ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 643/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Galați, reclamantul Consiliul Județean Vrancea a solicitat

obligarea pârâtei C.N. A.D.N.R. SA, la semnarea protocolului de preluare a două

drumuri din proprietatea și administrarea Consiliului Județean Vrancea, în

proprietatea și administrarea autorității naționale.

În motivarea acțiunii sale,

reclamantul a arătat că prin H.G. nr. 1938/2004 s-a dispus transmiterea unor

sectoare de drum din proprietatea publică a județului Vrancea, în aceea a

statului, printre acestea numărându-se și drumurile județene Dumbrăveni -

Dumitrești - Jitia, precum și Jitia - Vintileasca.

Reclamantul a mai arătat că, deși a

întocmit documentația necesară și a redactat protocolul de preluare,

autoritatea pârâtă refuză nejustificat să semneze documentele de predare.

Pârâta a depus întâmpinare la

dosarul cauzei, prin care a invocat, pe cale de excepție, prematuritatea

acțiunii reclamantei, întrucât aceasta nu a îndeplinit procedura prealabilă

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a arătat că sectoarele

de drum în speță nu corespund din punct de vedere tehnic a fi trecute în

categoria drumurilor naționale, motiv pentru care va și iniția procedurile

pentru modificarea hotărârii guvernului.

Prin sentința civilă nr. 48 din 24

mai 2005, a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și

fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța obligând autoritatea pârâtă

să semneze protocolul de preluare a DJ 204 C, devenit DN 2 N Dumbrăveni - Dumitrești - Jitia, județul Vrancea și a DJ 204 H devenit DN 2R, județul Vrancea.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut, în esență, că potrivit art. 1 din H.G. nr. 1938/2004,

părțile în cauză aveau obligația la predarea și, respectiv, preluarea unor

sectoare de drum, textul de lege necondiționând preluarea, de importanța sau

starea fizică în care s-ar prezenta aceste sectoare.

Totodată, instanța a mai reținut că

apărarea pârâtei cu privire la prematuritatea acțiunii, nu poate fi primită,

deoarece reclamanta a făcut dovada că înainte de a se fi adresat instanței, cu

actul nr. 363 din 10 februarie 2005, i-a remis pârâtei, spre semnare, cele două

protocoale.

În termen legal, împotriva

sus-menționatei sentințe a declarat recurs, pârâta C.N. A.D.N.R. SA.

Invocând în drept dispozițiile art.

304 pct. 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ., recurenta a subliniat că

în analiza făcută, instanța de fond a omis aspecte esențiale indicate în

întâmpinarea depusă de aceasta.

Astfel, nu s-a ținut cont de faptul

că cele două sectoare de drum - DJ 204 C și DJ 204 N, nu îndeplinesc condițiile de încadrare în categoria funcțională a drumurilor naționale și că C.N.

A.D.N.R. SA nu are prevăzut în bugetul pe anul 2005, realizarea de lucrări

necesare acestor sectoare de drum, pentru a fi încadrate în categoria mai

înainte amintită.

Examinând cauza, prin prisma

criticilor formulate de recurentă, dar și sub toate aspectele, în virtutea art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că

recursul este nefondat.

În mod corect, instanța fondului a apreciat că sunt

incidente prevederile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004, în condițiile în care Consiliul Județean Vrancea a dovedit

existența unui drept proteguit de lege și care a fost vătămat prin refuzul C.N.

A.D.N.R. SA de a semna protocoalele de predare-preluare a unor sectoare de

drum.

Așa cum rezultă din H.G. nr.

1938/2004 (M. Of. nr. 1083/22.11.2004), mai exact din art. 1 al acestui act

normativ, părțile în cauză aveau obligația de a proceda la predarea (Consiliul

Județean Vrancea) și, respectiv, la primirea (C.N. A.D.N.R. SA) unor sectoare

de drum din județul Vrancea; potrivit alin. (2) al aceluiași text legal,

„sectoarele de drum transmise conform alin. (1) se vor încadra în categoria

funcțională a drumurilor naționale, potrivit anexei care face parte din

prezenta hotărâre”.

Verificându-se anexa la H.G. nr. 1938/1004, s-a constatat că la pozițiile 1 și 2 sunt menționate tocmai drumurile

județene care au făcut obiectul acțiunii în contencios formulate de Consiliul

Județean Vrancea.

Apărările pârâtei au fost în mod

just înlăturate, atâta vreme, cât hotărârea de guvern în discuție nu

condiționează preluarea drumurilor, de elemente ca importanța sau starea fizică

a drumurilor.

În aceste condiții, C.N. A.D.N.R. SA

a fost obligată la îndeplinirea obligațiilor ce-i revin în conformitate cu H.G.

nr. 1938/2004.

De altfel, așa cum rezultă din

actele depuse în fața instanței de control judiciar, protocoalele de

predare-primire a drumurilor județene în litigiu au fost semnate la 14

decembrie 2005, de către recurentă.

Pentru toate cele expuse, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.N. A.D.N.R.

SA împotriva sentinței civile nr. 48 din 24 mai 2005 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 februarie 2006.