civilă nr. 1740 din 14 aprilie 2005 a Judecătoriei Turda.

Chiar după desfacerea

căsătoriri cei doi au continuat să folosească locuința

comună din Câmpia Turzii, relațiile dintre ei fiind tensionate.

În dimineața zilei de 4

august 2005, în jurul orelor 10,30, certurile dintre cei doi au degenerat pe

fondul unei discuții în legătură cu cheltuielile comune ale

locuinței. În aceste împrejurări, în timp ce se aflau în

bucătărie, inculpatul P.C. a luat un cuțit și i-a aplicat

părții vătămate o lovitură în abdomen, cauzându-i

acesteia o plagă tăiată penetrantă cu leziune de ficat.

În urma loviturii partea

vătămată a căzut la pământ, inculpatul continuând

să o lovească pe partea vătămată cu cuțitul

cauzându-i acesteia plăgi tăiate la nivelul pleoapei superioare la

ochiul stâng, la coapsa dreaptă și la mâna stângă.

La strigătele

părții vătămate au intervenit cei doi copii minori, P.A. și

P.C., care au încercat să-l imobilizeze pe inculpat, acesta încetând

agresiunea. Partea vătămată, care sângera abundent s-a deplasat

până la locuința tatălui său P.V., situată în

această curte, solicitându-i acestuia ajutor, fiind transportată de

acesta la Spitalul Municipal Turda.

Din raportul de constatare

medico-legală nr. 4609/II/a/146 din 19 august 2005 al I.M.L. Cluj-Napoca a

rezultat că partea vătămată P.V.M. a suferit o plagă

penetrantă în hipocondrul stâng cu hemoperitoneu consecutiv

secționării ligamentului gastro-hepatic și plăgi multiple

care au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus

viața în primejdie.

Fapta reținută în

sarcina inculpatului a fost probată prin administrarea următoarelor

mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de

cercetare la fața locului, declarația părții

vătămate, procesul privind diagnosticul victimei, planșa

fotografică întocmită cu ocazia examinării victimei la spital,

raportul de constatare medico-legal, declarațiile martorilor P.A., O.P.D.,

P.V. și P.M., toate coroborate cu declarațiile inculpatului prin care

acesta recunoaște comiterea faptei, arătând că își

asumă întreaga responsabilitate pentru fapta săvârșită

și că totul s-a întâmplat din cauza stresului puternic la care a fost

supus în permanență de victimă.

Împotriva sentinței

penale sus menționate, a declarat apel în termen legal inculpatul P.C.,

criticând hotărârea penală pentru netemeinicie sub aspectul

cuantumului pedepsei aplicate solicitând reducerea pedepsei aplicate ca urmare

a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit.

a) și c) C. pen. și reducerea despăgubirilor civile la care a

fost obligat. A formulat apel în cauză și partea civilă P.V.M. care

a solicitat repunerea în termenul de apel și pe cale de

consecință schimbarea încadrării juridice în infracțiunea

prevăzută de art. 20 raportat la art. 176 lit. a) C. pen., aplicarea

unei pedepse orientate spre maximul prevăzut de lege precum și

admiterea în totalitate a daunelor morale formulate în cauză.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate Curtea de Apel Cluj,

pronunțând sentința penală nr. 110 la 18 aprilie 2006, a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpat și ca tardiv apelul declarat de partea

civilă.

A apreciat curtea de apel

că în cauză nefiind întrunite condițiile repunerii în termenul

de declarare a apelului, apelul declarat de partea civilă apare ca tardiv

formulat, instanța netrecând la examinarea în fond a aspectelor invocate

de partea civilă.

În ceea ce privește

apelul declarat de inculpat, a reținut curtea de apel că pedeapsa de

7 ani închisoare aplicată inculpatului este just individualizată

fiind în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului.

Totodată a apreciat

instanța că soluția este temeinică și sub aspectul

soluționării laturii civile, daunele materiale acordate în cauză

fiind justificate de partea vătămată, iar daunele materiale

fiind de natură a asigura o justă și echitabilă

dezdăunare a părții civile.

Împotriva sentinței

penale pronunțată de instanța de apel a declarat recurs, în

termen legal, partea civilă P.V.M. criticând sentința penală

pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând majorarea cuantumului

pedepsei aplicate inculpatului și acordarea daunelor morale în cuantum de

20.000 Euro.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, examinând sentința penală sub aspectul

motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu

prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că

recursul nu este fondat, urmând a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. c) C. proc. pen.

Astfel, Curtea constată

că instanța de apel în mod corect a respins ca tardiv apelul

părții civile, reținând că acesteia i-a fost

comunicată sentința penală nr. 731 la data de 27 decembrie 2005.

La data de 2 februarie 2006, după înaintarea dosarului la instanța de

apel, la dosarul cauzei a fost depusă o cerere de amânare a cauzei,

formulată de partea civilă, în vederea angajării unui

apărător ales.

Ulterior, la termenul din 17

februarie 2006, la dosarul cauzei a fost înregistrat apelul părții

civile, iar la data de 2 martie 2006 aceasta a solicitat repunerea în termenul

de apel. Astfel cererea părții vătămate de repunere în

termenul de apel este nefondată, cum corect a reținut instanța

de apel.

Totodată, Înalta Curte

constată că instanța de apel în mod temeinic a reținut

că împrejurările învederate de partea vătămată nu pot

fi considerate cauze temeinice de împiedicare care să justifice formularea

apelului după expirarea termenului de apel.

Prin urmare, față

de toate cele învederate, apreciind că soluția pronunțată

de Curtea de Apel Cluj este temeinică și legală, Înalta Curte de

Casație și Justiție va respinge ca nefondat apelul

părții civile, obligând-o totodată pe aceasta la plata

cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de partea vătămată P.V.M. împotriva deciziei penale nr.

110 din 18 aprilie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală

și de minori, privind pe inculpatul P.C.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului P.C., timpul reținerii și arestării preventive de

la 4 august 2005 la 19 iunie 2006.

Obligă recurenta parte

vătămată la plata sumei de 160 RON (1.600.000 lei) cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei),

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

intimatul inculpat Pop Constantin, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 iunie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-01-10
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 69/2007
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 221 din 16 februarie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile inculpatului A.V. de sc
ÎCCJ 2006-02-24
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1222/2006
Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 347 din 12 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 329/P/2005, Tribunalul Suceava, secția penală, în baza art. 211 alin. (1) și (2 1 ) li
ÎCCJ 2006-06-12
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3729/2006
rentul inculpat P.M. Referitor la pedepsele de câte 7 ani închisoare aplicate inculpaților se constată că acestea au fost individualizate chiar la minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, conform art. 72 C. pen., pericolul social grav
ÎCCJ 2006-01-26
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 494/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 342 din 26 mai 2005 a Tribunalului Cluj a fost condamnat inculpatul O.O.O., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.
ÎCCJ 2007-09-11
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4167/2007
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 160 din 21 decembrie 2006 a Tribunalului Teleorman, inculpatul G.N.V. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prevăzute
Sursă