ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5560/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Timiș, prin sentința penală nr. 236/ PI din 14 aprilie 2006, în temeiul art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., art. 13 C. pen., a condamnat inculpatul B.G.C. , la: - 3 ani închisoare. În temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat același inculpat la: - 3 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, care va fi și pedeapsa rezultantă, inculpatul urmând a executa pedeapsa de: - 3 ani închisoare.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 15.000 Euro, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de partea vătămată P.A., suma de 20.000 Euro, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de partea vătămată F.S.V. și suma de 32.000 Euro, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de partea vătămată P.C. În temeiul art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, a confiscat de la inculpat autoturismul marca Mercedes, proprietatea inculpatului. În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul executat 04 august 2005 la zi.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. nr. 373/D/P/2005, înregistrat la această instanță sub nr. 9188/P/2005, inculpatul B.G.C. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen., în sarcina acestuia reținându-se următoarea stare de fapt. În cursul anului 2004, inculpatul B.G.C.

a stabilit o relație de afaceri cu un cunoscut de al său pe nume U., împreună cu care a pus bazele unei rețele de traficare de persoane, în special de sex feminin care urmau să fie racolate de inculpat și tot de el transportate în localitatea Oberhaussen din Germania, unde U. își avea reședința. Această sarcină nu i s-a părut dificilă inculpatului care a început să-și racoleze victimele dintre cunoștințele feminine ale concubinei sale. Astfel, prin cursul lunii martie 2004, împreună cu aceasta, respectiv B.L., s-a deplasat în localitatea Tihău din județul Sălaj, unde verișoara concubinei sale, G.T. își avea bunicii, în speranța găsirii „materialului” de care avea mare nevoie pentru planul său.

Căutările sale nu au durat prea mult pentru că a cunoscut prin intermediul acestei verișoare pe partea vătămată P.A. în vârstă de 17 ani căreia a început să-i relateze șansa unei „vieți prospere” în cazul în care va accepta propunerea lui. Aflând situația financiară precară și lipsa unui loc de muncă, inculpatul și-a pus în aplicare tactica de atragere oferindu-se să o transporte în orașul german Oberhassen unde îi va asigura angajarea la un local, în calitate de barman, salariul lunar ajungând la circa 600 Euro. Perspectiva acestui trai bogat i-a dat un impuls viitoarei victime care a acceptat necondiționat și deoarece nu poseda pașaport, inculpatul a înlăturat acest neajuns, oferindu-se cu banii proprii și relațiile de care dispunea să-i obțină cât mai rapid documentul de călătorie.

După circa o săptămână partea vătămată a primit pașaportul iar în data de 28 martie 2004 împreună cu inculpatul B.G.C. și numita G.T. au părăsit țara prin P.C.T.F. Cenad. După două zile au ajuns în localitatea germană D. unde inculpatul a oprit la un local lăsându-le pe cele două tinere în grija unei angajate a acestuia, pe nume L. care după plecarea lui, le-a făcut cunoscută munca ce urma să o presteze și anume întreținerea de relații sexuale cu clienții localului, sumele de bani obținute intrând în buzunarele inculpatului. Văzând că a fost mințită, lăsată fără documentul de călătorie și fără nici o sumă de bani partea vătămată P.A., spre deosebire de G.T.

care acceptase oferta inculpatului, a fost nevoită să practice prostituția, iar banii pe care îi obținea intrau în posesia „protectorului” ei care, deși își reținerea jumătatea din câștigul obținut, îi cerea victimei și cealaltă jumătate cu precizarea că era „mai bine” să-i păstreze el, iar atunci când are nevoie să-i solicite. Nu este de mirare că inculpatul a ales această activitate ușoară care nu-l obliga să depună efort pentru obținerea sumelor de bani, deoarece partea vătămată P.A. câștiga pe zi circa 150 Euro în urma actelor consumate cu 3-5 clienți pe noapte. Același lucru făcea și G.T. care și ea îi „asigura” inculpatului un trai deosebit de „bogat”. După câteva zile de la „angajare” celor două victime la localul din orașul Dusseldorf, inculpatul a hotărât să le transporte într-un alt oraș astfel că, le-a adus în localitatea Oberhaussen unde le-a lăsat în grija patronului localului de noapte T.D.F.

