ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4551/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 3 din 4 ianuarie 2006, Tribunalul Sibiu, în baza art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.L., la pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă începând cu 24 ianuarie 2005. S-a respins cererea de despăgubiri formulată de partea civilă M.I.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: Inculpatul P.L. a avut o relație personală, apropiată cu victima S.M., după propriile afirmații, din anul 1997 și până în anul 2003. Într-o declarație dată în timpul urmăririi penale mai susține că au și locuit împreună în perioada 1997-1999 în locuința lui din Mediaș, str. Stadionului, după care aceștia s-au mutat în imobilul pe str. Viitor, relația lor continuând și vizitându-se reciproc. În anul 2003 s-au despărțit. Cert este că pe parcursul relației pe care au întreținut-o au existat momente tensionate așa cum reiese din spusele martorilor și chiar ale inculpatului.

Tot din probele testimoniale mai rezultă că după despărțire inculpatul a amenințat-o și urmărit-o pe victimă de mai multe ori, fie direct, fie prin mesaje pe telefonul mobil. În luna decembrie a anului 2003, inculpatul s-a deplasat la locuința victimei, unde a pătruns cu chei potrivite, s-a ascuns într-o cameră, după o comodă, având asupra lui într-o plasă un ciocan, un cuțit, un patent cu mânere roșii și un cablu telefonic. Fiind descoperit de victimă și mama ei, a fugit abandonând lucrurile. După câteva zile mama victimei a găsit printre haine o pereche de mănuși chirurgicale pe care le-a arătat și martorei L.M., cea care făcea curățenie în casă. Martora afirmă că nu mai văzuse niciodată la domiciliul victimei astfel de mănuși deși făcea curățenie o dată la trei săptămâni.

În noaptea de 12 ianuarie 2005, victima S.M. a fost omorâtă în casa ei, din raportul de autopsie medico-legală reieșind că moartea care a fost violentă s-a datorat dilacerării cerebrale cu expulsie de masă cerebrală, consecința unui politraumatism cu fracturi multieschiloase de calotă craniană, referitor la mecanismul producerii leziunilor s-a stabilit că nu s-au putut produce prin lovire repetată cu un corp tăietor despicător. Cu ocazia cercetării locului faptei au fost identificate în aceeași încăpere două fragmente de mănuși chirurgicale, una pe o cizmă iar cealaltă pe o jucărie de pluș îmbibată de sânge. Cele două fragmente de mănuși au fost supuse unei expertize criminalistice, ocazie cu care s-a constatat că pe ele se regăsesc profile genetice ale inculpatului.

Posibilitatea ca ele să aparțină altei persoane, din populația europeană poate fi regăsită doar la un număr de 8,47 x 0/7,pentru primul fragment și al unui număr de 2,4 x 10/20 pentru cel de-al doilea fragment. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, dar coroborarea probelor ce i-au fost administrate atât în timpul urmăririi penale cât și în timpul cercetării judecătorești reiese că el este autorul faptei. Sunt de observat contradicțiile, susținerile diferite cu referire la aceleași împrejurări ale acesteia, astfel deși în declarația dată la 12 ianuarie 2005, recunoaște că o amenința telefonic pe victimă cu bătaia și că i-a scris și mesaje de amenințare, ulterior revine și contestă aceste afirmații.

Realitatea acestora este însă dovedită cu declarațiile martorilor L.M., T.H.O. și T.E., dovedindu-se în acest fel starea conflictuală între părți. În aceeași ordine de idei sunt observate și contradicțiile cu privire la mănușile chirurgicale, după ce inițial a declarat că nu le-a văzut, despre ele vorbindu-i victimei (declarația din 12 ianuarie 2005) ulterior relatează discuțiile avute cu acesta din data de 11 ianuarie 2005 când mai spune că ar fi pus o mănușă pe mâna dreaptă. La instanță vine cu altă variantă și afirmă că de fapt le-a folosit când i-a vopsit părul victimei. Această din urmă afirmație este infirmată de martora L.M., care în fața instanței arată că atunci când victima sau mama ei își vopseau părul aveau mănuși care se vindeau odată cu vopseaua, fiind deosebite de cele chirurgicale.

