ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4716/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor dosarului, se

constată următoarele:

La data de 14 iulie 2006 la Curtea

Militară de Apel se afla pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul

colonel (rez.) P.C. (dosar nr. 96/2006), împotriva încheierii din 10 iulie 2006

a Tribunalului Militar Teritorial București în dosarul nr. 27/2006.

Față de excepția de neconstituționalitate

a prevederilor art. 52 alin. (6) C. proc. pen., ridicată de inculpatul P.C.,

prin încheierea ședinței publice din 14 iulie 2006, Curtea Militară de Apel a

dispus:

Trimiterea cauzei cu privire la

judecarea recursului împotriva încheierii din 10 iulie 2006 a Tribunalului

Militar Teritorial București dată în dosarul nr. 27/2006, la Curtea Constituțională

pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin.

(6) C. proc. pen., ridicată de inculpatul colonel (rez.) P.C.

Totodată a suspendat judecarea

recursului până la soluționarea excepției și s-a menținut starea de arest a

inculpatului, (neschimbându-se temeiurile care au determinat luarea acestei

măsuri și nefiind depășit nici termenul rezonabil prevăzut de Constituție,

prevederile legale de specialitate precum și a practicii de față de recurentul

P.C.).

Inculpatul nemulțumit de această

ultimă dispoziție a încheierii din 14 iulie 2006, a declarat recursul (parțial)

de față, apreciindu-l ca fiind admisibil, în aceste limite și chiar în această

fază procesuală, respectiv a soluționării recursului său.

Recursul este inadmisibil și ca

atare va fi respins, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Examinându-se actele dosarului și

încheierea atacată (dată în faza procesuală a recursului), prin raportare la

dispozițiile art. 141 C. proc. pen., Curtea reține că, în cursul judecății,

măsurile preventive, luate, printre care”, și „menținerea arestării” (cazul în

speță) cu adevărat au cale de control judiciar, respectiv, recursul numai însă

„acele încheieri date în primă instanță și în apel”, potrivit textului sus-menționat.

Cum în speță ne aflăm deci, în

recurs, a admite teza și susținerile inculpatului, ar însemna nu numai că, ar

fi încălcat textul analizat, dar ne-am afla într-o cale de atac, a recursului

la recurs, instituție de drept procesual, necunoscută de dreptul procesual

român în vigoare.

În consecință, încheierea atacată va

fi menținută, ca temeinică și legală în totalitatea sa, iar recursul respins,

ca inadmisibil.

Se vor aplica și dispozițiile art. 192

C. proc. pen., dată fiind culpa procesuală a recurentului în declanșarea

litigiului penal de față și a cheltuielilor judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii de ședință din data de 14

iulie 2006 Curții Militare de Apel, pronunțată în dosarul nr. 96/2006.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

august 2006.