ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 536/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Oradea, sub nr. 3042/CA din 7

iunie 2005, reclamanta B.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 11447 din 18 februarie 2005,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară

a Legii nr. 189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare a soțului decedat,

care are statut de refugiat.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

214/CA/2005 - PI din 5 septembrie 2005, a admis acțiunea formulată de

reclamanta B.E., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor. A

anulat hotărârea nr. 11447 din 18 februarie 2005, emisă de pârâtă și a

obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a

Legii nr. 189/2000, ca soție supraviețuitoare a defunctului B.I., decedat la 1

octombrie 2002.

În motivarea soluției s-a reținut

că, întrucât soțul reclamantei (decedat la 1 octombrie 2002) s-a născut în

perioada și în localitatea în care părinții săi erau refugiați, având calitatea

de refugiat, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, soția sa

supraviețuitoare are calitatea de beneficiară a prevederilor art. 3, raportat

la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că, întrucât soțul

reclamantei nu era născut la data strămutării părinților săi, nu avea un

domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate, din motive etnice,

neavând, deci, calitatea de refugiat din motive etnic; ca atare, nici soția

supraviețuitoare a acestuia nu poate fi beneficiară a prevederilor art. 3,

raportat la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Examinând cauza, în raport cu

motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304

1

C. proc.

civ., se constată că recursul este întemeiat, însă pentru următoarele

considerente:

Este necontestat că soțul

reclamantei, B.I., s-a născut în Timișoara, la 22 iunie 1944, în timpul

refugiului părinților săi, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după

Dictatul de la Viena.

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei

ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit

persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul

normativ.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate persoanele,

cetățeni români, care au suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a

suferit aceste persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice, suferind toate consecințele

nefavorabile care au decurs din această situație - în cauză, soțul reclamantei

B.E., respectiv B.I.

Intimatei-reclamante B.E., în

calitate de soție supraviețuitoare a lui B.I., îi sunt incidente dispozițiile

art. 3 din O.G. nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000, potrivit

cărora soția supraviețuitoare beneficiază de indemnizație lunară indexată,

potrivit art. 4 din ordonanță.

Instanța, însă, a omis să

stabilească, în baza probelor administrate în cauză, perioada pentru care i se

recunosc intimatei-reclamante, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

precum și data de la care aceste drepturi urmează a-i fi plătite.

Pentru motivul arătat, se va admite

recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, se va casa

hotărârea atacată, trimițându-se cauza, aceleiași instanțe, spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 214/CA/2005 - PI din 5

septembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal. Casează sentința atacată, cu trimiterea cauzei, spre

rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 februarie 2006.