ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2392/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Comercial Argeș sub nr. 112/2005 reclamanta SC F.M. SA Câmpulung a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. București, instanța de judecată să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.066.000.000 lei, reactualizată, reprezentând contravaloarea despăgubirii generate de restituirea în natură a terenului în suprafață de 2066 mp, cu cheltuieli de judecată. În susținerea pretențiilor deduse judecății, recurenta a arătat, în esență că este o societate cu capital integral privat în baza O.U.G. nr. 88/1997 și că prin sentința nr. 69 din 25 aprilie 2004, Tribunalul Argeș a dispus restituirea terenului în suprafață de 2066 mp.

situat în comuna Rucăr către foștii proprietari, sentință rămasă definitivă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3256 din 19 noiembrie 2004, iar în temeiul art. 32 4 din Legea nr. 99/1999 pârâta are obligația de a plăti contravaloarea imobilului restituit foștilor proprietari, urmare a diminuării activului inițial cumpărat în baza contractului nr. A.G. 13/1999. Tribunalul Comercial Argeș, prin sentința nr. 321 din 26 aprilie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC F.M. SA Câmpulung și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.074.351.575 lei cu titlu de despăgubiri civile și suma de 105.906.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, temeinicia și legalitatea pretențiilor reclamantei.

Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță a declarat apel pârâta A.V.A.S. București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 108 din 14 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele: - excepția de necompetență teritorială invocată de apelanta-pârâtă, întemeiată pe dispozițiile art. 5 și 7 alin. (1) C. proc. civ., nu poate fi primită, în raport cu natura litigiului, căruia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (4) C. proc. civ.; - excepția de prematuritate, întemeiată pe dispozițiile art. 720 1 C. proc.

civ., privitoare la concilierea directă nu poate fi primită întrucât susținerile apelantei-pârâte au în vedere aspecte formale, nu de fond; - excepția privitoare la prescripția dreptului la acțiune nu este fondată, acțiunea fiind promovată în termenul de 30 de zile de la comunicarea irevocabilă a hotărârii prin care reclamanta a fost obligată să restituie activul „Fabrica de Cherestea”, temei prevăzut de art. 39 din Legea nr. 137/2002, sentința nr. 69/2002 a Tribunalului Argeș a rămas irevocabilă la 19 noiembrie 2004, iar acțiunea a fost înregistrată la 17 decembrie 2004, deci în termen; - privitor la cuantumul despăgubirii, concluziile raportului de expertiză contabilă sunt de esența stabilirii acestuia.

Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs pârâta A.V.A.S. București, invocând, ca temei de drept al cererii sale, prevederile art. 304 pct. 3, 8 și 9 C. proc. civ., arătând, în esență, în motivarea acestuia că: - referitor la invocarea ca temei de drept al recursului a art. 304 pct. 3 C. proc. civ.: - hotărârea a fost pronunțată de către o instanță ce nu era competentă din punct de vedere teritorial întrucât, conform art. 5 și art. 7 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuia adresată Tribunalului București pentru că sediul pârâtei A.V.A.S. se află în raza teritorială a acestuia, nu a Tribunalului Argeș, obiectul litigiului fiind plata despăgubirilor ca efect al dispozițiilor unui text legal, - referitor la invocarea ca temei de drept al recursului a art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., criticile vizează excepția prematurității acțiunii, pe de o parte, prin nerealizarea procedurii prealabile a concilierii în condițiile art. 720 1 C. proc. civ. și pe de altă parte, prin lipsa dovezii existenței prejudiciului efectiv; - referitor la invocarea ca temei de drept al fondului recursului a art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta arată că înțelege a fi obligată la plata valorii contabile a imobilului, nu a valorii de circulație și în raport cu pachetul de acțiuni deținut și vândut de A.V.A.S., în caz contrar, ivindu-se, în opinia recurentei, o îmbogățire fără justă cauză pentru societatea ce va fi despăgubită. Recursul formulat de pârâta A.V.A.S. este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Primul motiv de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. este nefondat, instanța de apel respingând în mod corect excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Comercial Argeș. Aceasta întrucât pe de o parte, deși este o excepție relativă ce poate fi invocată până la prima zi de înfățișare, ea a fost invocată de către pârâtă abia în fața instanței de apel, contrar art. 115 și 136 C. proc. civ., iar pe de altă parte, în materie comercială sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (4), raportat la art. 12 C. proc. civ., referitoare la competența teritorială alternativă și dreptul reclamantului de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente. Nici cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., nu este fondat întrucât instanța de apel în mod legal a respins excepția inadmisibilității (nu a prematurității cum incorect a formulat-o pârâta și au preluat-o instanțele) acțiunii, întemeiată pe pretinsa încălcare a prevederilor art. 720 1 C. proc. civ., reținând, corect, îndeplinirea legală a încercării de conciliere directă impusă de textul menționat. În ceea ce privește nerespectarea termenelor de 15 și respectiv 30 de zile prevăzute de art. 720 1 alin. (3) și (5) C. proc. civ., este de observat că pârâta a invocat aceasta fără a dovedi și fără măcar a invoca producerea unei vătămări care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului în condițiile art. 105 C. proc. civ., situație în care critica formulată este nefondată.

În cadrul acestui motiv, dar fără nici o legătură cu excepția inadmisibilității acțiunii, decât în reprezentarea eronată a recurentei, s-a invocat și lipsa dovezii existenței efective a prejudiciului, chestiune care privind aprecierea probelor de la dosar, nu poate fi analizată în calea extraordinară a recursului, neîncadrându-se în nici unul din motivele expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Cel de al treilea motiv de recurs, pentru care recurenta a indicat art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., însă fără argumentări distincte, este și el nefondat, obligarea pârâtei la despăgubirea reclamantei cu valoarea de circulație a imobilului, conform expertizei, fiind legală. Aceasta întrucât prejudiciul suferit de societatea reclamantă prin restituirea către persoana îndreptățită a terenului aflat în capitalul său social nu se limitează la valoarea terenului înscrisă în evidența contabilă a societății.

Prin hotărârile lor instanțele au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 32 4 din Legea nr. 99/1999 și art. 29 și 30 alin. (3) din Legea nr. 137/2002. În ceea ce privește argumentul că recurenta a vândut doar 51 % din acțiunile societății este de menționat că efectele hotărârii criticate se reflectă asupra tuturor acționarilor după cum, asupra tuturor, s-a reflectat și hotărârea de restituire a terenului aflat în patrimoniul societății către fostul proprietar. Pentru motivele arătate, Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul, ca nefondat, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., să oblige recurenta la cheltuieli de judecată în recurs către intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 108 din 14 septembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC F.M. SA Câmpulung. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 iunie 2006.