pentru s-și continua activitatea. Întrucât la acest club a avut loc un control efectuat de autoritățile germane, inculpatul a fost nevoit, ca în data de 5 mai 2004, să o aducă în țară pe partea vătămată P.A., amenințând-o cu bătaia și calomnierea prin localitatea de domiciliu, dacă va îndrăzni să facă cunoscut autorităților munca pe care a fost obligată să o presteze. Folosindu-se de același mod de intimidare, inculpatului B.G.C. i-a fost lesne să o „convingă” pe partea vătămată să revină din nou, în data de 10 iulie 2004, în orașul german Oberhaussen pentru a-și continua munca în folosul său.

Sperând că poate să-și oprească o sumă infirmă din banii pe care-i câștiga, partea vătămată și-a reținut 70 Euro însă inculpatul dând dovadă de un simț deosebit de dezvoltat, în latura contabilă a vieții, a sesizat și pentru a-i aplica o pedeapsă drastică a adus-o în țară în data de 19 iulie 2004, pentru ca după circa 6 zile să o readucă din nou în Germania, mai precis în data de 25 iulie 2004, dar nu sigură de această dată ci având-o și pe partea vătămată F.V. Cât privește pe aceasta din urmă, inculpatul B.G.C. a folosit aceeași tactică și anume aceea de a-i promite un loc de muncă deosebit de bine plătit și anume acela de a îngriji o persoană pentru care urma să încaseze suma de 500 Euro pe lună.

Perspectiva deosebit de atractivă a făcut-o pe victimă să nu sesizeze pericolul care o aștepta, cu atât mai mult cât propunerea a fost întărită și de sora sa vitregă B.L., astfel că atunci când a ajuns în localitatea Oberhaussen realitatea s-a prezentat într-o lumină total diferită față de cea descrisă de inculpat. Spre deosebite de partea vătămată P.A., F.V. s-a opus vehement practicării prostituției, însă actele de violență încasate și cele de amenințare care i-ai fost adresate de inculpat au convins-o rapid că nu se poate sustrage la infinit astfel că, a început să întrețină relații sexuale cu clienții localului ajungând chiar la un număr de 10 bărbați pe noapte, contra sumei de 100-150 Euro/client, în funcție de natura actului sexual prestat.

După circa 2 luni în care părțile vătămate P.A. și F.V. au practicat prostituția în local, acesta a fost declarat ilegal de autoritățile germane și închis, motiv pentru care inculpatul le-a făcut rost de un alt local unde acestea au continuat aceeași muncă, împreună cu o altă victimă pe nume P.C.M., care a fost traficată de B.G.C. și predată mai departe partenerului său de afaceri U., care se îndestula din munca acestuia. O parte din veniturile pe care partea vătămată P.C. i le dădea partenerului lui de afaceri îi revenea și inculpatului. Întrucât partea vătămată F.V. nu manifesta același comportament docil ca celelalte victime, inculpatul a recurs la metode de intimidare mult mai dure folosind acte de violență și chiar o tentativă de viol pentru a o face să cedeze însă cu toate acestea F.V.

nu a renunțat, opunându-se permanent. Acest coșmar a durat până în luna februarie 2005 când autoritățile germane, găsind-o cu documentele în neregulă a somat-o să părăsească teritoriul în termen de trei zile, fapt pe care aceasta l-a făcut. Cu toate că a ajuns la domiciliul său, victima era în continuare amenințată de inculpat atât direct cât și prin concubina sa că, în situația în care va face cunoscută autorităților române rolul pe care l-a avut el în activitatea desfășurată în Germania o va calomnia, atât părinților săi cât și localnicilor din satul său. Acesta a fost și motivul pentru care partea vătămată F.V. a ezitat să depună plângere la organele de poliție decât după cinci luni de la venirea în țară, când a hotărât să riște și să declare activitatea infracțională a inculpatului, pentru ca acesta să fie tras la răspundere penală pentru fapta comisă.