Pe de altă parte, admițând chiar că prezența inculpatului în casa victimei unde a fost surprins de mama victimei cu mai mult timp în urmă ar putea fi justificată din dorința de a o vizita, totuși în acest context nu se explică de ce avea asupra lui acele scule a căror proprietate o neagă (cu excepția unui patent cu mânere roșii), deși nu proveneau din casă așa cum susține, afirmația fiind infirmată de martorele audiate. Toate aceste aspecte coroborate cu proba științifică concură la ideea vinovăției inculpatului. Aceasta este întărită și de conținutul discuțiilor avute cu martorii C.F., căruia i-a relatat că vrea să ucidă o femeie, „să o facă” sau „să o execute”, cerându-i și relații despre viața de penitenciar și R.G.

la care s-a confesat că va face o crimă perfectă, așa cum s-a inspirat de la canalul TV Discovery. Printre altele, celei din urmă i-a spus că va purta pantofi mai mari și că va pune căciulă pentru a nu-i cădea păr și va folosi mănuși. Fapta inculpatului așa cum a fost arătată mai sus a fost calificată în drept ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 lit. a) C. pen. La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere că deși nu are antecedente penale, inculpatul a fost sincer, iar infracțiunea este periculoasă nu numai prin ea însăși fiind curmată viața unei persoane, dar și prin modalitatea de comitere. Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și rejudecând solicită a fi achitat, întrucât din probele administrate nu rezultă vinovăția acestuia.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 157/ A din 16 mai 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.L. împotriva sentinței penale nr. 3 din 4 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive cu începere de la 24 ianuarie 2005 la zi. În termenul legal, inculpatul nemulțumit și de această hotărâre, a declarat recurs, reluând motivul din apel, respectiv a cerut a fi achitat, el nesocotindu-se vinovat și nici nu cunoaște cine anume a comis omorul iar avocatul în plus a solicitat, în subsidiar, reducerea pedepsei. Recursul este nefondat.

Curtea, după examinarea probatoriului cauzei și a hotărârii atacate în raport de critica adusă, precum și din oficiu, constată că situația de fapt este corespunzătoare activității infracționale a inculpatului, că și proba științifică biocriminalistică (expertiză efectuată în cauză) atestă profile genetice ale inculpatului pe fragmentele de mănuși găsite la locul faptei, așa încât justificat s-a reținut vinovăția recurentului, în comiterea omorului, pentru care este judecat. Nu pot fi omise depozițiile martorilor L.M., T.H.O. și T.E. precum și ale martorilor C.F. și R.G. și mai ales a celor din urmă și față de care, inculpatul s-a confesat că, va face „o crimă perfectă” că „voia să ucidă o femeie”, „să o execute”, în același timp căutându-și și unele informații, despre viața din penitenciar.

Așa fiind, probatoriul nefiind contradictoriu și nici incomplet nu se impune suplimentarea și văzând dorința deosebită a inculpatului de a comite o „crimă perfectă”, dar și diligențelor depuse de acesta pentru a asigura clandestinitatea faptei, se va aprecia și apărarea pe care și-o face precum și nesinceritatea de care a dat dovadă. Pe lângă această conduită se vor reține și împrejurările concrete în care a pregătit și realizat omorul calificat și care demonstrează potențialul infracțional deosebit al recurentului. În consecință, față de cele analizate, hotărârea atacată va fi menținută, ca temeinică și legală sub toate aspectele, inclusiv și cu privire la individualizarea pedepsei, cuantumul de 18 ani închisoare și care este orientat în apropierea limitei minime (ce este de 15 ani închisoare), nu poate a fi socotit excesiv.

Ca atare va fi de natură să realizeze, atât reinserția socială a recurentului precum și prevenția generală - potrivit cerințelor art. 52 C. pen. În consecință, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și dispozițiile art. 381 și 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L. împotriva deciziei penale nr. 157/ A din 16 mai 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 ianuarie 2005 la 14 iulie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 iulie 2006.