ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2165/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

5184/2003 la Judecătoria Bârlad, R.N.P. prin D.S Vaslui a solicitat ca pârâtele

Primăria comunei Bogdănești județul Vaslui și Comisia Locală de aplicare a

Legii nr. 1/2000 a comunei Bogdănești județul Vaslui, să fie obligate a-i lăsa

în deplină proprietate și posesie terenul forestier în suprafață de 11,6 ha

situat în punctul „Ulea”, parcela 1163.

În motivarea acțiunii s-a subliniat

că terenul revendicat a fost trecut în amenajamentul silvic al O.S. Epureni,

fiind împădurit de Inspectoratul Teritorial Vaslui și face parte din fondul

forestier al statului.

Judecătoria Bârlad, prin sentința

civilă nr. 2970 din 12 decembrie 2003, a admis excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea în revendicare, ca fiind

introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

În motivarea hotărârii, instanța de

fond, arată că chiar dacă anumite dispoziții legale au dat dreptul de a

reprezenta în instanță interesele statului, reclamanta a formulat acțiune în

nume propriu și nu pentru Statul Român astfel încât va admite excepția pe care

a invocat-o din oficiu.

Curtea de Apel Iași cu decizia

civilă nr. 440 din 6 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței civile susmenționate, cu aceeași motivare,

adăugând încă două idei.

Prima se referă la faptul că

reclamanta poate reprezenta în justiție statul, numai cu privire la acele

interese care au legătură cu obiectul de activitate al regiei naționale și cea

de a doua că potrivit art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, în litigiile

privitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, statul este reprezentat de

Ministerul Finanțelor.

S-a declarat recurs împotriva

deciziei civile nr. 440/2004 a Curții de Apel Iași de reclamantă, care critică

hotărârea ca fiind nelegală și invocă nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului, se

subliniază că H.G. nr. 173/2003 privind organizarea și funcționarea R.N.P.

prevede că regia are ca obiect de activitate aplicarea strategiei naționale în

domeniul silviculturii și acționează pentru apărarea, conservarea și

dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietatea statului, pe care îl

administrează.

După abrogarea acestei hotărâri, a

intrat în vigoare H.G. nr. 1105/2003, care menține același obiect de

activitate.

Recurenta critică soluțiile celor

instanțe și față de dispozițiile Regulamentului privind organizarea și

funcționarea regiei care prevede obligativitatea acesteia de a asigura

integritatea fondului forestier proprietate publică a statului.

În fond, recursul se referă și la

greșita interpretare de către instanțe a Legii nr. 213/1998 deoarece la art. 5

se stipulează că regimul juridic al dreptului de proprietate publică este

reglementat de prezenta lege, dacă prin legi speciale nu se dispune altfel. Ori

în cauză, există dispoziție specială, H.G. nr. 1105/2003 prin care legiuitorul

a dat regiei dreptul de a acționa pentru apărarea fondului forestier,

proprietatea publică a statului.

De aceea, solicită admiterea

recursului, casarea hotărârilor recurate și obligarea pârâților să îi lase în

deplină posesie terenul în suprafață de 11,6 ha de la pct. „Ulea” parcela 1163.

Recursul este fondat, potrivit

considerentelor ce vor urma.

Textul art. 4 din H.G. nr. 173/2003

abrogat în prezent, dar menținut de art. 7 și art. 8 din H.G. nr. 1105/2003

privind organizarea și funcționarea R.N.P., prevede competența regiei de a

reprezenta în justiție interesele statului în domeniul care constituie obiectul

său de activitate.

Aceste acte normative definesc

obiectul de activitate al regiei ca fiind aplicarea strategiei naționale în

domeniul silviculturii, apărarea, conservarea și dezvoltarea durabilă a

fondului forestier proprietatea statului, pe care îl administrează.

Este deosebit de importantă

reglementarea în art. 6 lit. a) a Regulamentului privind organizarea și

funcționarea R.N.P., potrivit căreia, recurenta „asigură integritatea fondului

forestier proprietatea publică a statului”, ceea ce denotă că are dreptul

prevăzut de lege în virtutea obiectului de activitate de apărare și asigurare a

integrității fondului forestier proprietatea statului să întreprindă orice

acțiune în justiție pentru a recupera bunurile statului, ce îi sunt date în

administrare respectiv terenurile forestiere.

Interpretarea dată de instanțe art.

12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 este greșită, pentru că au omis a avea în

vedere textul final care se referă la faptul că în cazul existenței unor legi

speciale, se vor aplica acele dispoziții. Este adevărat că Legea nr. 213/1998

prevede ca reprezentant al statului în procesele de revendicare Ministerul

Finanțelor, dar de la această dispoziție se derogă, existând H.G. nr. 1105/2003

care în revendicări ale fondului forestier împuternicește R.N.P. de a

reprezenta statul.

De altfel, chiar în cuprinsul

deciziei Curții de Apel Iași, se recunoaște dreptul de reprezentare a statului

în justiție de către recurenta de azi, numai că instanța de apel nu a verificat

și analizat cu atenție obiectul de activitate al regiei, concluzionând greșit

că reclamanta nu ar avea calitate procesuală activă.

Așa cum s-a arătat în precedent,

obligația de apărare și asigurare a integrității fondului forestier,

proprietatea statului, îi conferă regiei calitate procesuală activă, acțiunea

de revendicare promovată având drept scop, realizarea obiectului său de

activitate.

În sprijinul tezei prezentate, vin

și dispozițiile O.U. nr. 226/2000, Legii nr. 66/2002, H.G. nr. 796/2002 și

Ordinului nr. 105/2003, care prevăd dreptul regiei de a cumpăra în numele

statului terenuri cu vegetație forestieră, dar și de a înstrăina asemenea

terenuri. Având aceste drepturi, sigur că are și dreptul de a revendica

terenuri pentru stat.

Este foarte important de reținut că

cele două pârâte nu numai că au recunoscut calitatea procesuală activă a

reclamantei, dar potrivit adresei nr. 2395 din 12 noiembrie 2003 aflată la fila

16 a dosarului de fond au fost de acord să lase regiei terenul revendicat de

11,6 ha.

Chiar dacă în partea introductivă a

acțiunii promovate, reclamanta nu a subliniat că revendicarea se face în numele

statului, se poate lesne observa, că din motivarea cererii, rezultă fără dubiu

această situație.

Față de cele de mai sus, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., urmează a admite recursul, a casa cele două hotărâri,

cu trimitere spre rejudecare la Judecătoria Bârlad, pentru a se pronunța pe

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de reclamanta R.N.P. R.

D.S. Vaslui împotriva deciziei nr. 440 din 6 aprilie 2004 a Curții de Apel

Iași.

Casează decizia atacată și sentința

civilă nr. 2970 din 12 decembrie 2003 a Judecătoriei Bîrlad și trimite cauza

spre rejudecare acestei din urmă instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2005.