ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2542/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2542/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului
Constanța, secția comercială, reclamanta SC C. SA Constanța a chemat în
judecată pârâta SC C. SRL Constanța solicitând să se dispună dizolvarea
acesteia.
În motivarea cererii reclamanta a
arătat că pârâta nu mai are sediul social cunoscut de la 1 mai 2003, că de
aproape 2 ani pârâta funcționează fără autorizație, iar interesul său în
promovarea acțiunii rezidă în calitatea sa de proprietar al spațiului și din prejudiciul
cauzat prin folosirea de către pârâtă a activului în scopul desfășurării unei
activități comerciale fără autorizațiile necesare.
Prin sentința civilă nr. 3056/ COM
din 13 octombrie 2005, Tribunalul Constanța a admis excepția lipsei de interes
și a respins acțiunea reclamantei în consecință.
Pentru a dispune astfel, prima
instanță a reținut că părțile au încheiat contract de leasing imobiliar cu
clauză irevocabilă de vânzare nr. 1773/1998 pentru spațiul declarat ca sediu
social iar prin hotărâre judecătorească a fost obligată reclamanta în calitate
de locator să efectueze regularizarea redevenței totale și a plăților
executate.
A mai reținut prima instanță că față
de faptul că pârâta este titulara unor acțiuni în justiție împotriva
reclamantei în legătură cu activul declarat ca sediul social cererea de
dizolvare apare ca fiind lipsită de interes legitim.
Împotriva acestei sentințe, în
termen legal reclamanta a formulat apel criticând-o pentru următoarele motive:
- greșit s-a soluționat excepția lipsei de interes întrucât prin acțiunea
promovată își apără dreptul său de proprietate pe care îl are asupra activului
din str. Ștefan cel Mare, iar pârâta fără drept desfășoară în această locație
activitate comercială fără a avea autorizații de funcționare valabile.
Curtea de Apel Constanța, secția comercială,
maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal,
prin decizia nr. 33/ COM din 9 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul
reclamantei reținând că atâta vreme cât între părți există o stare litigioasă
în legătură cu activul care reprezintă sediul social declarat al pârâtei, chiar
dacă în opinia reclamantei este evidentă existența dreptului său de proprietate
asupra lui, nu se întrevede obținerea unui folos practic de către reclamantă
prin acțiunea în dizolvarea pârâtei pentru motivul invocat.
Împotriva hotărârii pronunțată în
apel, reclamanta SC C. SA Constanța a declarat recurs, întemeiat în drept pe pct.
8 al art. 304 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs invocate,
reclamanta arată că instanța a interpretat în mod greșit actul juridic dedus
judecății admițând în mod eronat excepția lipsei de interes.
În dezvoltarea acestui motiv
recurenta susține că a încheiat cu intimata - pârâtă, la 27 aprilie 1998, un
contract de leasing imobiliar, cu obiect folosința și posesia imobilului situat
pe strada Ștefan cel Mare, Constanța, cu termen limită la 1 mai 2003, fără
posibilitatea prelungirii duratei acestuia, utilizatorul având posibilitatea ca
la sfârșitul contractului să opteze pentru cumpărarea imobilului fie să-i
predea imobilul.
Mai susține recurenta că întrucât
intimata nu și-a îndeplinit principala obligație și anume plata regularizării
redevenței totale și a plăților efectuate ținând cont de rata inflației,
contractul de vânzare-cumpărare nu a putut fi finalizat, drept pentru care
intimata ocupa fără nici un drept spațiul.
Recurenta arată că având în vedere
că pârâta ocupă spațiul fără nici un drept de aproape trei ani de zile,
apreciază că aceasta nu poate funcționa neavând sediu social valabil.
Cu privire la interesul promovării
acțiunii recurenta-reclamantă menționează că prin această acțiune și-a apărat
dreptul de proprietate pe care îl are asupra imobilului, drept absolut garantat
de constituție la art. 44.
Recurenta arată că sunt îndeplinite
condițiile cerute de art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 și anume,
pârâta nu are sediu și nici nu îndeplinește condițiile referitoare la sediu
social neavând nici un titlu asupra imobilului în care își desfășoară
activitatea și ca atare, recurenta poate fi calificată „parte interesată”,
întrucât în ciuda litigiilor existente pe rolul instanțelor judecătorești, este
proprietara spațiului, dreptul de proprietate fiind un drept real absolut
opozabil tuturor.
În concluzie, recurenta apreciază că
instanța de fond și cea de apel în mod greșit au interpretat că interesul său
nu ar fi legitim, personal, născut și actual.
Recursul declarat de reclamantă nu
este fondat.
Analizând decizia recurată în raport
de motivele de recurs invocate, Înalta Curte apreciază că hotărârea este
legală, instanța de apel corect a reținut că reclamanta nu are un interes
născut și actual, având în vedere că pentru spațiu declarat ca sediu social al
intimatei, părțile au încheiat contractul de leasing imobiliar cu clauză
irevocabilă de vânzare, iar intimata este titulara unor acțiuni în justiție
promovate împotriva recurentei, acțiuni născute din contractul precizat.
Deci, având în vedere că între părți
există o stare litigioasă în legătură cu activul care reprezintă sediul social
declarat al pârâtei, cererea de dizolvare introdusă de reclamantă, întemeiată
pe neîndeplinirea condițiilor referitoare la sediu, apare ca lipsită de un
interes legitim.
În concluzie, recursul reclamantei
este nefondat și va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere dispozițiile art. 274
alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de
judecată în cuantum de 2380 RON către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta SC C. SA CONSTANȚA împotriva deciziei nr. 33/ COM din 9 februarie
2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,
precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 2380 RON
cheltuieli de judecată intimatei-pârâtă SC C. SRL CONSTANȚA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20
septembrie 2006.