ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 539/2006

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1531 din 8

octombrie 2004 a Curții de Apel Iași s-a respins apelul reclamantului L.C. împotriva

deciziei civile nr. 275 din 15 aprilie 2004 a Tribunalul Iași, decizie potrivit

căreia s-a respins ca inadmisibilă cererea în restituire prin echivalent a

suprafeței de 307,34 mp, formulată în baza Legii nr. 10/2001 și ca neîntemeiată

în retrocedarea terenului în suprafață de 342,76 mp formulată în baza Legii nr.

33/1994.

În motivarea hotărârii sale,

instanța de apel a reținut că atâta timp cât procedura administrativă

prealabilă are caracter obligatoriu, în lipsa acesteia, apelantul-reclamant nu

poate formula acțiune în justiție, condiționată de procedura prealabilă

prevăzută de art. 20 din Legea nr. 10/2001.

Totodată, Curtea de Apel a avut în

vedere că exproprierea este din anul 1960, respectiv anterior momentului

formulării acțiunii, întemeiată pe Legea nr. 33/1994 privind exproprierea

pentru cauză de utilitate publică, legea aplicându-se pentru evenimente ulterioare

intrării ei în vigoare.

Împotriva sus-numitei deciziei,

recurentul a declarat recurs, susținând că s-a făcut o greșită aplicare și

interpretare a Legii nr. 33/1994.

În dezvoltarea cererii sale,

recurentul arată că petiția sa din 3 aprilie 1998, prin care, pentru terenul

expropriat, a pretins reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt

amplasament, s-a tergiversat, fiind șicanat în rezolvarea ei chiar în temeiul

Legii nr. 10/2001. Apreciază în context admisibilă cererea în revendicare.

Totodată recurentul menționează că

art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate

publică se aplică unor bunuri imobile expropriate anterior intrării sale în

vigoare, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii.

Cu alte cuvinte, consideră că Legea

nr. 33/1994 prezintă efecte viitoare pentru situații juridice trecute.

Deliberând, recursul se va respinge

ca nefondat pentru următoarele rațiuni:

Soluția inadmisibilității cererii în

restituire prin echivalent a suprafeței de 307,34 mp este corectă deoarece este

nepermis ca, în absența unei proceduri prealabile administrative, instituite

obligatoriu de art.20 și urm. din Legea nr.10/2001, să se solicite direct

instanței de judecată restituirea imobilului.

Pe fond, soluția de respingere a cererii,

ca inadmisibilă este corectă. Cererea, însă, ar fi fost admisibilă dacă ar fi

avut drept temei art. 35 din Legea nr. 33/1994 și ar fi fost introdusă până la

intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Or, în speță, cererea a fost

formulată la 18 iunie 2003, deci ulterior ființării Legii nr. 10/2001, ce

prevede o procedură prealabilă administrativă neîmplinită, însă, în cauza de

față.

Așadar soluția de

respingere a acțiunii este dată cu aplicarea corectă a legii și, nefiind în

condiția invocată de recurent a art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a

respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul L.C. împotriva deciziei civile nr. 1531 din 8 octombrie

2004 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2006.