ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1060/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 16021 din 3

noiembrie 2005, reclamanta T.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16487 din 1 martie 2005, emisă

de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 589

din 29 septembrie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată

de reclamanta T.M. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj și în

consecință, a dispus anularea hotărârii nr. 16487 din 1 martie 2005, emisă de

pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiat în

perioada 15 octombrie 1941 - 15 noiembrie 1944 și să-i acorde drepturile

bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2005.

În motivarea soluției s-a reținut că

reclamanta a făcut dovada situației sale de refugiat, fiind nevoită să se

refugieze, din cauza persecuțiilor etnice, din satul Vișag, județul Cluj, în

satul Rogojel, județul Cluj.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând, în esență, că localitatea Viișoara, județul Cluj, de

unde reclamanta pretinde că s-a refugiat, se afla în luna octombrie 1941, sub

administrația Statului Român, astfel că reclamanta nu a fost persecutată etnic.

Examinând sentința atacată, în

raport cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite, persoanelor persecutate de regimurile instaurate, în perioada

arătată, din motive etnice.

Dispozițiile art. 1 lit. c) din

actul normativ sunt aplicabile persoanelor care au fost nevoite să-și

părăsească localitatea de domiciliu din teritoriile vremelnic ocupate și să se

refugieze pe teritoriul aflat sub administrația românească, în acest sens fiind

și prevederile art. 2 din Norma adoptată la 14 februarie 2002, de Guvernul

României, în aplicarea O.G. nr. 105/1999.

Așadar, instanța de fond a reținut

în mod corect că reclamanta, născută la data de 23 februarie 1935, în satul

Vișag, județul Cluj, are calitatea de persoană refugiată și beneficiază ca

atare, de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Se reține că Primăria comunei Săcuieu

(de care aparține satul Vișag) atestă în adeverința nr. 2208/2004 că locuința

familiei reclamantei, în perioada 1940 - 1945 se afla în partea de nord a

satului Vișag, fiind situată pe graniță, situație care rezultă și din

declarațiile martorilor C.M. și P.T., beneficiari la rândul lor ai

recunoașterii calității de refugiat, prin hotărâri emise de pârâta-recurentă.

În consecință, soluția adoptată de

instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să

fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 589 din 29 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 martie 2006.