ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1667/2007

Asupra recursurilor de

față:

În baza lucrărilor din

dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea din 16

martie 2007, pronunțată în dosarul nr. 363/57/2007, Curtea de Apel

Alba – Iulia a menținut măsura arestării preventive a

inculpaților Ț.V.D. și R.M.I., în temeiul art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

S-a motivat soluția

prin menținerea temeiurilor care au determinat arestarea inculpaților

și care impun în continuare privarea de libertate a acestora.

S-a mai arătat că

împotriva inculpaților s-a pronunțat o hotărâre de condamnare,

ceea ce constituie un temei justificat pentru menținerea privării lor

de libertate.

În termen legal, împotriva

acestei încheieri au declarat recurs inculpații Ț.V.D. și R.M.I.

care au solicitat admiterea acestora, casarea hotărârii atacate și

punerea de îndată în libertate întrucât temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă.

Examinând hotărârea

atacată potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Curtea constată că aceasta este legală și

temeinică și urmează să respingă recursurile declarate

pentru următoarele considerente:

Inculpații Ț.V.D. și

R.M.I. au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie constând în

aceea că, în seara zilei de 12 iunie 2006, au lovit-o pe partea

vătămată Ț.I.M. și au deposedat-o de telefonul mobil.

Partea

vătămată a suferit leziuni care au necesitat 5–6 zile de

îngrijiri medicale.

Prin sentința

penală nr. 13 din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Hunedoara

inculpații R.M.I. și Ț.V.D. au fost condamnați, la pedepse

de 7 ani și 6 luni închisoare, respectiv 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) alin. (2

1

) lit. a)

C. pen., primul inculpat fiind și recidivist postcondamnatoriu în condițiile

art. 37 lit. a) C. pen.

Instanța de fond a

menținut starea de arest preventiv a inculpaților, deducând

prevenția la zi, începând cu 13 iunie 2006.

Instanța de apel,

conformându-se dispozițiilor art. 300

2

și art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a verificat legalitatea și temeinicia

arestării preventive și a constatat în mod corect că se

mențin în continuare temeiurile de fapt și de drept care au impus

luarea acestei măsuri preventive.

În consecință,

menținându-se în mod legal măsura arestării preventive,

recursurile se dovedesc nefondate, urmând a fi respinse potrivit

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.,

recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații R.M.I. și T.V.D. împotriva

încheierii din 16 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba

Iulia, în dosarul nr. 363/57/2007.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 140 lei, cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru

apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 27 martie 2007.