ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5560/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5560/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Timiș, prin

sentința penală nr. 236/ PI din 14 aprilie 2006, în temeiul art. 12 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) și art. 76

lit. b) C. pen., art. 13 C. pen., a condamnat inculpatul

B.G.C.

, la:

- 3 ani închisoare.

În temeiul art. 13 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen.

și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat același inculpat la:

- 3 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea,

care va fi și pedeapsa rezultantă, inculpatul urmând a executa

pedeapsa de:

- 3 ani închisoare.

A interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata

prevăzută de art. 71 C. pen.

În temeiul art. 118 lit. d) C. pen.,

a confiscat de la inculpat suma de 15.000 Euro, reprezentând contravaloarea

serviciilor prestate de partea vătămată P.A., suma de 20.000

Euro, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de partea

vătămată F.S.V. și suma de 32.000 Euro, reprezentând

contravaloarea serviciilor prestate de partea vătămată P.C.

În temeiul art. 19 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, a

confiscat de la inculpat autoturismul marca Mercedes, proprietatea

inculpatului.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a

dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul executat 04

august 2005 la zi.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. nr. 373/D/P/2005,

înregistrat la această instanță sub nr. 9188/P/2005, inculpatul B.G.C.

a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,

modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen., în sarcina

acestuia reținându-se următoarea stare de fapt.

În cursul anului 2004, inculpatul B.G.C.

a stabilit o relație de afaceri cu un cunoscut de al său pe nume U., împreună

cu care a pus bazele unei rețele de traficare de persoane, în special de

sex feminin care urmau să fie racolate de inculpat și tot de el transportate

în localitatea Oberhaussen din Germania, unde U. își avea

reședința.

Această sarcină nu i s-a

părut dificilă inculpatului care a început să-și racoleze victimele

dintre cunoștințele feminine ale concubinei sale. Astfel, prin cursul

lunii martie 2004, împreună cu aceasta, respectiv B.L., s-a deplasat în

localitatea Tihău din județul Sălaj, unde verișoara

concubinei sale, G.T. își avea bunicii, în speranța găsirii

„materialului” de care avea mare nevoie pentru planul său.

Căutările sale nu au durat prea mult pentru că a cunoscut prin

intermediul acestei verișoare pe partea vătămată P.A. în vârstă

de 17 ani căreia a început să-i relateze șansa unei „vieți

prospere” în cazul în care va accepta propunerea lui.

Aflând situația financiară

precară și lipsa unui loc de muncă, inculpatul și-a pus în

aplicare tactica de atragere oferindu-se să o transporte în orașul

german Oberhassen unde îi va asigura angajarea la un local, în calitate de

barman, salariul lunar ajungând la circa 600 Euro. Perspectiva acestui trai

bogat i-a dat un impuls viitoarei victime care a acceptat necondiționat

și deoarece nu poseda pașaport, inculpatul a înlăturat acest

neajuns, oferindu-se cu banii proprii și relațiile de care dispunea

să-i obțină cât mai rapid documentul de călătorie.

După circa o

săptămână partea vătămată a primit

pașaportul iar în data de 28 martie 2004 împreună cu inculpatul B.G.C.

și numita G.T. au părăsit țara prin P.C.T.F. Cenad.

După două zile au ajuns în localitatea germană D. unde

inculpatul a oprit la un local lăsându-le pe cele două tinere în

grija unei angajate a acestuia, pe nume L. care după plecarea lui, le-a

făcut cunoscută munca ce urma să o presteze și anume

întreținerea de relații sexuale cu clienții localului, sumele de

bani obținute intrând în buzunarele inculpatului.

Văzând că a fost

mințită, lăsată fără documentul de

călătorie și fără nici o sumă de bani partea

vătămată P.A., spre deosebire de G.T. care acceptase oferta

inculpatului, a fost nevoită să practice prostituția, iar banii

pe care îi obținea intrau în posesia „protectorului” ei care, deși

își reținerea jumătatea din câștigul obținut, îi cerea

victimei și cealaltă jumătate cu precizarea că era „mai

bine” să-i păstreze el, iar atunci când are nevoie să-i

solicite. Nu este de mirare că inculpatul a ales această activitate

ușoară care nu-l obliga să depună efort pentru

obținerea sumelor de bani, deoarece partea vătămată P.A. câștiga

pe zi circa 150 Euro în urma actelor consumate cu 3-5 clienți pe noapte.

