ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2155/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, la data de 22 decembrie 2005, reclamanta P.I.G. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5249 din 30 noiembrie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară al Legii nr. 189/2000. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 31/CA din 16 ianuarie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și i-a recunoscut reclamantei, beneficiul drepturilor solicitate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că obiectul și scopul reglementării legale fiind acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au suferit persecuții etnice, de acestea urmează să beneficieze, atât cei care au suferit nemijlocit aceste persecuții, cât și cei asupra cărora persecuțiile s-au răsfrânt în mod indirect, cum este cazul reclamantei care s-a născut în localitatea unde părinții ei au fost strămutați, la data de 17 aprilie 1942, deci în interiorul intervalului menționat în norma legală. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru greșita aplicare a textelor legale și susținând că acestea nu includ, printre beneficiarii Legii nr. 189/2000, copii născuți în perioada strămutării părinților.

În sprijinul acestei susțineri s-au invocat în afara dispozițiilor legii, și textul Tratatului româno - bulgar de la Craiova, din 1940, care a ratificat schimbul de populație dintre cele două țări. Recursul este nefondat și urmează a fi respins. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată, refugiată sau expulzată în altă localitate.

Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copii născuți înainte sau în perioada strămutării, atâta vreme, cât consecințele traumatizante ale acestei experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul legii constă în acordarea unor drepturi compensatorii. Așa fiind, instanța de fond a apreciat în mod judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerințele Legii nr. 189/2000. Față de considerentele expuse și constatând că nu există, potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 31/CA din 16 ianuarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2006.