ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4551/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3 din

4 ianuarie 2006, Tribunalul Sibiu, în baza art. 174 alin. (1), raportat la art.

175 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.L., la pedeapsa de 18 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În temeiul art. 65 C. pen.,

s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după

executarea pedepsei închisorii.

S-a aplicat inculpatului

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b),

c) și e) C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă începând cu 24 ianuarie 2005.

S-a respins cererea de

despăgubiri formulată de partea civilă M.I.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a pronunța această

sentință prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpatul P.L. a avut o

relație personală, apropiată cu victima S.M., după propriile afirmații, din

anul 1997 și până în anul 2003.

Într-o declarație dată în

timpul urmăririi penale mai susține că au și locuit împreună în perioada

1997-1999 în locuința lui din Mediaș, str. Stadionului, după care aceștia s-au

mutat în imobilul pe str. Viitor, relația lor continuând și vizitându-se

reciproc.

În anul 2003 s-au despărțit.

Cert este că pe parcursul relației pe care au întreținut-o au existat momente

tensionate așa cum reiese din spusele martorilor și chiar ale inculpatului.

Tot din probele testimoniale

mai rezultă că după despărțire inculpatul a amenințat-o și urmărit-o pe victimă

de mai multe ori, fie direct, fie prin mesaje pe telefonul mobil.

În luna decembrie a anului

2003, inculpatul s-a deplasat la locuința victimei, unde a pătruns cu chei

potrivite, s-a ascuns într-o cameră, după o comodă, având asupra lui într-o

plasă un ciocan, un cuțit, un patent cu mânere roșii și un cablu telefonic.

Fiind descoperit de victimă și

mama ei, a fugit abandonând lucrurile.

După câteva zile mama

victimei a găsit printre haine o pereche de mănuși chirurgicale pe care le-a

arătat și martorei L.M., cea care făcea curățenie în casă. Martora afirmă că nu

mai văzuse niciodată la domiciliul victimei astfel de mănuși deși făcea

curățenie o dată la trei săptămâni.

În noaptea de 12 ianuarie

2005, victima S.M. a fost omorâtă în casa ei, din raportul de autopsie

medico-legală reieșind că moartea care a fost violentă s-a datorat dilacerării cerebrale

cu expulsie de masă cerebrală, consecința unui politraumatism cu fracturi

multieschiloase de calotă craniană, referitor la mecanismul producerii

leziunilor s-a stabilit că nu s-au putut produce prin lovire repetată cu un

corp tăietor despicător.

Cu ocazia cercetării locului

faptei au fost identificate în aceeași încăpere două fragmente de mănuși

chirurgicale, una pe o cizmă iar cealaltă pe o jucărie de pluș îmbibată de

sânge.

Cele două fragmente de

mănuși au fost supuse unei expertize criminalistice, ocazie cu care s-a

constatat că pe ele se regăsesc profile genetice ale inculpatului.

Posibilitatea ca ele să

aparțină altei persoane, din populația europeană poate fi regăsită doar la un

număr de 8,47 x 0/7,pentru primul fragment și al unui număr de 2,4 x 10/20

pentru cel de-al doilea fragment.

Inculpatul nu a recunoscut

săvârșirea infracțiunii, dar coroborarea probelor ce i-au fost administrate atât

în timpul urmăririi penale cât și în timpul cercetării judecătorești reiese că

el este autorul faptei.

Sunt de observat

contradicțiile, susținerile diferite cu referire la aceleași împrejurări ale

acesteia, astfel deși în declarația dată la 12 ianuarie 2005, recunoaște că o

amenința telefonic pe victimă cu bătaia și că i-a scris și mesaje de

amenințare, ulterior revine și contestă aceste afirmații. Realitatea acestora

este însă dovedită cu declarațiile martorilor L.M., T.H.O. și T.E.,

dovedindu-se în acest fel starea conflictuală între părți.

În aceeași ordine de idei

sunt observate și contradicțiile cu privire la mănușile chirurgicale, după ce

inițial a declarat că nu le-a văzut, despre ele vorbindu-i victimei (declarația

din 12 ianuarie 2005) ulterior relatează discuțiile avute cu acesta din data de

11 ianuarie 2005 când mai spune că ar fi pus o mănușă pe mâna dreaptă.

La instanță vine cu altă

variantă și afirmă că de fapt le-a folosit când i-a vopsit părul victimei.

