ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6142/2006

Asupra contestației în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 236 pronunțată

la 19 aprilie 2006 în dosarul nr. 22957/1/2005 (nr. vechi 7103/2005), Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, a dispus trimiterea plângerii

formulate de partea vătămată F.G. împotriva inculpatului S.A., la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

spre competentă soluționare.

Pentru a pronunța încheierea,

Curtea, în esență, a reținut următoarele:

La 10 noiembrie 2003, sub nr. de

dosar 7929/2003, s-a înregistrat la Judecătoria Târgu Mureș, plângerea părții vătămate F.G. de tragere la răspundere penală a

inculpaților P.V., M.V., N.V., reprezentanți ai Camerei de Comerț, Industrie și

Agricultură Mureș, precum și a avocatului S.A., din Baroul București, pentru

săvârșirea infracțiunilor de insultă și calomnie, prevăzute de art. 205 și de art.

206 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

În motivarea plângerii, partea

vătămată a susținut că la termenele de judecată din 29 octombrie și 28

noiembrie 2003, acordate într-un dosar ce avea ca obiect o cerere de strămutare

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, inculpații au

făcut afirmații și aprecieri jignitoare și calomnioase la adresa sa, acestea

prejudiciindu-i demnitatea și respectul de sine.

Judecătoria Târgu Mureș, prin

încheierea din 25 octombrie 2004, a dispus disjungerea cauzei în ce-l privește

pe inculpatul S.A.

Tribunalul Mureș, prin decizia

penală nr. 456 din 21 octombrie 2005, a admis recursul declarat de partea

vătămată și, printre altele, în temeiul art. 38 C. proc. pen., a disjuns cauza, iar conform art. 42 din același cod, a declinat în favoarea Înaltei

Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, competența

soluționării recursului în ce-l privește pe inculpatul S.A.

Decizia a reținut că S.A. a dobândit

calitatea de deputat, ceea ce, conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. a)

și art. 40 alin. (2) C. proc. pen., atrage competența de soluționare de către

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ca atare, Curtea a reținut că în

ce-i privește pe senatori și deputați, urmărirea penală se efectuează, în mod

obligatoriu, de către procuror, potrivit dispozițiilor art. 209 alin. (3) C.

proc. pen., sens în care a pronunțat încheierea menționată.

La data de 26 aprilie 2006, sub nr. de

înregistrare 15705, F.G. a formulat contestație în anulare împotriva

încheierii, cale extraordinară de atac motivată pe cazul prevăzut de art. 386 pct.

1 C. proc. pen., ea înscriind că a fost citată la Înalta Curte de Casație și

Justiție, în baza unui aranjament ordinar, în mod nelegal, pentru F.O.N.D., plângere

fond, deși obiectul dosarului era recurs, situație adusă la cunoștința

completului, astfel încercându-se deturnarea dosarului de recurs către parchet,

deși competența de judecare aparține instanței, dar prin aceste mârșăvii s-a

încercat „achitarea inculpatului S.A., care are mai relații la I.C.C.J.”

Contestația în anulare este

nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 386 alin.

(1) lit. a) - e) C. proc. pen., cazurile de contestație în anulare sunt

imperativ și limitativ prevăzute.

La lit. a) a respectivului articol,

este prevăzut cazul „când procedura de citare a părții pentru termenul la care

s-a judecat cauza de către instanța de recurs, nu a fost îndeplinită conform

legii”.

Din verificarea lucrărilor dosarului

nr. 7103/2005, se reține că pentru termenul de judecată 12 aprilie 2006, F.G. a fost citată și a fost prezentă personal în instanță, astfel ea cunoscând mersul

dezbaterilor, sens în care a cerut amânarea pronunțării pentru a depune acte.

Prin încheierea pronunțată la

termenul din 12 aprilie 2006, instanța a dispus, printre altele, amânarea

deliberării pentru 19 aprilie 2006.

Conform art. 291 alin. (3) C. proc.

pen., partea prezentă la un termen (cum este cazul în cauză) nu mai este citată

pentru termenele ulterioare.

Ca atare, contestația în anulare

motivată pe dispozițiile art. 386 alin. (1) lit. a), nu este fondată.

În ce privește considerentele

personale înscrise în dezvoltarea contestației, așa cum s-a detaliat, acestea

exced cadrului procesual penal propriu căii extraordinare de atac examinată.

În conformitate cu dispozițiile art.

192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod,

contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de

contestatoarea F.G. împotriva încheierii nr. 236 din 19 aprilie 2006 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 22957/1/2005

(nr. vechi 7103/2005).

Obligă contestatoarea la plata sumei

de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24

octombrie 2006.