ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3957/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ la Tribunalul Timiș, reclamantul P.D.

a chemat în judecată Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Timiș, solicitând acordarea drepturilor ce i se cuvin în conformitate cu prevederile Decretului - lege nr. 118/1990, republicat, respectiv anularea deciziilor nr. 84 din 7 decembrie 2005 și nr. 4 din 22 decembrie 2005. Prin sentința civilă nr. 455 din 2 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a declinat competența materială privind soluționarea contestației, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, care, soluționând cauza, a respins-o, ca neîntemeiată, prin sentința civilă nr. 149 din 19 aprilie 2006. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în mod greșit, prin decizia nr. 84 din 7 decembrie, pârâta Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Timiș a respins cererea, stabilindu-se că acesta nu are calitatea de beneficiar al drepturilor instituite prin Decretul - lege nr. 118/1990, întrucât tentativa de trecere frauduloasă a frontierei a fost determinată de regimul politic care nu i-a permis participarea la numeroase congrese internaționale, fiind împiedicat, astfel, să se dezvolte profesional.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că cererea petentului nu este întemeiată, întrucât din sentința penală nr. 502 din 13 noiembrie, pronunțată de Judecătoria Oravița, județul Caraș Severin, rezultă că numitul P.D. a fost condamnat la două pedepse pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 20, raportat la art. 245 alin. (1) C. proc. pen. și s-a dispus să execute o pedeapsă de 6 luni încheiat,e conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. c) C. pen. Or aceste fapte nu fac obiectul Decretului - lege nr. 118/1990, în sensul că reclamantul nu a făcut dovada că a fost persecutat politic, pentru a putea beneficia de drepturile instituite prin acest act normativ.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs, reclamantul, prin mandatarul său S.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice. A solicitat, în principal, reclamantul, casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu un probatoriu insuficient, iar în subsidiar, a solicitat casarea hotărârii atacate și în fond, admiterea acțiunii, întrucât fapta sa, tentativă de trecere frauduloasă a frontierei, a fost determinată de opresiunile politice la care a fost supus, reprezentate de refuzurile repetate de a participa la congrese de specialitate la care a fost invitat de mai multe ori.

Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1 din Decretul - lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate din motive politice, de dictatura instaurată, cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, beneficiază de drepturile prevăzute prin acest act normativ, persoana care: a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate, în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice; b) a fost privată de libertate, în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune; c) a fost internată în spitale de psihiatrie; d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu; e) a fost strămutată într-o altă localitate; f) a fost deportată în străinătate după 23 august 1944; g) a fost constituită în prizonier de către partea sovietică, după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului.

Or, în cauză reclamantul nu face dovada încadrării într-un din situațiile prevăzute mai sus. Din sentința penală nr. 502 din 13 noiembrie 1985 a Judecătoriei Oravița rezultă că reclamantul P.D. a fost condamnat penal pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei și s-a dispus exercitarea unei pedepse de 6 luni închisoare. Această infracțiune, însă, nu face parte din categoria infracțiunilor politice prevăzute la alin. (1) lit. a) din actul normativ sus menționat. Față de cele învederate, instanța urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.D., prin mandatar S.E., împotriva sentinței civile nr. 149 din 19 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2006.