ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3912/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la data de 5 ianuarie 2006, reclamantul S.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Satu Mare, anularea hotărârii nr. 237 din 9 decembrie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 74/2006/CA din 12 aprilie 2006, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ contestat și i-a recunoscut reclamantului, beneficiul drepturilor solicitate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că se încadrează în dispozițiile art. 1 din lege, și persoana strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, chiar dacă și-a păstrat serviciul, astfel cum a fost cazul tatălui reclamantului și al altor angajați C.F.R., obligați să se mute în localități cu populație maghiară, dată fiind importanța deosebită a domeniului economic în care activau. S-a reținut, de asemenea, că reclamantul, născut în aceste împrejurări, beneficiază, asemenea celorlalți membri ai familiei, în baza dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, de statutul de persoană strămutată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare.

Recurenta a susținut că soluția instanței de fond este greșită, întrucât în speță, nu s-a făcut dovada persecuției etnice, tatăl reclamantului continuându-și activitatea la C.F.R. și după instaurarea regimului hortist, iar schimbarea locului de muncă în altă localitate nu poate fi considerată o formă de persecuție etnică. Recursul este fondat și urmează a fi admis. Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice fiind expulzată, refugiată sau strămutată, în altă localitate decât cea de domiciliu.

În speță, faptul că tatăl intimatului-reclamant și-a continuat activitatea și după instaurarea administrației maghiare în Ardealul de Nord, în același loc de muncă, respectiv căile ferate, iar ulterior, date fiind atribuțiile sale de serviciu, a fost mutat în altă localitate, nu poate constitui persecuție din motive etnice, astfel cum este reglementată prin Legea nr. 189/2000. Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 și 314 C. proc. civ., Curtea admite recursul declarat în cauză, casează sentința atacată și, pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul S.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 74/2006/CA din 12 aprilie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea formulată de S.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2006.