Același lucru făcea și G.T. care și ea îi „asigura”

inculpatului un trai deosebit de „bogat”. După câteva zile de la

„angajare” celor două victime la localul din orașul Dusseldorf,

inculpatul a hotărât să le transporte într-un alt oraș astfel

că, le-a adus în localitatea Oberhaussen unde le-a lăsat în grija patronului

localului de noapte T.D.F. pentru s-și continua activitatea. Întrucât la

acest club a avut loc un control efectuat de autoritățile germane,

inculpatul a fost nevoit, ca în data de 5 mai 2004, să o aducă în

țară pe partea vătămată P.A., amenințând-o cu

bătaia și calomnierea prin localitatea de domiciliu, dacă va

îndrăzni să facă cunoscut autorităților munca pe care

a fost obligată să o presteze.

Folosindu-se de același mod de

intimidare, inculpatului B.G.C. i-a fost lesne să o „convingă” pe

partea vătămată să revină din nou, în data de 10 iulie

2004, în orașul german Oberhaussen pentru a-și continua munca în

folosul său. Sperând că poate să-și oprească o

sumă infirmă din banii pe care-i câștiga, partea vătămată

și-a reținut 70 Euro însă inculpatul dând dovadă de un

simț deosebit de dezvoltat, în latura contabilă a vieții, a

sesizat și pentru a-i aplica o pedeapsă drastică a adus-o în

țară în data de 19 iulie 2004, pentru ca după circa 6 zile

să o readucă din nou în Germania, mai precis în data de 25 iulie

2004, dar nu sigură de această dată ci având-o și pe partea

vătămată F.V.

Cât privește pe aceasta din

urmă, inculpatul B.G.C. a folosit aceeași tactică și anume

aceea de a-i promite un loc de muncă deosebit de bine plătit și

anume acela de a îngriji o persoană pentru care urma să încaseze suma

de 500 Euro pe lună. Perspectiva deosebit de atractivă a făcut-o

pe victimă să nu sesizeze pericolul care o aștepta, cu atât mai

mult cât propunerea a fost întărită și de sora sa vitregă B.L.,

astfel că atunci când a ajuns în localitatea Oberhaussen realitatea s-a

prezentat într-o lumină total diferită față de cea

descrisă de inculpat.

Spre deosebite de partea

vătămată P.A., F.V. s-a opus vehement practicării

prostituției, însă actele de violență încasate și cele

de amenințare care i-ai fost adresate de inculpat au convins-o rapid

că nu se poate sustrage la infinit astfel că, a început să

întrețină relații sexuale cu clienții localului ajungând

chiar la un număr de 10 bărbați pe noapte, contra sumei de

100-150 Euro/client, în funcție de natura actului sexual prestat.

După circa 2 luni în care

părțile vătămate P.A. și F.V. au practicat

prostituția în local, acesta a fost declarat ilegal de

autoritățile germane și închis, motiv pentru care inculpatul

le-a făcut rost de un alt local unde acestea au continuat aceeași

muncă, împreună cu o altă victimă pe nume P.C.M., care a

fost traficată de B.G.C. și predată mai departe partenerului

său de afaceri U., care se îndestula din munca acestuia. O parte din

veniturile pe care partea vătămată P.C. i le dădea

partenerului lui de afaceri îi revenea și inculpatului.

Întrucât partea

vătămată F.V. nu manifesta același comportament docil ca

celelalte victime, inculpatul a recurs la metode de intimidare mult mai dure

folosind acte de violență și chiar o tentativă de viol

pentru a o face să cedeze însă cu toate acestea F.V. nu a

renunțat, opunându-se permanent. Acest coșmar a durat până în

luna februarie 2005 când autoritățile germane, găsind-o cu

documentele în neregulă a somat-o să părăsească teritoriul

în termen de trei zile, fapt pe care aceasta l-a făcut. Cu toate că a

ajuns la domiciliul său, victima era în continuare amenințată de

inculpat atât direct cât și prin concubina sa că, în situația în

care va face cunoscută autorităților române rolul pe care l-a

avut el în activitatea desfășurată în Germania o va calomnia,

atât părinților săi cât și localnicilor din satul său.

Acesta a fost și motivul pentru care partea vătămată F.V. a

ezitat să depună plângere la organele de poliție decât după

cinci luni de la venirea în țară, când a hotărât să

riște și să declare activitatea infracțională a

inculpatului, pentru ca acesta să fie tras la răspundere penală

pentru fapta comisă.

Din estimările acestei victime,

s-a stabilit că în urma practicării prostituției cu un număr

de circa 300 clienți în perioada iulie 2004 – ianuarie 2005 inculpatul a

încasat de pe urma acestei activității o sumă de circa 20.000 –

25 000 Euro.

