ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1667/2007

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin încheierea din 16 martie 2007, pronunțată în dosarul nr. 363/57/2007, Curtea de Apel Alba – Iulia a menținut măsura arestării preventive a inculpaților Ț.V.D. și R.M.I., în temeiul art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. S-a motivat soluția prin menținerea temeiurilor care au determinat arestarea inculpaților și care impun în continuare privarea de libertate a acestora. S-a mai arătat că împotriva inculpaților s-a pronunțat o hotărâre de condamnare, ceea ce constituie un temei justificat pentru menținerea privării lor de libertate. În termen legal, împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații Ț.V.D.

și R.M.I. care au solicitat admiterea acestora, casarea hotărârii atacate și punerea de îndată în libertate întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Examinând hotărârea atacată potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că aceasta este legală și temeinică și urmează să respingă recursurile declarate pentru următoarele considerente: Inculpații Ț.V.D. și R.M.I. au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie constând în aceea că, în seara zilei de 12 iunie 2006, au lovit-o pe partea vătămată Ț.I.M. și au deposedat-o de telefonul mobil. Partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 5–6 zile de îngrijiri medicale.

Prin sentința penală nr. 13 din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Hunedoara inculpații R.M.I. și Ț.V.D. au fost condamnați, la pedepse de 7 ani și 6 luni închisoare, respectiv 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., primul inculpat fiind și recidivist postcondamnatoriu în condițiile art. 37 lit. a) C. pen. Instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, deducând prevenția la zi, începând cu 13 iunie 2006. Instanța de apel, conformându-se dispozițiilor art. 300 2 și art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive și a constatat în mod corect că se mențin în continuare temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea acestei măsuri preventive.

În consecință, menținându-se în mod legal măsura arestării preventive, recursurile se dovedesc nefondate, urmând a fi respinse potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.M.I. și T.V.D. împotriva încheierii din 16 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 363/57/2007. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 140 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2007.