VASICEK c. REPUBLIQUE TCHEQUE

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cererea nr. 2892/03 prezentată de Josef VAŠÍČEK împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 30 august 2006, într-o cameră compusă din Lorenzen președinte Botousarova Jungwiert Tsatsa-Nikolovska dnii Maruste Borrego, Jaeger, judecători Westerdiek, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 21 ianuarie 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, După ce a luat o hotărâre în acest sens, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, domnul Josef Vašíček, este un resortisant ceh, născut în 1934 și rezident în Boskovice.

J. Barák, avocat în barou ceh. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. În 1983, reclamantul a intentat împotriva fostei sale soții o acțiune în împărțire a bunurilor aparținând comunității între soț și soț. După mai multe periete judiciare între 19 iulie 1988 și 30 iunie 1999, tribunalul municipal (Městský soud) din Brno împarte bunurile mobile și imobile între părți. La 6 iunie 2002, tribunalul regional (Krajský soud) din Brno a reformat hotărârea din 30 iunie 1999, prin care partea pârâtă a solicitat reclamantului să plătească o sumă de bani reclamantului Titlul de compensare pentru bunurile imobile și mobile atribuite.

Această decizie a trecut în forță de lucru judecat la 17 iulie 2002. La 16 septembrie 2002, reclamantul a formulat un recurs în casație, precum și un recurs constituțional. La 25 februarie 2003, Curtea Supremă (Nejvyší soud) Respingerea recursului la recurs a fost respinsă pentru întârziere. Acțiunea sa constituțională a fost refuzată de Curtea Constituțională (attențională (attențională) la 24 februarie 2004. GRIEFS 1. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata excesivă a procedurii. 2.În sprijinul faptului că decizia instanțelor de judecată din statul în care se află fosta soție îi aducea o atingere disproporționată dreptului său de a respecta bunurile, … La 16 martie 2005, camera însărcinată cu examinarea cauzei a decis să comunice guvernului pârât cu privire la litigiul tras de reclamant pe durata procedurii sale civile.

La 30 august 2005, avocatul din partea societății a fost invitat să prezinte în numele clientului său observațiile sale ca răspuns la observațiile prezentate de guvern în termenul care expiră la 12 octombrie 2005. Această scrisoare, precum și scrisoarea recomandată cu confirmare de primire trimisă de grefă la 6 decembrie 2005, au rămas fără răspuns, deși atenția reclamantului a fost atrasă asupra termenilor articolului 37 din convenție.

Având în vedere faptul că este vorba despre o chestiune de interes comun, Curtea consideră că acesta nu mai intenționează să mențină petiția, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție (a se vedea mutatis mutandis Hasan Yelmaz și alții c. Turcia (radiație), nr. 26309/95, 26310/95, 26311/95 și 2631/93, 21 februarie 2002 Liuba c. România (radiație), nr. 3116 În fine, Curtea consideră că mai multe împrejurări speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție și a protocoalelor sale n Westerdiek Peer Lorenzen Module Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 2892/03 présentée par Josef VAŠÍČEK contre la République tchèque La Cour européenne des Droits de l’Homme (cinquième section), siégeant le 30 août 2006 en une chambre composée de : M. P. Lorenzen , président , M me S. Botoucharova , M. K. Jungwiert , M me M. Tsatsa-Nikolovska , MM. R. Maruste , J. Borrego Borrego, M me R. Jaeger, juges , M me C. Westerdiek, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 21 janvier 2003, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Josef Vašíček, est un ressortissant tchèque, né en 1934 et résidant à Boskovice.

Il est représenté devant la Cour par M e J. Barák, avocat au barreau tchèque. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. En 1983, le requérant intenta contre son ex-épouse une action en partage des biens appartenant à la communauté entre époux. Après plusieurs péripéties judiciaires entre le 19 juillet 1988 et le 30 juin 1999, le tribunal municipal (Městský soud) de Brno répartit les biens meubles et immeubles entre les parties. La partie adverse fit appel. Le 6 juin 2002, le tribunal régional (Krajský soud) de Brno réforma le jugement du 30 juin 1999, enjoignant à la partie adverse de verser au requérant une somme d’argent à titre de compensation pour les biens immeubles et meubles assignés.

Cette décision passa en force de chose jugée le 17 juillet 2002. Le 16 septembre 2002, le requérant forma un pourvoi en cassation ainsi qu’un recours constitutionnel. Le 25 février 2003, la Cour suprême (Nejvyšší soud) rejeta le pourvoi de l’intéressé pour tardiveté. Son recours constitutionnel fut repoussé par la Cour constitutionnelle (Ứstavní soud) le 24 février 2004. GRIEFS 1. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant s’est plaint de la durée excessive de la procédure. 2. Soutenant que la décision des tribunaux d’assigner l’immeuble à son ex-épouse portait une atteinte disproportionnée à son droit au respect des biens, l’intéressé avait également invoqué l’article 1 du Protocole n o 1. EN DROIT Le 16 mars 2005, la chambre chargée de l’examen de l’affaire a décidé de communiquer au gouvernement défendeur le grief tiré par le requérant de la durée de sa procédure civile.

Le 30 août 2005, l’avocat de l’intéressé a été invité à présenter au nom de son client ses observations en réponse à celles soumises par le gouvernement, et ce dans le délai expirant le 12 octobre 2005. Cette lettre, ainsi que la lettre recommandée avec accusé de réception envoyée par le greffe le 6 décembre 2005, sont restées sans réponse, bien que l’attention de la partie requérante ait été attirée sur les termes de l’article 37 de la Convention.

Compte tenu de l’attitude de l’intéressé, la Cour considère que celui-ci n’entend plus maintenir la requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention (voir, mutatis mutandis , Hasan Yılmaz et autres c. Turquie (radiation), n os 26309/95, 26310/95, 26311/95 et 26313/95, 21 février 2002 ; Liuba c. Roumanie (radiation), n o 31166/96, 17 février 2005). Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Greffière Président