Cât privește pe partea

vătămată P.A. aceasta a reușit să revină în

țară, în data de 30 ianuarie 2005, cu ajutorul

autorităților germane care au expulzat-o, aplicându-i-se

interdicția de a intra în spațiul Schengen pe timp de un an, în urma

practicării prostituției la cererea inculpatului B.G.C., acesta a

încasat suma de circa 15.000 – 20.000 Euro pe care victima i-a obținut din

actele sexuale consumate cu circa 370 de clienți. Chiar dacă toate câștigurile

au ajuns în posesia sa, inculpatul B.G.C. a uzat din nou de autoritatea sa asupra

acestei victime luându-i suma de 1750 Euro de care avea nevoie la completarea

prețului de achiziționare a unui autoturism marca „Mercedes” pe

care-l posedă și în prezent.

O altă victimă a

inculpatului B.G.C. și a partenerului de afaceri U. a fost partea

vătămată P.C.M., în vârstă de 17 ani care, în cursul lunii

ianuarie 2004 a acceptat să-l însoțească în orașul german

Oberhaussen pentru a practica prostituția fără a percepe vreo

sumă de bani. Auzind că inculpatul se oferă să o transporte

în Germania fără alte cereri financiare din partea ei, a fost de

acord, astfel că în data de 6 februarie 2004, au ieșit din

țară îndreptându-se spre Oberhaussen. Surpriza neplăcută a

victimei a venit în momentul în care ajunsă la destinație și și-a

dat seama de reala intenție a inculpatului care imediat ce au ajuns la destinație

a plasat-o în „grija” numitului U. care, nu a pierdut nici un prilej de

a-și manifesta autoritatea asupra ei, amenințând-o și

controlându-i orice mișcare și percepând în fiecare seară banii

pe care aceasta îi obținea de pe urma consumării actelor sexuale cu diferiți

clienți ai localului. Despre modul cum merg afacerile o chestiona și

inculpatul B.G.C., care săptămânal o vizita la local, fiind interesat

în special de cuantumul sumelor obținute în fiecare seară și de

numărul de clienți, în acest mod calculându-și partea de bani

care-i revenea.

Spre sfârșitul anului 2004,

nemaisuportând calvarul la care era supusă de inculpat și amicul

său U., partea vătămată P.C. a reușit să scape de

sub tutela celor doi prin acceptarea cererii în căsătorie venită

din partea unuia dintre clienții de etnie germană.

Din estimările acestei victime

s-a stabilit că în buzunarele inculpatului B.G.C. și amicul său U.

au intrat circa 32.000 Euro care i-au ajutat să-și asigure un trai

deosebit de generos, trai asigurat prin exploatarea sexuală a celor trei

victime audiate în cursul urmăririi penale.

Din contextul materialului probator

administrat în cauză s-a constatat că, inculpatul și-a comandat

de la societatea N.F. din localitatea germană Oberhaussen un autoturism

marca MERCEDES pentru suma de 5.200 Euro, plătită cash cu care

după achiziționare, s-a folosit de el la transportarea victimelor din

România spre Germania și ruta inversă. Acest fapt denotă

fără putință de tăgadă că autoturismul a

fost cumpărat din sumele obținute prin exploatarea sexuală a

celor trei victime, servind la comiterea faptei.

Din actele și lucrările

dosarului de urmărire penală, și cele administrate în cursul

cercetării judecătorești, instanța a reținut

aceeași stare de fapt și încadrare juridică cu cele reținute

în rechizitoriu.

Cu ocazia audierii de către

instanța de fond, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor

reținute în sarcina lui, arătând că partea

vătămată P.A. și numita G.T. au fost transportate în

Germania contra cost, cu autoturismul inculpatului, care le-a lăsat pe

cele două în localitatea Dusseldorf, unde urmau să se

întâlnească cu prietenii lor, cu care intenționau să se

căsătorească. Inculpatul mai arată că mergea deseori

în Germania de unde aducea diverse lucruri pe care le vindea în țară,

și astfel, la sfârșitul lunii aprilie 2004 le-a adus în

țară pe cele două fete menționate contra sumei de 100 Euro

de persoană.

Inculpatul arată că le-a

mai transportat pe cele două în Germania în luna iulie 2004 și le-a adus

înapoi după 7 zile, recuperându-le tot din Gara din Dusseldorf, iar în

aceiași lună, s-a întors în Germania, cu părțile

vătămate F.V. și P.A.

Împotriva sentinței penale nr. 236/

Pi din 14 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și

inculpatul B.G.C.

Parchetul a criticat hotărârea

pentru pedeapsa de 3 ani aplicată inculpatului ca urmare a reținerii

circumstanțelor atenuante și pentru neaplicarea pedepsei

complimentare deși textul de lege prevede acest lucru.

