ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de

față;

Examinând actele și

lucrările dosarului constată următoarele:

Prin plângerea adresată

instanței la 15 decembrie 2006, petiționarul N.E., a solicitat

tragerea la răspundere penală a intimaților T.L., prim -

procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, G.G. prim-procuror la Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, pentru săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, trafic

de influență, favorizarea infractorului și a președintelui

Curții de Apel Ploiești în privința căruia pretinde că

a săvârșit infracțiunea de luare de mită.

În motivarea plângerii,

petiționarul a arătat că intimații au exercitat

influențe față de organele de poliție care au instrumentat

dosarul nr. 545/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Câmpina, în care erau cercetați A.F. și B.G. pentru

săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art.

217 alin. (1) C. pen., favorizându-i, având în vedere că față de

aceștia s-a dispus neînceperea urmăririi penale considerându-se

că fapta nu există.

În urma examinării

plângerii, Înalta Curte, verificând din oficiu regularitatea actului de

sesizare în conformitate cu dispozițiile art. 300 C. proc. pen., constată următoarele:

Plângerea

petiționarului, cuprinde elementele cerute de dispozițiile

prevăzute de art. 222 alin. (1) și (2) C. proc. pen., mod de sesizare

a organelor de urmărire penală, chiar dacă în conținutul

acesteia nu sunt descrise în amănunt faptele pentru care se solicită

tragerea la răspundere penală a intimaților magistrați.

Se constată însă

că plângerea a fost greșit îndreptată la această

instanță, în raport de dispozițiile art. 209 alin. (3) C. proc.

pen.

Potrivit dispozițiilor

procedurale penale menționate, urmărirea penală se

efectuează, în mod obligatoriu de către procuror în cazurile

prevăzute de art. 29, pct. 1 lit. f) C. proc. pen., care se referă,

printre altele, și la infracțiunile săvârșite de

judecătorii de la curțile de apel, precum și de procurorii de la

parchetele de pe lângă aceste instanțe, competența fiind atrasă

după calitatea persoanei.

Or, în prezenta cauză,

plângerea vizează pe prim-procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, prim procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, președintele Curții de Apel

Ploiești, pentru pretinsele infracțiuni comise, respectiv abuz în serviciu

prevăzută de art. 246 C. pen., trafic de influență

prevăzută de art. 257 C. pen., favorizarea infractorului

prevăzută de art. 264 C. pen. și luare de mită

prevăzută de art. 254 C. pen.

Calitatea de magistrați

la unitățile arătate se regăsește în situațiile

expres prevăzute la litera f art. 29 alin. (1) C. proc. pen., ceea ce

atrage competența procurorului în efectuarea cercetărilor.

Față de

considerentele mai sus-arătate Înalta Curte, în baza art. 222 alin. (7) C.

proc. pen., introdus prin Legea nr. 356/2006 va trimite plângerea

petiționarului spre competentă soluționare Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și justiție, Secția de

Urmărire penală și Criminalistică.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

În baza art. 222 alin. (7) C. proc.

pen., trimite plângerea formulată de petiționarul N.E. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre

competentă soluționare.

Cu recurs.

Pronunțată în

ședință publică, azi 29 ianuarie 2007.