Din estimările acestei victime, s-a stabilit că în urma practicării prostituției cu un număr de circa 300 clienți în perioada iulie 2004 – ianuarie 2005 inculpatul a încasat de pe urma acestei activității o sumă de circa 20.000 – 25 000 Euro. Cât privește pe partea vătămată P.A. aceasta a reușit să revină în țară, în data de 30 ianuarie 2005, cu ajutorul autorităților germane care au expulzat-o, aplicându-i-se interdicția de a intra în spațiul Schengen pe timp de un an, în urma practicării prostituției la cererea inculpatului B.G.C., acesta a încasat suma de circa 15.000 – 20.000 Euro pe care victima i-a obținut din actele sexuale consumate cu circa 370 de clienți. Chiar dacă toate câștigurile au ajuns în posesia sa, inculpatul B.G.C.

a uzat din nou de autoritatea sa asupra acestei victime luându-i suma de 1750 Euro de care avea nevoie la completarea prețului de achiziționare a unui autoturism marca „Mercedes” pe care-l posedă și în prezent. O altă victimă a inculpatului B.G.C. și a partenerului de afaceri U. a fost partea vătămată P.C.M., în vârstă de 17 ani care, în cursul lunii ianuarie 2004 a acceptat să-l însoțească în orașul german Oberhaussen pentru a practica prostituția fără a percepe vreo sumă de bani. Auzind că inculpatul se oferă să o transporte în Germania fără alte cereri financiare din partea ei, a fost de acord, astfel că în data de 6 februarie 2004, au ieșit din țară îndreptându-se spre Oberhaussen.

Surpriza neplăcută a victimei a venit în momentul în care ajunsă la destinație și și-a dat seama de reala intenție a inculpatului care imediat ce au ajuns la destinație a plasat-o în „grija” numitului U. care, nu a pierdut nici un prilej de a-și manifesta autoritatea asupra ei, amenințând-o și controlându-i orice mișcare și percepând în fiecare seară banii pe care aceasta îi obținea de pe urma consumării actelor sexuale cu diferiți clienți ai localului. Despre modul cum merg afacerile o chestiona și inculpatul B.G.C., care săptămânal o vizita la local, fiind interesat în special de cuantumul sumelor obținute în fiecare seară și de numărul de clienți, în acest mod calculându-și partea de bani care-i revenea.

Spre sfârșitul anului 2004, nemaisuportând calvarul la care era supusă de inculpat și amicul său U., partea vătămată P.C. a reușit să scape de sub tutela celor doi prin acceptarea cererii în căsătorie venită din partea unuia dintre clienții de etnie germană. Din estimările acestei victime s-a stabilit că în buzunarele inculpatului B.G.C. și amicul său U. au intrat circa 32.000 Euro care i-au ajutat să-și asigure un trai deosebit de generos, trai asigurat prin exploatarea sexuală a celor trei victime audiate în cursul urmăririi penale. Din contextul materialului probator administrat în cauză s-a constatat că, inculpatul și-a comandat de la societatea N.F. din localitatea germană Oberhaussen un autoturism marca MERCEDES pentru suma de 5.200 Euro, plătită cash cu care după achiziționare, s-a folosit de el la transportarea victimelor din România spre Germania și ruta inversă.

Acest fapt denotă fără putință de tăgadă că autoturismul a fost cumpărat din sumele obținute prin exploatarea sexuală a celor trei victime, servind la comiterea faptei. Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, și cele administrate în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut aceeași stare de fapt și încadrare juridică cu cele reținute în rechizitoriu. Cu ocazia audierii de către instanța de fond, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lui, arătând că partea vătămată P.A. și numita G.T. au fost transportate în Germania contra cost, cu autoturismul inculpatului, care le-a lăsat pe cele două în localitatea Dusseldorf, unde urmau să se întâlnească cu prietenii lor, cu care intenționau să se căsătorească.

Inculpatul mai arată că mergea deseori în Germania de unde aducea diverse lucruri pe care le vindea în țară, și astfel, la sfârșitul lunii aprilie 2004 le-a adus în țară pe cele două fete menționate contra sumei de 100 Euro de persoană. Inculpatul arată că le-a mai transportat pe cele două în Germania în luna iulie 2004 și le-a adus înapoi după 7 zile, recuperându-le tot din Gara din Dusseldorf, iar în aceiași lună, s-a întors în Germania, cu părțile vătămate F.V. și P.A. Împotriva sentinței penale nr. 236/ Pi din 14 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul B.G.C. Parchetul a criticat hotărârea pentru pedeapsa de 3 ani aplicată inculpatului ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante și pentru neaplicarea pedepsei complimentare deși textul de lege prevede acest lucru.

