ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2375/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 448

din 15 noiembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.F., în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș și a anulat hotărârea nr. 9130

din 12 octombrie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă

hotărâre prin care să îi acorde acestuia, drepturile prevăzute de art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut din actele dosarului, că reclamantul s-a

născut la 8 octombrie 1941, în localitatea Folea, în timpul refugiului mamei

sale, strămutată din zona ocupată a Ardealului de Nord, astfel că și acesta,

având același statut de refugiat, este în drept să beneficieze de prevederile

Legii nr. 189/2000, pentru perioada cuprinsă între data nașterii și cea a

încetării stării de refugiu, respectiv 6 martie 1945.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, invocând motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport cu dispozițiile O.G.

nr. 105/1999, Legii nr. 189/2000, precum și cu Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

În motivare, s-a susținut că

reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000, pentru a beneficia de drepturile conferite de acest act normativ,

întrucât s-a născut ulterior refugiului mamei sale, respectiv la 13 luni de la

strămutare.

Recursul este nefondat și va

fi respins.

Potrivit art. 2 din Normele

pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002,

prin persoană strămutată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost

mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate,

din motive etnice, în această categorie fiind incluse și persoanele care au

fost expulzate, cum este cazul în speță.

Verificând actele dosarului,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că strămutarea, din motive de

persecuție etnică, a mamei reclamantului, a fost dovedită cu înscrisul oficial

emis de Arhivele Naționale, care a atestat situația de fapt susținută de

reclamant, astfel că acesta, născut fiind în localitatea și în perioada de

refugiu a mamei sale, este îndreptățit să beneficieze de prevederile art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000.

Față de aceste considerente,

se apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care

conform art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de Casa Județeană de Pensii

Timiș urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 448 din 15

noiembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2005.