ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.09.2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2542/2006

HOTĂRÂRE
20.09.2006
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2542/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului

Constanța, secția comercială, reclamanta SC C. SA Constanța a chemat în

judecată pârâta SC C. SRL Constanța solicitând să se dispună dizolvarea

acesteia.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că pârâta nu mai are sediul social cunoscut de la 1 mai 2003, că de

aproape 2 ani pârâta funcționează fără autorizație, iar interesul său în

promovarea acțiunii rezidă în calitatea sa de proprietar al spațiului și din prejudiciul

cauzat prin folosirea de către pârâtă a activului în scopul desfășurării unei

activități comerciale fără autorizațiile necesare.

Prin sentința civilă nr. 3056/ COM

din 13 octombrie 2005, Tribunalul Constanța a admis excepția lipsei de interes

și a respins acțiunea reclamantei în consecință.

Pentru a dispune astfel, prima

instanță a reținut că părțile au încheiat contract de leasing imobiliar cu

clauză irevocabilă de vânzare nr. 1773/1998 pentru spațiul declarat ca sediu

social iar prin hotărâre judecătorească a fost obligată reclamanta în calitate

de locator să efectueze regularizarea redevenței totale și a plăților

executate.

A mai reținut prima instanță că față

de faptul că pârâta este titulara unor acțiuni în justiție împotriva

reclamantei în legătură cu activul declarat ca sediul social cererea de

dizolvare apare ca fiind lipsită de interes legitim.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal reclamanta a formulat apel criticând-o pentru următoarele motive:

- greșit s-a soluționat excepția lipsei de interes întrucât prin acțiunea

promovată își apără dreptul său de proprietate pe care îl are asupra activului

din str. Ștefan cel Mare, iar pârâta fără drept desfășoară în această locație

activitate comercială fără a avea autorizații de funcționare valabile.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal,

prin decizia nr. 33/ COM din 9 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul

reclamantei reținând că atâta vreme cât între părți există o stare litigioasă

în legătură cu activul care reprezintă sediul social declarat al pârâtei, chiar

dacă în opinia reclamantei este evidentă existența dreptului său de proprietate

asupra lui, nu se întrevede obținerea unui folos practic de către reclamantă

prin acțiunea în dizolvarea pârâtei pentru motivul invocat.

Împotriva hotărârii pronunțată în

apel, reclamanta SC C. SA Constanța a declarat recurs, întemeiat în drept pe pct.

8 al art. 304 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs invocate,

reclamanta arată că instanța a interpretat în mod greșit actul juridic dedus

judecății admițând în mod eronat excepția lipsei de interes.

În dezvoltarea acestui motiv

recurenta susține că a încheiat cu intimata - pârâtă, la 27 aprilie 1998, un

contract de leasing imobiliar, cu obiect folosința și posesia imobilului situat

pe strada Ștefan cel Mare, Constanța, cu termen limită la 1 mai 2003, fără

posibilitatea prelungirii duratei acestuia, utilizatorul având posibilitatea ca

la sfârșitul contractului să opteze pentru cumpărarea imobilului fie să-i

predea imobilul.

Mai susține recurenta că întrucât

intimata nu și-a îndeplinit principala obligație și anume plata regularizării

redevenței totale și a plăților efectuate ținând cont de rata inflației,

contractul de vânzare-cumpărare nu a putut fi finalizat, drept pentru care

intimata ocupa fără nici un drept spațiul.

Recurenta arată că având în vedere

că pârâta ocupă spațiul fără nici un drept de aproape trei ani de zile,

apreciază că aceasta nu poate funcționa neavând sediu social valabil.

Cu privire la interesul promovării

acțiunii recurenta-reclamantă menționează că prin această acțiune și-a apărat

dreptul de proprietate pe care îl are asupra imobilului, drept absolut garantat

de constituție la art. 44.

Recurenta arată că sunt îndeplinite

condițiile cerute de art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 și anume,

pârâta nu are sediu și nici nu îndeplinește condițiile referitoare la sediu

social neavând nici un titlu asupra imobilului în care își desfășoară

activitatea și ca atare, recurenta poate fi calificată „parte interesată”,

întrucât în ciuda litigiilor existente pe rolul instanțelor judecătorești, este

proprietara spațiului, dreptul de proprietate fiind un drept real absolut

opozabil tuturor.

În concluzie, recurenta apreciază că

instanța de fond și cea de apel în mod greșit au interpretat că interesul său

nu ar fi legitim, personal, născut și actual.

Recursul declarat de reclamantă nu

este fondat.

Analizând decizia recurată în raport

de motivele de recurs invocate, Înalta Curte apreciază că hotărârea este

legală, instanța de apel corect a reținut că reclamanta nu are un interes

născut și actual, având în vedere că pentru spațiu declarat ca sediu social al

intimatei, părțile au încheiat contractul de leasing imobiliar cu clauză

irevocabilă de vânzare, iar intimata este titulara unor acțiuni în justiție

promovate împotriva recurentei, acțiuni născute din contractul precizat.

Deci, având în vedere că între părți

există o stare litigioasă în legătură cu activul care reprezintă sediul social

declarat al pârâtei, cererea de dizolvare introdusă de reclamantă, întemeiată

pe neîndeplinirea condițiilor referitoare la sediu, apare ca lipsită de un

interes legitim.

În concluzie, recursul reclamantei

este nefondat și va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere dispozițiile art. 274

alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de

judecată în cuantum de 2380 RON către intimată.

ÎN

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC C. SA CONSTANȚA împotriva deciziei nr. 33/ COM din 9 februarie

2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la 2380 RON

cheltuieli de judecată intimatei-pârâtă SC C. SRL CONSTANȚA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

septembrie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-05-20
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2671/2003
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta, SC I.V. SRL Constanța, prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 887/ COM /2000 al Tribunalului Constanța a acționat în judecată pe p
ÎCCJ 2003-04-11
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2254/2003
ținut că reclamanta, în cauză, este societatea, iar nu administratorul acesteia, astfel că excepția ridicată de pârâtă este privită ca neîntemeiată. S-a mai reținut, de asemenea, că încheierea contractului de leasing imobiliar, în litigiu,
ÎCCJ 2004-05-05
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1626/2004
Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta, SC C.P.P. SRL Constanța, la 18 august 1999, a acționat în judecată pe pârâta, SC N.T. SA Constanța, pentru ca, prin hotărâre jude
ÎCCJ 2007-05-23
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1967/2007
de neexecutare a contractului de către reclamanta locatoare. Aceasta a învederat, în esență, că reclamanta R.A.E.D.P.P. Constanța nu și-a executat obligația de a preda spațiul într-o stare corespunzătoare destinației pentru care a fost înch
ÎCCJ 2003-04-11
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2255/2003
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 726/ COM din 27 martie 2001, secția comercială a Tribunalului Constanța a respins excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a administratorului re
Sursă