ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 539/2006

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1531 din 8 octombrie 2004 a Curții de Apel Iași s-a respins apelul reclamantului L.C. împotriva deciziei civile nr. 275 din 15 aprilie 2004 a Tribunalul Iași, decizie potrivit căreia s-a respins ca inadmisibilă cererea în restituire prin echivalent a suprafeței de 307,34 mp, formulată în baza Legii nr. 10/2001 și ca neîntemeiată în retrocedarea terenului în suprafață de 342,76 mp formulată în baza Legii nr. 33/1994. În motivarea hotărârii sale, instanța de apel a reținut că atâta timp cât procedura administrativă prealabilă are caracter obligatoriu, în lipsa acesteia, apelantul-reclamant nu poate formula acțiune în justiție, condiționată de procedura prealabilă prevăzută de art. 20 din Legea nr. 10/2001.

Totodată, Curtea de Apel a avut în vedere că exproprierea este din anul 1960, respectiv anterior momentului formulării acțiunii, întemeiată pe Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, legea aplicându-se pentru evenimente ulterioare intrării ei în vigoare. Împotriva sus-numitei deciziei, recurentul a declarat recurs, susținând că s-a făcut o greșită aplicare și interpretare a Legii nr. 33/1994. În dezvoltarea cererii sale, recurentul arată că petiția sa din 3 aprilie 1998, prin care, pentru terenul expropriat, a pretins reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament, s-a tergiversat, fiind șicanat în rezolvarea ei chiar în temeiul Legii nr. 10/2001.

Apreciază în context admisibilă cererea în revendicare. Totodată recurentul menționează că art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică se aplică unor bunuri imobile expropriate anterior intrării sale în vigoare, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii. Cu alte cuvinte, consideră că Legea nr. 33/1994 prezintă efecte viitoare pentru situații juridice trecute. Deliberând, recursul se va respinge ca nefondat pentru următoarele rațiuni: Soluția inadmisibilității cererii în restituire prin echivalent a suprafeței de 307,34 mp este corectă deoarece este nepermis ca, în absența unei proceduri prealabile administrative, instituite obligatoriu de art.20 și urm. din Legea nr.10/2001, să se solicite direct instanței de judecată restituirea imobilului.

Pe fond, soluția de respingere a cererii, ca inadmisibilă este corectă. Cererea, însă, ar fi fost admisibilă dacă ar fi avut drept temei art. 35 din Legea nr. 33/1994 și ar fi fost introdusă până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. Or, în speță, cererea a fost formulată la 18 iunie 2003, deci ulterior ființării Legii nr. 10/2001, ce prevede o procedură prealabilă administrativă neîmplinită, însă, în cauza de față. Așadar soluția de respingere a acțiunii este dată cu aplicarea corectă a legii și, nefiind în condiția invocată de recurent a art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul L.C. împotriva deciziei civile nr. 1531 din 8 octombrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2006.