ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4663/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4663/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de față,
Din analiza actelor și lucrărilor din dosar constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 536 din 16
martie 2005 Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții B.A.K.,
D.I.M., S.B.K.L. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Cluj
Napoca, a obligat pârâtul să completeze Dispoziția nr. 1065 din 9 martie 2004
cu acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru terenul și
construcțiile nerestituite, a respins cererea de intervenție accesorie
formulată de Asociația de Proprietari Cluj Napoca, și a obligat pârâtul să
plătească reclamanților 19.140.000 lei cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că prin
Dispoziția nr. 1065/2004 emisă de Primarul Municipiului Cluj Napoca s-au
restituit apartamentele nr. 7 și 9 din imobilul situat în Cluj Napoca, urmând
ca măsurile reparatorii prin echivalent să se stabilească după efectuarea
evaluării.
La solicitarea reclamanților a fost
efectuată o expertiză care a identificat o suprafață de teren de 40 mp,
aferentă imobilului, proprietatea Statului Român. Neputându-se dispune
restituirea în natură a acestui teren, datorită suprafeței prea mici, s-a
stabilit echivalentul valoric de 6.641.000 lei/mp. Prin aceeași expertiză s-a
concluzionat că suprafața ocupată de școala din vecinătate este de 181,50 mp.
Tot
la solicitarea reclamanților s-a efectuat și o expertiză pentru evaluarea
construcțiilor care nu au putut fi restituite în natură, conform căreia
valoarea totală a celor două corpuri de clădire este de 2.519.362.673 lei, din
care se scade valoarea apartamentelor restituite în natură.
Instanța
a apreciat că pârâtul trebuia să rețină concluziile celor două expertize și să
se pronunțe asupra tuturor solicitărilor reclamanților.
Împotriva
sentinței au declarat apel reclamanții și pârâtul.
Prin
apelul formulat de reclamanți s-a solicitat obligarea pârâtului la completarea
dispoziției nr. 1065/2004 cu acordarea de măsuri reparatorii în echivalent
bănesc pentru corpul A de clădire 280.300 Euro, pentru corpul B de clădire
62.600 Euro, pentru terenul de 40 mp 265.640.000 lei și pentru terenul de
181,50 mp suma de 1.202.021.000 lei și obligarea pârâtului la plata
cheltuielilor de judecată.
În
motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a omis să menționeze în
dispozitivul sentinței suma exactă a măsurilor reparatorii, adică 1.467.661.000
lei și 342.500 Euro, valoarea părților din imobil preluate de Statul Român și
vândute chiriașilor pentru care nu a fost posibilă restituirea în natură.
Aceste valori rezultă din expertizele efectuate în cauză.
Reclamanții
au învederat că este posibilă restituirea în natură a suprafeței de teren de 40
mp.
Prin
apelul formulat de pârât s-a solicitat respingerea plângerii reclamanților,
arătându-se că acestora li s-au restituit în natură apartamentele nr. 7 și 9
din imobil, iar măsurile reparatorii în echivalent pentru restul imobilului
urmează a fi stabilite după efectuarea evaluării, adică după publicarea
Normelor Metodologice.
Curtea
de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 692 A din 29 iunie 2005 a admis în parte
apelul reclamanților, a modificat în parte sentința în sensul că a stabilit
dreptul reclamanților la măsuri reparatorii constând în valoarea stabilită cu
titlu de despăgubiri bănești în baza Legii nr. 112/1995, iar diferența până la
valoarea corespunzătoare a imobilelor care nu pot fi restituite în natură,
respectiv 13.661.042.300 lei se va acoperi prin acordarea de titluri de valoare
nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acțiuni la
societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de
opțiunea reclamanților. Prin aceeași decizie s-a respins apelul pârâtului care
a fost obligat să plătească reclamanților suma de 10.000.000 lei cheltuieli
parțiale de judecată în apel.
Analizând
lucrările dosarului curtea de apel a reținut că prin hotărârea nr. 561 din 16
decembrie 1997 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii 112/1995
reclamanților li s-au acordat despăgubiri în limita plafonului maxim de
170.458.080 lei pentru imobilul în litigiu.
Din
adeverința nr. 31422 din 14 decembrie 2001 emisă de DGFP Cluj rezultă că nu
s-au achitat despăgubirile acordate în baza hotărârii 561/1997.
În
conformitate cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 10/2001 nu sunt îndreptățite
la restituire sau la alte măsuri reparatorii persoanele care au primit
despăgubiri, astfel că reclamanților li se recunoaște dreptul la măsuri
reparatorii prin echivalent pentru restul imobilului.
Prin
decizia civilă nr. 1264/2000 a Curții de Apel Cluj s-a statuat că ambele
corpuri de clădire care compun imobilul au fost naționalizate cu titlu valabil,
ceea ce a justificat acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995.
Instanța
de apel a mai reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. (2)
teza finală din Legea 10/2001 dacă persoanei îndreptățite i s-a stabilit
despăgubirea potrivit Legii nr. 112/1995 și nu a încasat-o, valoarea astfel
stabilită se va acorda în drepturi bănești, iar diferența până la valoarea
corespunzătoare a imobilului se va acoperi prin acordarea de titluri de valoare
nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acțiuni la
societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de
opțiunea persoanei îndreptățite. Prin urmare, valoarea stabilită cu titlu de
despăgubiri pentru întreg imobilul în baza Legii nr. 112/1995 se va deduce din
valoarea actuală a imobilelor, iar diferența se va acoperi prin acordarea de
titluri de valoare nominală sau acțiuni la societățile comerciale.
