VILLARD c. FRANCE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 34361/04 prezentată de François VILLARD împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 5 septembrie 2006 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Cabral Barreto Ugrekhelidze mei Mularoni Fura-Sandström, Jočienė, judecători și domnii S. Naismith, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 17 septembrie 2004, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, dl François Vilillard, este un resortisant francez, născut în 1964 și deținut în prezent în Fresnes. Guvernul francez (inclusiv mailul) este reprezentat de agentul său, dl Edwige Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul este deținut din aprilie 2003. El suferă de boala Charcot-Marie, care este o boală ereditară care începe în timpul adolescenței și se caracterizează printr-o paralizie a mușchilor piciorului și piciorului, cu evoluție lentă, care se întinde treptat la mâini și brațe. La introducerea cererii, reclamantul a fost reținut în închisoarea Draguignan. A fost transferat la 9 decembrie 2005 la centrul spitalicesc Fresnes pentru a fi supus unei intervenții chirurgicale și a beneficia de ședințe regulate de terapie fizică. GRIEF Reclamantul s-a plâns că nu va beneficia de îngrijirile necesare, având în vedere boala de care suferă și, în special, sesiunile de terapie fizică. El a adăugat că a fost deținut împreună cu alte trei persoane într-o celulă programată pentru patru, ceea ce îi provoca dificultăți în deplasarea cu cârjele sale. Curtea ia notă de faptul că reclamantul nu a prezentat niciun răspuns la observațiile guvernului. Printr-o scrisoare din 3 aprilie 2006, a fost invitat să își prezinte observațiile înainte de 15 mai 2006. În lipsa unui răspuns, i s-a trimis o nouă scrisoare recomandând cu confirmare de primire la 8 iunie 2006, atrăgând atenția asupra faptului că Curtea ar putea să șteargă cauza din rol. Această scrisoare a fost primită de către destinatar la 26 iunie, dar nu i-a fost prezentată nici o continuare de către solicitant. Curtea ia notă de faptul că mama reclamantului a trimis o scrisoare grefei la 22 august 2006. Cu toate acestea, aceasta nu își reprezintă fiul în fața Curții și nimic nu indică faptul că acesta nu ar fi putut scrie el însuși. Curtea deduce că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Având în vedere că nu există motive de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției], Curtea consideră că este oportun să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Naismith A.B. Bakacorneur Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

34361/04

présentée par François VILLARD

contre la France

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 5 septembre 2006 en une chambre composée de

:

MM.

A.B.

Baka

,

président

,

J.-P.

Costa

,

I.

Cabral Barreto

,

M.

Ugrekhelidze

,

M

mes

A.

Mularoni

,

E.

Fura-Sandström,

D.

Jočienė,

juges

,

et de M. S.

Naismith,

greffier adjoint de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 17 septembre 2004,

Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. François Villard, est un ressortissant français, né en 1964 et détenu actuellement à Fresnes. Le gouvernement français («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M

me

Edwige Belliard, directrice des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le requérant est détenu depuis avril 2003.

Il est atteint de la maladie de Charcot-Marie qui est une maladie héréditaire débutant pendant l’adolescence et se caractérisant par une paralysie des muscles du pied et de la jambe, à évolution lente, s’étendant progressivement aux mains et aux bras.

Lors de l’introduction de la requête, le requérant était détenu à la prison de Draguignan. Il a été transféré le 9 décembre 2005 au centre hospitalier de Fresnes pour y subir une intervention chirurgicale et bénéficier de séances de kinésithérapie régulières.

GRIEF

Le requérant se plaignait de ne pas bénéficier des soins nécessaires compte tenu de la maladie dont il souffre et notamment de séances de kinésithérapie. Il ajoutait qu’il était détenu avec trois autres personnes dans une cellule prévue pour quatre, ce qui lui causait des difficultés pour se déplacer avec ses béquilles.

EN DROIT

La Cour note que le requérant n’a pas présenté d’observations en réponse à celles du Gouvernement. Par un courrier du 3 avril 2006, il a été invité à présenter ses observations avant le 15 mai 2006. Faute de réponse, un nouveau courrier lui fut envoyé en recommandé avec accusé de réception le 8 juin 2006, attirant son attention sur le fait que la Cour pourrait rayer l’affaire du rôle. Ce courrier a bien été réceptionné par son destinataire le 26

juin suivant, mais aucune suite ne lui a été donnée par le requérant lui-même.

La Cour note que la mère du requérant a adressé un courrier au greffe le 22 août 2006. Toutefois, elle ne représente pas son fils devant la Cour et rien n’indique que celui-ci n’aurait pas pu écrire lui-même. La Cour en déduit que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.

S’étant assurée qu’aucun motif d’ordre public justifie de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1

in fine

de la Convention), la Cour considère qu’il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

S.

Naismith

A.B.

Baka

Greffier adjoint

Président