ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8263/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș contestatorul F.F. a chemat în judecată intimații Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara solicitând anularea dispoziției nr. 767 din 24 februarie 2005 și admiterea notificării astfel cum a fost formulată, menționându-se că motivele contestației vor fi depuse până la primul termen de judecată. Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 2729/PI din 16 noiembrie 2005 a respins contestația ca tardiv motivată reținând că în interiorul termenului de 30 de zile, prevăzut de Legea 10/2001 pentru formularea contestației, contestatorul avea obligația să-și motiveze în fapt și în drept contestația, conform dispozițiilor art. 112 C. proc.

civ. Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul F.F. În motivarea apelului a arătat că potrivit art. 132 C. proc. civ. avea dreptul să-și completeze sau să-și modifice cererea până la prima zi de înfățișare și că art. 24 din Legea nr. 10/2001 nu prevede nici o sancțiune pentru nemotivarea contestației în termenul de 30 de zile. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 90 din 16 martie 2006 a admis apelul, a desființat sentința civilă nr. 2729/2005 și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță. În motivarea deciziei instanța de apel a reținut că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001 decizia sau dispoziția emisă de unitatea deținătoare a imobilului poate fi atacată de persoana îndreptățită în termen de 30 de zile de la comunicare.

In Legea 10/2001 nu se prevede, în mod expres, un termen limită în care contestatorul să depună motivele de fapt și de drept ale contestației și nici nu este prevăzută o sancțiune, în situația în care nu este îndeplinită această obligație, context în care legea specială se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă. Astfel, art. 129 C. proc. civ. consacră principiul rolului activ al judecătorului, care are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului în cauză, iar neîndeplinirea rolului activ este sancționată cu desființarea hotărârii pentru nelegalitate. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs Primarul Municipiului Timișoara, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., pentru următoarele motive: - în interiorul termenului de 30 de zile contestatorul trebuia să-și motiveze în fapt și în drept contestația, conform dispozițiilor art. 112 C. proc. civ. - cererea de restituire în natură a imobilului situat în Timișoara, compus din casă de locuit și teren aferent de 824 mp a fost respinsă prin dispoziția nr. 767/2005 întrucât contestatorul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și a dreptului de proprietate. Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale aplicate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Analizând lucrările dosarului s-a constatat că prin dispoziția nr. 767 din 24 februarie 2005 Primarul Municipiului Timișoara a respins cererea formulată de F.F.

de restituire în natură a imobilului situat în Timișoara, întrucât nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și a dreptului de proprietate. Dispoziția nr. 767/2005 a fost comunicată lui F.F. la data de 1 martie 2005, iar la 1 aprilie 2005, în termenul legal de 30 de zile, acesta a investit Tribunalul Timiș cu soluționarea contestației pe care a înțeles să o formuleze împotriva dispoziției. Motivarea contestației a fost depusă la primul termen de judecată, respectiv la 27 aprilie 2005. În mod corect instanța de apel a reținut că potrivit prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificată de Legea 247/2005, persoana îndreptățită poate formula contestație împotriva dispoziției de respingere a notificării în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia.

Din interpretarea textului de lege nu rezultă expres obligația de a formula o contestație motivată, așa încât dispozițiile legii speciale se completează cu normele de procedură civilă. În acest sens, art. 132 C. proc. civ. stipulează că până la prima zi de înfățișare reclamantul poate să întregească cererea de chemare în judecată, adică să completeze lipsurile din cuprinsul cererii inițiale. In speță, contestatorul a completat aceste lipsuri, respectiv a motivat contestația, la primul termen de judecată. Nu se poate reține nici cel de-al doilea motiv de recurs potrivit căruia contestatorul nu și-a îndeplinit obligația de a depune actele doveditoare ale calității de moștenitor și dreptului de proprietate.

Obligarea instanței de a soluționa cauza doar pe baza înscrisurilor depuse pe parcursul derulării procedurii administrative ar duce la îngrădirea accesului liber la justiție consacrat de art. 21 din Constituție și a dreptului la un proces echitabil recunoscut părților prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Un proces echitabil nu înseamnă doar posibilitatea de a sesiza instanța, ci presupune atât dreptul părților de a propune dovezile necesare soluționării cauzei, cât și dreptul instanței de a cenzura pertinența, concludența și utilitatea lor. Față de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. invocate de recurentă, urmând a se respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 90 din 16 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 17 octombrie 2006.