ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3900/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 731 din 20 decembrie 2005 Tribunalul Cluj, secția penală, a dispus condamnarea inculpatului P.C., la pedeapsa închisorii de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. A făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestului preventiv de la data de 4 august 2005 la zi.

În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., a obligat inculpatul la plata sumei de 23.295.430 ROL reprezentând daune materiale și la plata sumei de 10.000 Euro, sau contravaloarea în lei la data plății, reprezentând daune morale către partea civilă P.V.M. A respins restul pretențiilor civile formulate cu titlu de daune morale de către partea civilă P.V.M. A constatat că în cauză nu au fost formulate pretenții civile de către C.J.A.S. Cluj. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și de către partea civilă P.V. Pentru a pronunța această sentință penală instanța a reținut în esență următoarea situație de fapt: Inculpatul P.C. a fost căsătorit cu partea vătămată P.V.M., având împreună cu aceasta doi copii minori.

Ca urmare a neînțelegerilor, inculpatul și partea vătămată au divorțat din culpă comună, fiind pronunțată astfel sentința civilă nr. 1740 din 14 aprilie 2005 a Judecătoriei Turda. Chiar după desfacerea căsătoriri cei doi au continuat să folosească locuința comună din Câmpia Turzii, relațiile dintre ei fiind tensionate. În dimineața zilei de 4 august 2005, în jurul orelor 10,30, certurile dintre cei doi au degenerat pe fondul unei discuții în legătură cu cheltuielile comune ale locuinței. În aceste împrejurări, în timp ce se aflau în bucătărie, inculpatul P.C. a luat un cuțit și i-a aplicat părții vătămate o lovitură în abdomen, cauzându-i acesteia o plagă tăiată penetrantă cu leziune de ficat.

În urma loviturii partea vătămată a căzut la pământ, inculpatul continuând să o lovească pe partea vătămată cu cuțitul cauzându-i acesteia plăgi tăiate la nivelul pleoapei superioare la ochiul stâng, la coapsa dreaptă și la mâna stângă. La strigătele părții vătămate au intervenit cei doi copii minori, P.A. și P.C., care au încercat să-l imobilizeze pe inculpat, acesta încetând agresiunea. Partea vătămată, care sângera abundent s-a deplasat până la locuința tatălui său P.V., situată în această curte, solicitându-i acestuia ajutor, fiind transportată de acesta la Spitalul Municipal Turda. Din raportul de constatare medico-legală nr. 4609/II/a/146 din 19 august 2005 al I.M.L. Cluj-Napoca a rezultat că partea vătămată P.V.M.

a suferit o plagă penetrantă în hipocondrul stâng cu hemoperitoneu consecutiv secționării ligamentului gastro-hepatic și plăgi multiple care au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie. Fapta reținută în sarcina inculpatului a fost probată prin administrarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de cercetare la fața locului, declarația părții vătămate, procesul privind diagnosticul victimei, planșa fotografică întocmită cu ocazia examinării victimei la spital, raportul de constatare medico-legal, declarațiile martorilor P.A., O.P.D., P.V. și P.M., toate coroborate cu declarațiile inculpatului prin care acesta recunoaște comiterea faptei, arătând că își asumă întreaga responsabilitate pentru fapta săvârșită și că totul s-a întâmplat din cauza stresului puternic la care a fost supus în permanență de victimă.

Împotriva sentinței penale sus menționate, a declarat apel în termen legal inculpatul P.C., criticând hotărârea penală pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate solicitând reducerea pedepsei aplicate ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și reducerea despăgubirilor civile la care a fost obligat. A formulat apel în cauză și partea civilă P.V.M. care a solicitat repunerea în termenul de apel și pe cale de consecință schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 176 lit. a) C. pen., aplicarea unei pedepse orientate spre maximul prevăzut de lege precum și admiterea în totalitate a daunelor morale formulate în cauză.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate Curtea de Apel Cluj, pronunțând sentința penală nr. 110 la 18 aprilie 2006, a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpat și ca tardiv apelul declarat de partea civilă. A apreciat curtea de apel că în cauză nefiind întrunite condițiile repunerii în termenul de declarare a apelului, apelul declarat de partea civilă apare ca tardiv formulat, instanța netrecând la examinarea în fond a aspectelor invocate de partea civilă. În ceea ce privește apelul declarat de inculpat, a reținut curtea de apel că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului este just individualizată fiind în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului.

Totodată a apreciat instanța că soluția este temeinică și sub aspectul soluționării laturii civile, daunele materiale acordate în cauză fiind justificate de partea vătămată, iar daunele materiale fiind de natură a asigura o justă și echitabilă dezdăunare a părții civile. Împotriva sentinței penale pronunțată de instanța de apel a declarat recurs, în termen legal, partea civilă P.V.M. criticând sentința penală pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și acordarea daunelor morale în cuantum de 20.000 Euro. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând sentința penală sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. c) C. proc. pen. Astfel, Curtea constată că instanța de apel în mod corect a respins ca tardiv apelul părții civile, reținând că acesteia i-a fost comunicată sentința penală nr. 731 la data de 27 decembrie 2005. La data de 2 februarie 2006, după înaintarea dosarului la instanța de apel, la dosarul cauzei a fost depusă o cerere de amânare a cauzei, formulată de partea civilă, în vederea angajării unui apărător ales. Ulterior, la termenul din 17 februarie 2006, la dosarul cauzei a fost înregistrat apelul părții civile, iar la data de 2 martie 2006 aceasta a solicitat repunerea în termenul de apel.

Astfel cererea părții vătămate de repunere în termenul de apel este nefondată, cum corect a reținut instanța de apel. Totodată, Înalta Curte constată că instanța de apel în mod temeinic a reținut că împrejurările învederate de partea vătămată nu pot fi considerate cauze temeinice de împiedicare care să justifice formularea apelului după expirarea termenului de apel. Prin urmare, față de toate cele învederate, apreciind că soluția pronunțată de Curtea de Apel Cluj este temeinică și legală, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat apelul părții civile, obligând-o totodată pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată P.V.M. împotriva deciziei penale nr. 110 din 18 aprilie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe inculpatul P.C. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.C., timpul reținerii și arestării preventive de la 4 august 2005 la 19 iunie 2006. Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 160 RON (1.600.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat Pop Constantin, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2006.