ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3333/2006

Asupra contestației în anulare de față: În baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 581 din 30 ianuarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 6802/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționara B.O. împotriva sentinței penale nr. 95 din 21 octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova. S-a reținut că instanța de fond a respins în mod just plângerea petiționarei formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 372/P/2004 din 15 octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curea de Apel Craiova, întrucât, pe de-o parte, în cauză s-a mai pronunțat, în același sens, o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, iar pe de altă parte, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Împotriva deciziei penale sus arătate, petiționara B.O. a formulat în termen legal contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen. Contestatoarea a învederat că la termenul din data de 30 ianuarie 2006, când s-a judecat cauza de către instanța de recurs, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare, din motive de sănătate. În dovedirea susținerilor sale, contestatoarea a depus la dosar adeverința medicală nr. 24 din 99 din 30 ianuarie 2006 prin care, pentru afecțiunile fizice contestate (pneumonie virotică, HTA, cardiopatie ischemică) i se recomandă de către medicul de familie repaus la pat în perioada 30 ianuarie 2006 – 12 februarie 2006. Contestatoarea B.O.

a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei atacate și rejudecarea recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 95 din 21octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova. Verificând decizia atacată prin prisma motivului de contestație invocat prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., și în conformitate cu dispozițiile art. 391 și 392 C. proc. pen., Curtea constată nefondată contestația în anulare. Cazul de contestație prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., are în vedere situația când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare.

Cazul de contestație invocat este dublu condiționat: partea trebuie să dovedească imposibilitatea prezentării sale; trebuie să se facă totodată dovada imposibilității încunoștiințării instanței despre împiedicarea intervenită. Dovada imposibilității prezentării neurmată de dovada imposibilității de încunoștiințare a instanței despre împiedicarea prezentării nu duce la admiterea contestației. Curtea constată că, invocând starea de boală care nu i-a permis deplasarea, petiționara a făcut dovada împiedicării prezentării sale la judecarea cauzei în recurs. Cât privește împiedicarea comunicării către instanță a motivului de neprezentare, Curtea constată că această dovadă nu s-a făcut. Potrivit legii, cele două condiții fiind cumulative, ele trebuie dovedite separat, în așa fel încât să rezulte că partea s-a aflat nu numai în neputința de prezentare, dar și de încunoștiințare a instanței despre absență.

Întrucât împrejurarea imposibilității de comunicare către instanță a motivului de neprezentare nu a fost dovedită, Curtea urmează să respingă contestația în anulare formulată de contestatoarea B.O. ca nefondată. Contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea B.O. împotriva deciziei penale nr. 581 din 30 ianuarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 6802/2005. Obligă contestatoarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei RON. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 mai 2006.