ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9558/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3671/civ/2005, reclamantul C.L., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Craiova, a solicitat revendicarea terenului situat în str. Î., acțiune pe care ulterior a precizat-o în sensul că solicită acordarea de despăgubiri în numerar. Prin sentința civilă nr. 285 din 29 martie 2006 Tribunalul Dolj a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că, față de ansamblul probelor aflate la dosar, reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită pentru acordarea de despăgubiri bănești. Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat apel. Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 509 din 19 iunie 2006, a respins apelul ca nefondat.

S-a reținut că, la momentul exproprierii, reclamantul nu mai era proprietarul terenului, care trecuse în proprietatea statului, situație în care dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 nu-și găsesc aplicabilitatea în ceea ce-l privește pe acesta. S-a mai reținut că actul de înstrăinare a imobilului a fost rezultatul acordului de voință al părților contractante, ocazie cu care terenul aferent a trecut în proprietatea statului prin efectul legii, neexistând o deposedare forțată a reclamantului de teren. Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, invocând că cele două hotărâri pronunțate au aplicat și interpretat în mod greșit legea. El a arătat că la data vânzării imobilului său, apăruse Legea nr. 58/1974, prin care, în mod abuziv statul i-a preluat terenul fără nici o despăgubire.

Recursul se va admite pentru următoarele argumente. Din examinarea actelor dosarului rezultă că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9173/1978, reclamantul a înstrăinat casa de locuit lui M.G., iar terenul în suprafață de 329 mp a trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974. Cumpărătorului i s-au dat în folosință 100 mp. După cum se observă, terenul nu a făcut obiectul vânzării, iar preluarea în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 a fost o preluare abuzivă, reclamantul neprimind nici un fel de despăgubiri, așa cum prevede alin. (2) al susmenționatului articol. De altfel, în contractul de vânzare-cumpărare reclamantul își exprimă acordul de voință numai cu privire la înstrăinarea construcției.

În ceea ce privește terenul, se precizează că vânzarea s-a făcut în baza autorizației nr. 361 din 30 septembrie 1978 în care se menționează că se poate transmite construcția, iar terenul aferent de 329 mp trece în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 și se atribuie dobânditorului 100 mp pe timpul duratei existenței construcției. În mod evident, nu se poate vorbi despre acordul de voință al reclamantului cu privire la teren. Ulterior, prin decretul nr. 31 din 9 februarie 1988 construcția ce a format obiectul vânzării a fost expropriată de la cumpărătorul M.G. Având în vedere că terenul a fost preluat de stat în mod abuziv, reclamantul este persoană îndreptățită la despăgubiri potrivit art. 4 pct. 2, art. 3 lit. a), raportat la art. 11 din Legea nr. 10/2001 republicată.

Ca urmare, instanțele au greșit soluționând cauza numai pe aspectul lipsei calității reclamantului de persoană îndreptățită, fără a analiza fondul cauzei. Astfel încât, față de cele mai sus arătate, se impune casarea ambelor hotărâri pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal, pentru ca instanța să analizeze temeinicia cererii reclamantului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de C.L. împotriva deciziei nr. 509 din 19 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 285 din 29 martie 2006 a Tribunalului Dolj, secția civilă, și trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Dolj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2006.