Pentru inculpat s-a solicitat în principal achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar micșorarea pedepsei. Prin decizia penală nr. 257/ A din 26 iulie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a admis apelul declarat de parchet, s-a desființat în parte sentința apelată și, rejudecând, în fond, s-a făcut aplicarea art. 65 C. pen., interzicându-se inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei; totodată, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale sus menționate. Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului au fost reiterate criticile din apel privind greșita condamnare a inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni, susținându-se, în esență, că nu a efectuat acte materiale de racolare, sechestrare sau amenințare a părților vătămate în scopul practicării prostituției, la dosarul cauzei neexistând probe concludente în acest sens. În subsidiar, inculpatul a solicitat redozarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii acestora, în raport de circumstanțele sale personale, respectiv faptul că nu are antecedente penale și era student la data arestării sale. Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Astfel, susținerile inculpatului în sensul că faptele reținute în sarcina sa nu există, solicitând achitarea pe acest temei, sunt nefondate, vinovăția sa fiind dovedită prin declarațiile concordante ale părților vătămate, date în faza de urmărire penală, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, din care reiese, fără dubiu, că inculpatul a recrutat părțile vătămate și le-a transportat în Germania (procurând chiar pașaportul părții vătămate minore P.A.), folosindu-se de promisiuni mincinoase că le va plasa în locuri de muncă decente, pe când, în realitate, le-a obligat să se prostitueze.

Împrejurarea că, după ce le-a plasat, părțile vătămate au rămas mai mult timp în străinătate, practicând prostituția, chiar dacă inculpatul a revenit în țară, nu este de natură a modifica cu ceva starea de fapt reținută, întrucât acest lucru s-a datorat faptului că părțile vătămate au fost supravegheate de partenerul inculpatului, cunoscut sub numele de U. iar împrejurarea că au revenit singure în țară a fost determinată de expulzarea a două dintre părțile vătămate de către autoritățile din Germania. Totodată, căsătoria celei de a treia părți vătămate cu un cetățean german a reprezentat alternativa pentru a scăpa de exploatarea de către inculpat și prietenul acestuia.

Apărările inculpatului au fost verificate inclusiv de instanța de apel, ce a audiat martori propuși în apărare și a analizat înscrisurile depuse, fiind înlăturate motivat, la fel procedând și instanța de fond care a analizat în detaliu declarațiile de martor, în special revenirile unora dintre părțile vătămate asupra declarațiilor date la urmărirea penală. Analizând recursul inculpatului în raport de întregul material probator existent la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că instanța de fond și cea de apel, cu respectarea dispozițiilor art. 62, 63 și 69 C. proc. pen., au stabilit corespunzător împrejurările comiterii faptelor, încadrarea juridică dată acestora și vinovăția inculpatului.

De observat că, potrivit dispozițiilor art. din Legea nr. 678/2001, acordul părților vătămate, chiar dacă ar fi fost real, nu înlătură răspunderea penală a inculpatului, ci este de natură, cel mult, să o atenueze. În ceea ce privește recursul inculpatului, vizând greșita individualizare a pedepselor aplicate, în raport cu împrejurările săvârșirii faptelor și circumstanțele sale personale, Curtea constată că și acest motiv este neîntemeiat.

Astfel, față de pericolul social concret ridicat al faptelor, dat de împrejurările în care au fost comise și de frecvența acestui gen de infracțiuni deosebit de grave, de atitudinea procesuală a inculpatului, de nerecunoaștere a faptelor, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., nu poate fi atins prin reducerea pedepselor aplicate, al căror cuantum a fost deja cu mult coborât sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunile incriminate, deși erau incidente și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., ce constituie o cauză de agravare a pedepsei. Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat. Conform dispozițiilor art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod recurentul – inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G.C. împotriva deciziei penale nr. 257/ A din 26 iulie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 4 august 2005 la 27 septembrie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 septembrie 2006.