Conform
expertizelor efectuate în cauză terenul a fost evaluat la 1.470.981.500 lei,
iar construcțiile la 12.190.060.800 lei, în total 13.661.042.300 lei , din care
urmează a se deduce suma stabilită cu titlu de despăgubiri în baza Legii
112/1995 de 170.458.080 lei, rezultând diferența de 13. 490.584.220 lei pentru
care se vor acorda titluri de valoare nominală sau acțiuni.
Suprafața
de 40 mp teren nu se poate restitui în natură, aceasta fiind contrară
regulamentelor de urbanism, conform cărora suprafața minimă a unei parcele ce
provine dintr-un partaj este de 150 mp și lățimea frontului de minim 12 m.
S-a
reținut că apelul pârâtului este nefondat întrucât evaluarea imobilului nu a
fost realizată după apariția Normelor metodologice, așa cum se susține în
motivarea apelului.
Împotriva
deciziei instanței de apel au formulat recurs reclamanții și pârâtul.
În
motivarea recursului reclamanților, întemeiat în baza art. 304 pct. 6-10 C.
proc. civ., se învederează că:
- este
posibilă restituirea suprafeței de teren de 40 mp întrucât aceasta nu face
parte din părțile indivize comune ale imobilului
- se
poate restitui în natură și suprafața de teren de 181 mp ocupată abuziv de
școala din vecinătate
- în
mod greșit instanțele de fond și apel au acordat cheltuielile de judecată
parțial, astfel la fond din totalul cheltuielilor de 30.600.000 lei s-au
acordat doar 19.400.000 lei, iar la apel din totalul de 14.000.000 lei doar
10.000.000 lei.
Pârâtul
Primarul Municipiului Cluj Napoca și-a întemeiat recursul în baza art. 304 pct.
9 C. proc. civ. pentru următoarele motive:
- evaluarea
imobilului la data emiterii dispoziției contestate a fost practic imposibilă,
motiv pentru care în mod corect s-a emis dispoziția, urmând ca odată cu
publicarea Normelor metodologice să se facă evaluarea avându-se în vedere
criteriile de evaluare stabilite de legiuitor
- conform
art. 274 C. proc. civ. pârâtul nu trebuia fi obligat la plata cheltuielilor de
judecată întrucât nu a căzut în pretenții.
Verificând
legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate și de
dispozițiile legale aplicate, Curtea constată că recursurile declarate în cauză
sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Referitor
la recursul reclamanților.
În
intenția legiuitorului, la adoptarea Legii nr. 10/2001 și ulterior prin
modificările aduse acestei legi, s-a avut în vedere repararea în natură sau
prin echivalent a nedreptăților comise în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
În acceptațiunea legii, situația imobilelor naționalizate prin efectul
Decretului 92/1950, cum este cel în speță, este considerată abuzivă. De aceea
s-au stabilit prin lege modalitați de reparare a acestor abuzuri.
Art.
19 alin. (2) teza finală din Legea 10/2001, în redactarea existentă la data
pronunțării deciziei atacate, a statuat că în privința imobilelor pentru care
s-au stabilit deja despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995 și nu s-au încasat
aceste despăgubiri, valoarea astfel stabilită se va acorda în despăgubiri
bănești, iar diferența până la valoarea corespunzătoare a imobilului se va
acoperi prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în
procesul de privatizare sau prin acțiuni la societățile comerciale
tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea persoanei
îndreptățite.
Instanța
de apel a aplicat corect aceste dispoziții legale. Astfel, după ce s-a stabilit
valoarea imobilului, de la data pronunțării deciziei, s-a scăzut din această
valoare suma acordată cu titlu de despăgubiri conform Legii nr. 112/1995, iar
pentru restul s-a stabilit că se vor acorda titluri de valoare nominală sau
acțiuni la societățile comerciale.
Suprafața
de 40 mp teren nu se poate restitui în natură întrucât contravine
regulamentelor de urbanism potrivit cărora nu se poate stabili o parcelă mai
mică de 150 mp. De asemenea, nici suprafața de teren de 181,50 mp, ocupată de școala
din apropiere, nu se poate restitui în natură, întrucât valoarea acesteia de
1.205.341.5000 lei a fost inclusă în suma pentru care s-a dispus acordarea de
titluri sau acțiuni, ținându-se cont și de dispozițiile art. 16 al Legii nr.
10/2001, în redactarea aplicabilă la data pronunțării deciziei atacate, conform
cărora pentru imobilele ocupate de unitățile bugetare de învățământ se pot
acorda doar măsuri reparatorii prin echivalent.
În
mod corect, instanțele de fond și apel au acordat parțial cheltuielile de
judecată, în limitele admiterii acțiunii și, respectiv a apelului.
Referitor
la recursul pârâtului.
Nu
se poate reține critica potrivit căreia evaluarea imobilului nu este posibilă,
întrucât, așa cum în mod corect a apreciat instanța de apel, după publicarea
Normelor metodologice pentru aplicarea unitară a Legii 10/2001 din 2003, o
astfel de evaluare, precum și stabilirea cuantumului despăgubirilor erau
posibil de făcut, recurentul fiind în culpă pentru pasivitate.
În
ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, art. 274 C. proc. civ. stabilește
că obligația de restituire a cheltuielilor de judecată își are sorgintea în
culpa procesuală a părții, respectiv în conduita imputabilă a recurentului care
nu s-a conformat legii.
Față
de considerentele expuse, Curtea urmează a respinge recursurile declarate în
cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții B.A.K.,
D.I.M., S.B.K.L. și pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva
deciziei civile nr. 692 A din 29 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel
Cluj.
Irevocabilă.
Pronunțată
astăzi 12 mai 2006, în ședința publică.