Pentru inculpat s-a solicitat în

principal achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar micșorarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 257/ A

din 26 iulie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală, s-a admis apelul declarat de parchet, s-a desființat în parte

sentința apelată și, rejudecând, în fond, s-a făcut

aplicarea art. 65 C. pen., interzicându-se inculpatului drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani,

după executarea pedepsei; totodată, s-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat împotriva sentinței penale sus menționate.

Împotriva acestor hotărâri, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate

și netemeinicie. În motivarea recursului au fost reiterate criticile din

apel privind greșita condamnare a inculpatului pentru fapte care nu

întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni,

susținându-se, în esență, că nu a efectuat acte materiale

de racolare, sechestrare sau amenințare a părților

vătămate în scopul practicării prostituției, la dosarul

cauzei neexistând probe concludente în acest sens.

În subsidiar, inculpatul a solicitat

redozarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii acestora, în raport de

circumstanțele sale personale, respectiv faptul că nu are antecedente

penale și era student la data arestării sale.

Examinând decizia recurată prin

prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18

și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat.

Astfel, susținerile

inculpatului în sensul că faptele reținute în sarcina sa nu

există, solicitând achitarea pe acest temei, sunt nefondate,

vinovăția sa fiind dovedită prin declarațiile concordante

ale părților vătămate, date în faza de urmărire

penală, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în

cauză, din care reiese, fără dubiu, că inculpatul a

recrutat părțile vătămate și le-a transportat în

Germania (procurând chiar pașaportul părții vătămate

minore P.A.), folosindu-se de promisiuni mincinoase că le va plasa în

locuri de muncă decente, pe când, în realitate, le-a obligat să se

prostitueze. Împrejurarea că, după ce le-a plasat, părțile

vătămate au rămas mai mult timp în străinătate,

practicând prostituția, chiar dacă inculpatul a revenit în

țară, nu este de natură a modifica cu ceva starea de fapt

reținută, întrucât acest lucru s-a datorat faptului că

părțile vătămate au fost supravegheate de partenerul inculpatului,

cunoscut sub numele de U. iar împrejurarea că au revenit singure în

țară a fost determinată de expulzarea a două dintre

părțile vătămate de către autoritățile din

Germania. Totodată, căsătoria celei de a treia părți

vătămate cu un cetățean german a reprezentat alternativa

pentru a scăpa de exploatarea de către inculpat și prietenul acestuia.

Apărările inculpatului au

fost verificate inclusiv de instanța de apel, ce a audiat martori

propuși în apărare și a analizat înscrisurile depuse, fiind

înlăturate motivat, la fel procedând și instanța de fond care a

analizat în detaliu declarațiile de martor, în special revenirile unora

dintre părțile vătămate asupra declarațiilor date la

urmărirea penală.

Analizând recursul inculpatului în

raport de întregul material probator existent la dosarul cauzei, Înalta Curte

apreciază că instanța de fond și cea de apel, cu

respectarea dispozițiilor art. 62, 63 și 69 C. proc. pen., au

stabilit corespunzător împrejurările comiterii faptelor, încadrarea

juridică dată acestora și vinovăția inculpatului. De

observat că, potrivit dispozițiilor art. din Legea nr. 678/2001,

acordul părților vătămate, chiar dacă ar fi fost real,

nu înlătură răspunderea penală a inculpatului, ci este de natură,

cel mult, să o atenueze.

În ceea ce privește recursul

inculpatului, vizând greșita individualizare a pedepselor aplicate, în raport

cu împrejurările săvârșirii faptelor și circumstanțele

sale personale, Curtea constată că și acest motiv este

neîntemeiat. Astfel, față de pericolul social concret ridicat al

faptelor, dat de împrejurările în care au fost comise și de

frecvența acestui gen de infracțiuni deosebit de grave, de atitudinea

procesuală a inculpatului, de nerecunoaștere a faptelor, scopul

pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., nu poate fi atins

prin reducerea pedepselor aplicate, al căror cuantum a fost deja cu mult

coborât sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunile incriminate,

deși erau incidente și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.,

ce constituie o cauză de agravare a pedepsei.

Pentru toate aceste considerente,

având în vedere și faptul că nu există motive de casare care

să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) din același cod, va respinge recursul formulat de inculpat, ca

nefondat.

Conform dispozițiilor art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi

iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod recurentul – inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.G.C. împotriva deciziei penale nr. 257/ A din 26 iulie

2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 4

august 2005 la 27 septembrie 2006.

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 27 septembrie 2006.