ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5986/2006

Asupra contestației în anulare de

față:

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1949 din 16

aprilie 2003, pronunțată în dosarul nr. 316/2003, Înalta Curte de Casație și

Justiție a respins, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva

deciziei penale nr. 301 din 4 iulie 2002 a Curții de Apel Craiova.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești definitive, la data de 12 iulie 2006, condamnatul B.I. a formulat

contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc.

pen.

Contestatorul a arătat că prin

sentința penală nr. 92 din 26 februarie 2002 a Tribunalului Gorj, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 1949 din 16 aprilie 2003 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, a fost condamnat, la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 – art. 21 raportat la art. 174 –

art. 176 lit. e) C. pen., și art. 192 alin. (2) C. pen. El susține că

încadrarea juridică corectă a faptei pentru care a fost condamnat este cea

prevăzută de art. 181 C. pen., motiv pentru care, prin contestația în anulare

formulată, solicită schimbarea încadrării juridice, astfel ca să existe

posibilitatea legală a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată

(concubina sa) și stingerii acțiunii penale.

În conformitate cu dispozițiile art.

391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a examinat

admisibilitatea cererii de contestație, fără citarea părților.

Curtea constată că cererea de

contestație a fost făcută la data de 12 iulie 2006.

Cum contestatorul a început

executarea pedepsei la 16 iulie 2001, curtea constată că s-au încălcat

dispozițiile art. 388 C. proc. pen., care prevăd un termen de 10 zile de la

începerea executării, în care poate fi introdusă contestația în anulare,

aceasta fiind tardiv formulată.

Curtea mai constată că în cauză nu

sunt întrunite nici condițiile prevăzute de art. 386 lit. c) C. proc. pen.

La dosarul cauzei nu existau probe

privind existența unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele

prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) – i

1

) C. proc. pen., asupra

căreia instanța de recurs să fi trebuit a se pronunța.

De altfel, recursul inculpatului B.I.

fiind tardiv declarat, instanța de recurs s-a pronunțat asupra termenului de

declarare a căii de atac, fără a avea posibilitatea legală să cerceteze fondul

cauzei.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație

și Justiție urmează să respingă contestația în anulare ca inadmisibilă, în

conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul B.I. împotriva deciziei

penale nr. 1949 din 16 aprilie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală.

Obligă contestatorul la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

octombrie 2006.