ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1707/2006

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 12 septembrie 2004 reclamanta, SC R. SRL a chemat în judecată pe pârâta V. d.m., solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4581 din 17 octombrie 2002 și pe cale de consecință și a contractului sub semnătură privată din 17 octombrie 2002 încheiat între părți întrucât actul autentic a fost făcut în frauda legii. În susținerea cererii reclamanta a arătat că deține în proprietate imobilul situat în Câmpina B-dul Carol I, pentru care reprezentanții legali ai societății au negociat cu pârâta vânzarea acestui imobil stabilind ca preț al vânzării suma de 1.875.800.000 lei fără TVA.

Mai arată reclamanta că la data de 17 octombrie 2002 s-a încheiat actul de vânzare-cumpărare la notariat fiind autentificat sub nr. 4581. În luna august 2004 administratorul societății a constatat inadvertențe între conținutul actului autentic și cel sub semnătură privată în ceea ce privește prețul de vânzare al imobilului. Întrucât factura a fost emisă în baza actului sub semnătură privată, consideră că au fost încălcate dispozițiile imperative ale art. 6 din O.G. nr. 12/1998 care interzic trecerea unui preț mai mic decât cel real, situație în care se impune anularea vânzării din actul autentic iar pe cale de consecință obligarea la restituirea prețului de vânzare și radierii dreptului de proprietate din cartea funciară.

Tribunalul Prahova, secția comercială, prin sentința nr. 1787 din 15 decembrie 2004, a admis în parte acțiunea, a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4581 din 17 octombrie 2002 și a respins cererea privind radierea dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului din Cartea Funciară. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 17 octombrie 2002, prin contractul sub semnătură privată reclamanta a vândut pârâtei la prețul de 1.875.800.000 lei (56.500 dolari S.U.A.) fără TVA spațiul comercial în litigiu, pentru ca tot în aceeași zi aceleași părți să semneze și actul autentic de vânzare cumpărare nr. 4581 la notariat pentru același imobil dar la un alt preț și anume 274.890.000 lei.

Factura a fost întocmită pentru prețul din actul sub semnătură privată la care s-a adăugat și TVA dar la un alt preț, respectiv 2.232.202.000 lei. Cum între prețul din actul sub semnătură privată și prețul din actul autentic este o diferență de 1.600.910.000 lei s-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială potrivit cărora este nulă vânzarea prin care părțile se înțeleg printr-un act secret să plătească un preț mai mare decât cel care se declara în actul autentificat. Pentru respingerea capătului de cerere privind radierea dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului s-a avut în vedere precizarea făcută de reclamantă și consemnată în încheierea ședinței publice din 24 noiembrie 2004 în sensul că nu solicită repunerea părților în situația anterioară și nici nu a timbrat la valoarea din contract.

Reclamanta a promovat apel considerând că în mod eronat a fost respins capătul de cerere privind radierea dreptului de proprietate al pârâtei din Cartea Funciară întrucât instanța de fond a fost în eroare cu privire la natura juridică a acestuia întrucât nu are legătură cu valoarea litigiului nefiind o cerere evaluabilă în bani, în realitate fiind o cerere de rectificare carte funciară. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 79 din 4 martie 2005, a admis apelul, a schimbat în parte sentința criticată în sensul că, a admis și capătul de cerere privind radierea dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că principalul efect al nulității îl constituie retroactivitatea în sensul că actul considerat nul sau anulat se socotește a nu fi existat, iar desființarea își produce efectele din momentul nașterii actului.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta susținând că prin soluția pronunțată s-a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv s-a admis o cerere de radiere formulată în apel după ce la instanța de fond reclamanta-intimată a declarat în mod expres că nu solicită repunerea părților în situația anterioară și ca atare nici nu a timbrat la valoarea din contract. Se consideră că au fost încălcate și dispozițiile art. 33 din Legea nr. 7/1996 potrivit cărora „dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună credință, cât timp nu se dovedește contrariul”.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 6 din O.G. nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială este nulă vânzarea prin care părțile înțeleg, printr-un act secret, să se plătească un preț mai mare decât cel care se declară în actul autentificat. În considerarea acestor dispoziții legale instanța de fond a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 88 din 17 octombrie 2002 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4581 din 17 octombrie 2002, soluție la care recurenta-pârâtă a achiesat rămânând definitivă și irevocabilă. Acțiunea formulată a cuprins și un alt capăt de cerere referitor la rectificarea Cărții Funciare nr. 89/VI Câmpina în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului intabulat provizoriu în aceeași carte funciară.

Asupra acestui capăt de cerere reclamanta a insistat și prin precizările făcute asupra timbrajului la data de 25 octombrie 2004, neavând legătură cu susținerea consemnată în încheierea de ședință din 24 noiembrie 2004, instanța neavând a se pronunța asupra a două capete de cerere. Din moment ce înscrisurile în baza cărora pârâta-recurentă și-a făcut mențiunile în Cartea Funciară au fost declarate nule, susținerea recurentei potrivit căreia nu s-a dovedit reaua credință în dobândirea dreptului de proprietate nu poate fi primită. În aceste condiții nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta V.D.M. împotriva deciziei nr. 79 din 4 martie 2005 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurenta la 500 RON cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC E. SRL Câmpina. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2006.