ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2542/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Constanța, secția comercială, reclamanta SC C. SA Constanța a chemat în judecată pârâta SC C. SRL Constanța solicitând să se dispună dizolvarea acesteia. În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâta nu mai are sediul social cunoscut de la 1 mai 2003, că de aproape 2 ani pârâta funcționează fără autorizație, iar interesul său în promovarea acțiunii rezidă în calitatea sa de proprietar al spațiului și din prejudiciul cauzat prin folosirea de către pârâtă a activului în scopul desfășurării unei activități comerciale fără autorizațiile necesare. Prin sentința civilă nr. 3056/ COM din 13 octombrie 2005, Tribunalul Constanța a admis excepția lipsei de interes și a respins acțiunea reclamantei în consecință.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că părțile au încheiat contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare nr. 1773/1998 pentru spațiul declarat ca sediu social iar prin hotărâre judecătorească a fost obligată reclamanta în calitate de locator să efectueze regularizarea redevenței totale și a plăților executate. A mai reținut prima instanță că față de faptul că pârâta este titulara unor acțiuni în justiție împotriva reclamantei în legătură cu activul declarat ca sediul social cererea de dizolvare apare ca fiind lipsită de interes legitim.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal reclamanta a formulat apel criticând-o pentru următoarele motive: - greșit s-a soluționat excepția lipsei de interes întrucât prin acțiunea promovată își apără dreptul său de proprietate pe care îl are asupra activului din str. Ștefan cel Mare, iar pârâta fără drept desfășoară în această locație activitate comercială fără a avea autorizații de funcționare valabile.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 33/ COM din 9 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei reținând că atâta vreme cât între părți există o stare litigioasă în legătură cu activul care reprezintă sediul social declarat al pârâtei, chiar dacă în opinia reclamantei este evidentă existența dreptului său de proprietate asupra lui, nu se întrevede obținerea unui folos practic de către reclamantă prin acțiunea în dizolvarea pârâtei pentru motivul invocat. Împotriva hotărârii pronunțată în apel, reclamanta SC C. SA Constanța a declarat recurs, întemeiat în drept pe pct. 8 al art. 304 C. proc.

civ. Prin motivele de recurs invocate, reclamanta arată că instanța a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății admițând în mod eronat excepția lipsei de interes. În dezvoltarea acestui motiv recurenta susține că a încheiat cu intimata - pârâtă, la 27 aprilie 1998, un contract de leasing imobiliar, cu obiect folosința și posesia imobilului situat pe strada Ștefan cel Mare, Constanța, cu termen limită la 1 mai 2003, fără posibilitatea prelungirii duratei acestuia, utilizatorul având posibilitatea ca la sfârșitul contractului să opteze pentru cumpărarea imobilului fie să-i predea imobilul. Mai susține recurenta că întrucât intimata nu și-a îndeplinit principala obligație și anume plata regularizării redevenței totale și a plăților efectuate ținând cont de rata inflației, contractul de vânzare-cumpărare nu a putut fi finalizat, drept pentru care intimata ocupa fără nici un drept spațiul.

Recurenta arată că având în vedere că pârâta ocupă spațiul fără nici un drept de aproape trei ani de zile, apreciază că aceasta nu poate funcționa neavând sediu social valabil. Cu privire la interesul promovării acțiunii recurenta-reclamantă menționează că prin această acțiune și-a apărat dreptul de proprietate pe care îl are asupra imobilului, drept absolut garantat de constituție la art. 44. Recurenta arată că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 și anume, pârâta nu are sediu și nici nu îndeplinește condițiile referitoare la sediu social neavând nici un titlu asupra imobilului în care își desfășoară activitatea și ca atare, recurenta poate fi calificată „parte interesată”, întrucât în ciuda litigiilor existente pe rolul instanțelor judecătorești, este proprietara spațiului, dreptul de proprietate fiind un drept real absolut opozabil tuturor.

În concluzie, recurenta apreciază că instanța de fond și cea de apel în mod greșit au interpretat că interesul său nu ar fi legitim, personal, născut și actual. Recursul declarat de reclamantă nu este fondat. Analizând decizia recurată în raport de motivele de recurs invocate, Înalta Curte apreciază că hotărârea este legală, instanța de apel corect a reținut că reclamanta nu are un interes născut și actual, având în vedere că pentru spațiu declarat ca sediu social al intimatei, părțile au încheiat contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, iar intimata este titulara unor acțiuni în justiție promovate împotriva recurentei, acțiuni născute din contractul precizat. Deci, având în vedere că între părți există o stare litigioasă în legătură cu activul care reprezintă sediul social declarat al pârâtei, cererea de dizolvare introdusă de reclamantă, întemeiată pe neîndeplinirea condițiilor referitoare la sediu, apare ca lipsită de un interes legitim.

În concluzie, recursul reclamantei este nefondat și va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2380 RON către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA CONSTANȚA împotriva deciziei nr. 33/ COM din 9 februarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la 2380 RON cheltuieli de judecată intimatei-pârâtă SC C. SRL CONSTANȚA. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2006.