ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4272/2006

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la 12 noiembrie 2003 reclamantul A.V. a formulat o contestație împotriva dispoziției nr. 93/2003 a Consiliului Local Jilavele prin care i s-a respins notificarea nr. 326 din 5 aprilie 2001 de restituire a mai multor bunuri printre care 3.000 mp teren și acordarea de despăgubiri pentru o moară țărănească și o locuință, toate proprietăți ale părinților lui adoptivi, și preluate abuziv. Tribunalul Ialomița prin sentința civilă nr. 15/F din 27 ianuarie 2004 a admis contestația și a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 ca succesor al părinților săi A.C.

și A.S. În motivarea acestei soluții s-a reținut că reclamantul a fost adoptat de soții A. conform actului de adopție nr. 15 din 18 mai 1946, adopție care nu a fost desființată niciodată. S-a mai reținut că succesibilii care nu au acceptat succesiunea în termen, sunt de drept repuși în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce face obiectul Legii nr. 10/2001, conform dispoziției art. 4 alin. (3). S-a apreciat astfel că reclamantul este succesorul tatălui său, A.C. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 305 din 22 februarie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul comunei Jilavele, considerând că în mod corect s-a apreciat că cererea de restituire valorează acceptarea succesiunii pentru bunurile a căror restituire s-a cerut în temeiul Legii nr. 10/2001, în termenul prevăzut de aceasta.

În faza judecării apelului A.S. a formulat o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului pentru a sprijini apărarea acestuia în sensul că adopția reclamantului nu a fost niciodată finalizată. Această cerere a fost respinsă. S-a apreciat că recunoașterea calității de moștenitor testamentar a intervenientului nu împiedică confirmarea dreptului reclamantului care este moștenitor rezervatar. S-a mai reținut că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 dacă restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote părți ideale, potrivit dreptului comun. Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen, pârâții primarul comunei Jilavele, care a criticat hotărârea pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 și intervenientul A.S.

care a criticat soluția curții de apel pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În esență în fapt primarul comunei Jilavele a formulat următoarele critici. - considerarea valabilă a adopției reclamantului se bazează numai pe supoziții nu pe probe concrete, câtă vreme nu s-a putut produce hotărârea constatatoare a acestui fapt; - interpretarea greșită a mențiunii din registrul stării civile în sensul că petentul a fost adoptat câtă vreme această mențiune nu se coroborează cu nici o altă probă față de împrejurarea că din cercetări a rezultat că sentința nu există și nu cum greșit s-a reținut că inundațiile din 1975 au împiedicat producerea acestui document (adresa 87549 din 4 august 2004 emisă de Ministerul Afacerilor Interne).

- greșita interpretare a dispozițiilor privind adopția, prin greșita apreciere că aceasta a avut loc, deși procesul verbal nr. 15 din 18 mai 1946 nu a putut fi produs. - aprecierea că adopția a fost realizată este infirmată de probele administrate care nu au confirmat cu certitudine acest lucru, în cauză nedovedindu-se nici interesul soților A. să-l adopte pe reclamant, instanțele ignorând toate concluziile și considerentele din hotărârile definitive și irevocabile pronunțate începând cu 1991 din care rezultă cu certitudine că reclamantul nu a fost niciodată adoptat. Intervenientul a criticat hotărârea în fapt sub aceleași aspecte privind greșita apreciere că adopția reclamantului a avut loc deși nu s-a probat existența procesului-verbal nr. 15 din 18 mai 1946, ca urmare a interpretării greșite a mențiunii de pe marginea registrului de stare civilă și cu ignorarea hotărârilor judecătorești care infirmă adopția.

Recursurile sunt nefondate și se vor respinge pentru următoarele considerente: Hotărârea Curții de Apel este amplu motivată și în cuprinsul ei este analizat cu lux de amănunte din perspectiva probelor administrate, regimul juridic de adopție înainte și după apariția Decretului nr. 32 din 31 ianuarie 1954. În mod corect s-a stabilit că adopția reclamantului a fost făcută în 1945 sub imperiul regulilor prevăzute de codul civil, reguli care au fost respectate și care au dictat și natura acesteia, adopție cu efecte restrânse, art. 9 din Decretul nr. 32 din 31 ianuarie 1954 dispunând în mod expres că adopțiile efectuate înainte de apariția noii legi rămân supuse condițiilor prevăzute de legea veche.

În mod corect instanțele au constatat că adopția a fost efectuată deoarece despre aceasta se face mențiune în registrul de nașteri în care a fost înregistrată nașterea reclamantului, în care se consemnează la 11 iunie 1946, de către Oficiul de stare civilă, că adopția a fost încuviințată prin procesul-verbal nr. 15 din 18 mai 1946. Această mențiune oficială se bucură de puterea dovedită a actelor oficiale și nu trebuie coroborată cu alte probe pentru a-și produce efectele. O asemenea mențiune produce efecte, potrivit legii, până la înscrierea în fals. Faptul juridic al adopției, dovedit că s-a petrecut cu respectarea condițiilor legii sub imperiul căreia a avut loc, a fost confirmat și printr-o hotărâre judecătorească, nr. 841 din 18 iunie 2004 a Judecătoriei Urziceni prin care a fost admisă cererea reclamantului A.V.

și s-a dispus refacerea procesului-verbal nr. 15 din 18 mai 1946 în sensul „încuviințării adopției numitului T.V. născut la 22 aprilie 1924 de către C.T.A. și S.C.A.”. Hotărârea (filele 79 – 81 dosar de apel) poartă mențiunea definitivă și irevocabilă – iar din certificatul de grefă nr. 2220/2004 emis de Judecătoria Urziceni (fila 82 dosar de apel) rezultă că prin sentința civilă nr. 1240 din 29 septembrie 2004 a Judecătoriei Urziceni a fost respinsă cererea de revizuire formulată de Consiliul local Jilavele în contradictoriu cu A.V. Pe cale de consecință se constată că în mod corect s-a apreciat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului, în prezenta cauză în calitate de moștenitor al părinților săi adoptivi.

Constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. invocate de recurent în criticarea deciziei curții de apel, văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ., se vor respinge ca nefondate recursurile pârâtului și intervenientului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge excepția tardivității recursului declarat de intervenientul A.S. împotriva deciziei civile nr. 305 din 22 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Primarul comunei Jilavele și de intervenientul A.S. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2006.