Această din urmă afirmație este infirmată de martora L.M., care în fața

instanței arată că atunci când victima sau mama ei își vopseau părul aveau

mănuși care se vindeau odată cu vopseaua, fiind deosebite de cele chirurgicale.

Pe de altă parte, admițând

chiar că prezența inculpatului în casa victimei unde a fost surprins de mama

victimei cu mai mult timp în urmă ar putea fi justificată din dorința de a o

vizita, totuși în acest context nu se explică de ce avea asupra lui acele scule

a căror proprietate o neagă (cu excepția unui patent cu mânere roșii), deși nu

proveneau din casă așa cum susține, afirmația fiind infirmată de martorele

audiate.

Toate aceste aspecte

coroborate cu proba științifică concură la ideea vinovăției inculpatului.

Aceasta este întărită și de conținutul discuțiilor avute cu martorii C.F.,

căruia i-a relatat că vrea să ucidă o femeie, „să o facă” sau „să o execute”,

cerându-i și relații despre viața de penitenciar și R.G. la care s-a confesat că

va face o crimă perfectă, așa cum s-a inspirat de la canalul TV Discovery.

Printre altele, celei din urmă i-a spus că va purta pantofi mai mari și că va

pune căciulă pentru a nu-i cădea păr și va folosi mănuși.

Fapta inculpatului așa cum a

fost arătată mai sus a fost calificată în drept ca întrunind elementele

constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1)

combinat cu art. 175 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei

s-a avut în vedere că deși nu are antecedente penale, inculpatul a fost sincer,

iar infracțiunea este periculoasă nu numai prin ea însăși fiind curmată viața

unei persoane, dar și prin modalitatea de comitere.

Împotriva acestei sentințe

inculpatul a declarat apel solicitând admiterea acestuia, desființarea

sentinței atacate și rejudecând solicită a fi achitat, întrucât din probele

administrate nu rezultă vinovăția acestuia.

Curtea de Apel Alba Iulia,

prin decizia penală nr. 157/ A din 16 mai 2006, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul P.L. împotriva sentinței penale nr. 3 din 4 ianuarie

2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării

preventive cu începere de la 24 ianuarie 2005 la zi.

În termenul legal, inculpatul

nemulțumit și de această hotărâre, a declarat recurs, reluând motivul din apel,

respectiv a cerut a fi achitat, el nesocotindu-se vinovat și nici nu cunoaște

cine anume a comis omorul iar avocatul în plus a solicitat, în subsidiar,

reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Curtea, după examinarea

probatoriului cauzei și a hotărârii atacate în raport de critica adusă, precum

și din oficiu, constată că situația de fapt este corespunzătoare activității

infracționale a inculpatului, că și proba științifică biocriminalistică (expertiză

efectuată în cauză) atestă profile genetice ale inculpatului pe fragmentele de

mănuși găsite la locul faptei, așa încât justificat s-a reținut vinovăția

recurentului, în comiterea omorului, pentru care este judecat.

Nu pot fi omise depozițiile

martorilor L.M., T.H.O. și T.E. precum și ale martorilor C.F. și R.G. și mai

ales a celor din urmă și față de care, inculpatul s-a confesat că, va face „o

crimă perfectă” că „voia să ucidă o femeie”, „să o execute”, în același timp

căutându-și și unele informații, despre viața din penitenciar.

Așa fiind, probatoriul

nefiind contradictoriu și nici incomplet nu se impune suplimentarea și văzând

dorința deosebită a inculpatului de a comite o „crimă perfectă”, dar și

diligențelor depuse de acesta pentru a asigura clandestinitatea faptei, se va

aprecia și apărarea pe care și-o face precum și nesinceritatea de care a dat

dovadă. Pe lângă această conduită se vor reține și împrejurările concrete în

care a pregătit și realizat omorul calificat și care demonstrează potențialul

infracțional deosebit al recurentului.

În consecință, față de cele

analizate, hotărârea atacată va fi menținută, ca temeinică și legală sub toate

aspectele, inclusiv și cu privire la individualizarea pedepsei, cuantumul de 18

ani închisoare și care este orientat în apropierea limitei minime (ce este de

15 ani închisoare), nu poate a fi socotit excesiv. Ca atare va fi de natură să

realizeze, atât reinserția socială a recurentului precum și prevenția generală

- potrivit cerințelor art. 52 C. pen.

În consecință, recursul

declarat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 381 și 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.L. împotriva deciziei penale nr. 157/ A din

16 mai 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 ianuarie 2005 la 14 iulie

2006.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 iulie 2006.