ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4272/2006

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Ialomița la 12 noiembrie 2003 reclamantul A.V. a formulat o

contestație împotriva dispoziției nr. 93/2003 a Consiliului Local Jilavele prin

care i s-a respins notificarea nr. 326 din 5 aprilie 2001 de restituire a mai

multor bunuri printre care 3.000 mp teren și acordarea de despăgubiri pentru o

moară țărănească și o locuință, toate proprietăți ale părinților lui adoptivi,

și preluate abuziv.

Tribunalul Ialomița prin sentința

civilă nr. 15/F din 27 ianuarie 2004 a admis contestația și a constatat că

reclamantul este îndreptățit la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.

10/2001 ca succesor al părinților săi A.C. și A.S.

În motivarea acestei soluții s-a

reținut că reclamantul a fost adoptat de soții A. conform actului de adopție

nr. 15 din 18 mai 1946, adopție care nu a fost desființată niciodată. S-a mai

reținut că succesibilii care nu au acceptat succesiunea în termen, sunt de

drept repuși în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce face

obiectul Legii nr. 10/2001, conform dispoziției art. 4 alin. (3). S-a apreciat

astfel că reclamantul este succesorul tatălui său, A.C.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 305 din 22 februarie 2005 a respins ca

nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul comunei Jilavele, considerând că

în mod corect s-a apreciat că cererea de restituire valorează acceptarea

succesiunii pentru bunurile a căror restituire s-a cerut în temeiul Legii nr.

10/2001, în termenul prevăzut de aceasta.

În faza judecării apelului A.S. a

formulat o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului pentru a

sprijini apărarea acestuia în sensul că adopția reclamantului nu a fost

niciodată finalizată. Această cerere a fost respinsă.

S-a apreciat că recunoașterea

calității de moștenitor testamentar a intervenientului nu împiedică confirmarea

dreptului reclamantului care este moștenitor rezervatar.

S-a mai reținut că potrivit art. 4

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 dacă restituirea este cerută de mai multe

persoane îndreptățite, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în

cote părți ideale, potrivit dreptului comun.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs în termen, pârâții primarul comunei Jilavele, care a criticat

hotărârea pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 și

intervenientul A.S. care a criticat soluția curții de apel pentru motivele

prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În esență în fapt primarul comunei

Jilavele a formulat următoarele critici.

- considerarea valabilă a adopției

reclamantului se bazează numai pe supoziții nu pe probe concrete, câtă vreme nu

s-a putut produce hotărârea constatatoare a acestui fapt;

- interpretarea greșită a mențiunii

din registrul stării civile în sensul că petentul a fost adoptat câtă vreme

această mențiune nu se coroborează cu nici o altă probă față de împrejurarea că

din cercetări a rezultat că sentința nu există și nu cum greșit s-a reținut că

inundațiile din 1975 au împiedicat producerea acestui document (adresa 87549

din 4 august 2004 emisă de Ministerul Afacerilor Interne).

- greșita interpretare a

dispozițiilor privind adopția, prin greșita apreciere că aceasta a avut loc,

deși procesul verbal nr. 15 din 18 mai 1946 nu a putut fi produs.

- aprecierea că adopția a fost

realizată este infirmată de probele administrate care nu au confirmat cu

certitudine acest lucru, în cauză nedovedindu-se nici interesul soților A. să-l

adopte pe reclamant, instanțele ignorând toate concluziile și considerentele

din hotărârile definitive și irevocabile pronunțate începând cu 1991 din care

rezultă cu certitudine că reclamantul nu a fost niciodată adoptat.

Intervenientul a criticat hotărârea

în fapt sub aceleași aspecte privind greșita apreciere că adopția reclamantului

a avut loc deși nu s-a probat existența procesului-verbal nr. 15 din 18 mai

1946, ca urmare a interpretării greșite a mențiunii de pe marginea registrului

de stare civilă și cu ignorarea hotărârilor judecătorești care infirmă adopția.

Recursurile sunt nefondate și se vor

respinge pentru următoarele considerente:

Hotărârea Curții de Apel este amplu

motivată și în cuprinsul ei este analizat cu lux de amănunte din perspectiva

probelor administrate, regimul juridic de adopție înainte și după apariția

Decretului nr. 32 din 31 ianuarie 1954.

În mod corect s-a stabilit că

adopția reclamantului a fost făcută în 1945 sub imperiul regulilor prevăzute de

codul civil, reguli care au fost respectate și care au dictat și natura

acesteia, adopție cu efecte restrânse, art. 9 din Decretul nr. 32 din 31

ianuarie 1954 dispunând în mod expres că adopțiile efectuate înainte de

apariția noii legi rămân supuse condițiilor prevăzute de legea veche.

În mod corect instanțele au

constatat că adopția a fost efectuată deoarece despre aceasta se face mențiune

în registrul de nașteri în care a fost înregistrată nașterea reclamantului, în

care se consemnează la 11 iunie 1946, de către Oficiul de stare civilă, că

adopția a fost încuviințată prin procesul-verbal nr. 15 din 18 mai 1946.

Această mențiune oficială se bucură

de puterea dovedită a actelor oficiale și nu trebuie coroborată cu alte probe

pentru a-și produce efectele. O asemenea mențiune produce efecte, potrivit

legii, până la înscrierea în fals.

Faptul juridic al adopției, dovedit

că s-a petrecut cu respectarea condițiilor legii sub imperiul căreia a avut

loc, a fost confirmat și printr-o hotărâre judecătorească, nr. 841 din 18 iunie

2004 a Judecătoriei Urziceni prin care a fost admisă cererea reclamantului A.V.

și s-a dispus refacerea procesului-verbal nr. 15 din 18 mai 1946 în sensul

„încuviințării adopției numitului T.V. născut la 22 aprilie 1924 de către C.T.A.

și S.C.A.”. Hotărârea (filele 79 – 81 dosar de apel) poartă mențiunea

definitivă și irevocabilă – iar din certificatul de grefă nr. 2220/2004 emis de

Judecătoria Urziceni (fila 82 dosar de apel) rezultă că prin sentința civilă

nr. 1240 din 29 septembrie 2004 a Judecătoriei Urziceni a fost respinsă cererea

de revizuire formulată de Consiliul local Jilavele în contradictoriu cu A.V.

Pe cale de consecință se constată că

în mod corect s-a apreciat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului,

în prezenta cauză în calitate de moștenitor al părinților săi adoptivi.

Constatând că nu sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. invocate de

recurent în criticarea deciziei curții de apel, văzând și dispozițiile art. 312

C. proc. civ., se vor respinge ca nefondate recursurile pârâtului și

intervenientului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția tardivității

recursului declarat de intervenientul A.S. împotriva deciziei civile nr. 305

din 22 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de pârâtul Primarul comunei Jilavele și de intervenientul A.S. împotriva

aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2 mai

2006.