ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3700/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată, înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, la

data de 27 martie 2006, reclamantul V.M. a chemat în judecată Casa Județeană de

Pensii Tulcea, contestând hotărârea nr. 5401 din 31 ianuarie 2006, emisă de

pârâtă, prin care i s-a respins cererea de recunoaștere a calității de

beneficiar al O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.

La termenul de judecată din

data de 27 aprilie 2006, curtea de apel a acordat un nou termen de judecată și

a dispus citarea reclamantului, cu mențiunea de a completa materialul probator,

în sensul de a depune la dosar, dovezi privind strămutarea părinților din Bulgaria,

în sensul art. 112 alin. (5) C. proc. civ.

Reținând că reclamantul nu

și-a îndeplinit obligația de a depune documentele sus-menționate, curtea de

apel, în baza art. 155

1

C. proc. civ., prin încheierea pronunțată la

termenul din 29 mai 2006, a dispus suspendarea judecății.

La data

de 9 iunie 2006, reclamantul V.M. a depus la curtea de apel, un set de

înscrisuri, solicitând judecarea cauzei în lipsă, iar pe documentul de

înaintare a acestor înscrisuri a menționat „Pentru recurs”. Înscrisurile depuse

de reclamant sunt copii ale următoarelor documente: încheierea prin care s-a

dispus suspendarea judecății, acte de stare civilă ale reclamantului și ale

părinților săi, V.V. și V.I., declarația autentificată a martorilor I.T. și E.I.

și „Extras de pe tabloul de evacuați din Cadrilater definitivați în centrul

Malcoci, județul Tulcea”, eliberat de Direcția Județeană Tulcea a Arhivelor

Statului.

Considerând înscrisul depus

de reclamantul V.M., ca cerere de recurs formulată împotriva încheierii de

suspendare a judecății, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a

înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin întâmpinare,

intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii, reluând aspectele invocate prin

întâmpinarea depusă la dosarul de fond, argumentează o eventuală soluție de

respingere a acțiunii formulate de V.M., susținând că acesta nu se încadrează

în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din ordonanță și de art. 2 din

Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, întrucât nu era născut în anul 1940,

când a avut loc schimbul de populație între România și Bulgaria, iar în anul

nașterii sale, 1944, nu a avut loc nici un schimb de populație între cele două

state, astfel că nu a fost strămutat din Bulgaria, ci s-a născut după

strămutarea părinților săi.

Analizând lucrările

dosarului, în raport cu prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor

fi arătate în continuare.

Prin încheierea din 27

aprilie 2006, curtea de apel a dispus citarea reclamantului, cu mențiunea de a

depune „actele de stare civilă, certificat de naștere, căsătorie ale

reclamantului și ale părinților săi, dovada strămutării din Bulgaria”.

Înalta Curte constată că, așa

cum rezultă din dosarul curții de apel, reclamantul a depus în probațiune, la

data de 12 mai 2006, copia „Extrasului de pe Tabloul de evacuați din Cadrilater

definitivați în centrul Malcoci, județul Tulcea, întocmite de Oficiul de

Cadastru Tulcea”, eliberată de Arhivele Statului - Direcția Județeană Tulcea,

copii ale certificatelor sale de naștere și de căsătorie, certificatelor de

naștere ale mamei sale, V.I. și tatălui său, V.V. și copia certificatului de

căsătorie al părinților săi, îndeplinindu-și, astfel, obligația de a depune

înscrisurile solicitate de instanță la termenul din 27 aprilie 2006.

Prin încheierea din 29 mai 2006,

atacată cu recurs, curtea de apel a suspendat judecata cauzei, în baza art. 155

1

C. proc. civ., reținând că reclamantul V.M. nu și-a îndeplinit obligația, dispusă

prin încheierea pronunțată în același dosar, la data de 27 aprilie 2006, de a

depune dovezi privind strămutarea părinților din Bulgaria, în sensul art. 112 alin.

(5) C. proc. civ.

Curtea are în vedere faptul

că reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat judecarea în

lipsă, astfel cum permit dispozițiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ. și

constată că, prin depunerea înscrisurilor sus-menționate, reclamantul V.M. și-a

îndeplinit obligația de a depune actele de stare civilă solicitate, precum și

cele pe care le consideră necesare și suficiente în vederea dovedirii strămutării

părinților săi în urma Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

În aceste condiții, Curtea

apreciază că instanța de fond, neîntemeiat, a dispus suspendarea judecării

cauzei, în temeiul art. 112 alin. (5) C. proc. civ., reținând, în mod eronat,

că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de a suplimenta probatoriul

administrat inițial, prin cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de recurs,

reclamantul a depus, încă o dată, copii ale actelor aflate deja la dosarul curții

de apel și, în plus, copie a certificatului său de căsătorie și a buletinului

său de identitate, copie a certificatului de deces al tatălui său, V.V. și

copie a declarației autentificate a martorilor I.T. și E.I., documente pe care

instanța de fond este recomandat să le ia în considerare cu ocazia soluționării

cauzei, întrucât, potrivit art. 140 alin. (1) C. proc. civ., înscrisurile

depuse de părți rămân dobândite judecății.

Față de cele arătate, Curtea

va admite recursul declarat de V.M., va casa încheierea atacată și va trimite

cauza, pentru continuarea judecății, la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

V.M. împotriva încheierii din 29 mai 2006, pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, în dosarul nr. 356/CA/2006.

Casează încheierea atacată

și trimite cauza, spre continuarea judecății, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2006.