ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6142/2006

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 236 pronunțată la 19 aprilie 2006 în dosarul nr. 22957/1/2005 (nr. vechi 7103/2005), Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a dispus trimiterea plângerii formulate de partea vătămată F.G. împotriva inculpatului S.A., la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, spre competentă soluționare. Pentru a pronunța încheierea, Curtea, în esență, a reținut următoarele: La 10 noiembrie 2003, sub nr. de dosar 7929/2003, s-a înregistrat la Judecătoria Târgu Mureș, plângerea părții vătămate F.G.

de tragere la răspundere penală a inculpaților P.V., M.V., N.V., reprezentanți ai Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Mureș, precum și a avocatului S.A., din Baroul București, pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și calomnie, prevăzute de art. 205 și de art. 206 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod. În motivarea plângerii, partea vătămată a susținut că la termenele de judecată din 29 octombrie și 28 noiembrie 2003, acordate într-un dosar ce avea ca obiect o cerere de strămutare pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, inculpații au făcut afirmații și aprecieri jignitoare și calomnioase la adresa sa, acestea prejudiciindu-i demnitatea și respectul de sine.

Judecătoria Târgu Mureș, prin încheierea din 25 octombrie 2004, a dispus disjungerea cauzei în ce-l privește pe inculpatul S.A. Tribunalul Mureș, prin decizia penală nr. 456 din 21 octombrie 2005, a admis recursul declarat de partea vătămată și, printre altele, în temeiul art. 38 C. proc. pen., a disjuns cauza, iar conform art. 42 din același cod, a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, competența soluționării recursului în ce-l privește pe inculpatul S.A. Decizia a reținut că S.A. a dobândit calitatea de deputat, ceea ce, conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. a) și art. 40 alin. (2) C. proc. pen., atrage competența de soluționare de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ca atare, Curtea a reținut că în ce-i privește pe senatori și deputați, urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, potrivit dispozițiilor art. 209 alin. (3) C. proc. pen., sens în care a pronunțat încheierea menționată. La data de 26 aprilie 2006, sub nr. de înregistrare 15705, F.G. a formulat contestație în anulare împotriva încheierii, cale extraordinară de atac motivată pe cazul prevăzut de art. 386 pct. 1 C. proc. pen., ea înscriind că a fost citată la Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza unui aranjament ordinar, în mod nelegal, pentru F.O.N.D., plângere fond, deși obiectul dosarului era recurs, situație adusă la cunoștința completului, astfel încercându-se deturnarea dosarului de recurs către parchet, deși competența de judecare aparține instanței, dar prin aceste mârșăvii s-a încercat „achitarea inculpatului S.A., care are mai relații la I.C.C.J.” Contestația în anulare este nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 386 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen., cazurile de contestație în anulare sunt imperativ și limitativ prevăzute. La lit. a) a respectivului articol, este prevăzut cazul „când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, nu a fost îndeplinită conform legii”. Din verificarea lucrărilor dosarului nr. 7103/2005, se reține că pentru termenul de judecată 12 aprilie 2006, F.G. a fost citată și a fost prezentă personal în instanță, astfel ea cunoscând mersul dezbaterilor, sens în care a cerut amânarea pronunțării pentru a depune acte. Prin încheierea pronunțată la termenul din 12 aprilie 2006, instanța a dispus, printre altele, amânarea deliberării pentru 19 aprilie 2006. Conform art. 291 alin. (3) C. proc.

pen., partea prezentă la un termen (cum este cazul în cauză) nu mai este citată pentru termenele ulterioare. Ca atare, contestația în anulare motivată pe dispozițiile art. 386 alin. (1) lit. a), nu este fondată. În ce privește considerentele personale înscrise în dezvoltarea contestației, așa cum s-a detaliat, acestea exced cadrului procesual penal propriu căii extraordinare de atac examinată. În conformitate cu dispozițiile art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea F.G. împotriva încheierii nr. 236 din 19 aprilie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 22957/1/2005 (nr. vechi 7103/2005). Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2006.