ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8263/2006

Asupra recursului civil de

față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Timiș contestatorul F.F. a chemat în judecată

intimații Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al

Municipiului Timișoara solicitând anularea dispoziției nr. 767 din 24

februarie 2005 și admiterea notificării astfel cum a fost

formulată, menționându-se că motivele contestației vor fi

depuse până la primul termen de judecată.

Tribunalul Timiș, prin

sentința civilă nr. 2729/PI din 16 noiembrie 2005 a respins

contestația ca tardiv motivată reținând că în interiorul

termenului de 30 de zile, prevăzut de Legea 10/2001 pentru formularea

contestației, contestatorul avea obligația să-și motiveze

în fapt și în drept contestația, conform dispozițiilor art. 112

C. proc. civ.

Împotriva sentinței a declarat

apel reclamantul F.F. În motivarea apelului a arătat că potrivit art.

132 C. proc. civ. avea dreptul să-și completeze sau să-și

modifice cererea până la prima zi de înfățișare și

că art. 24 din Legea nr. 10/2001 nu prevede nici o sancțiune pentru

nemotivarea contestației în termenul de 30 de zile.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia civilă nr. 90 din 16 martie 2006 a admis apelul, a desființat

sentința civilă nr. 2729/2005 și a trimis cauza spre rejudecare

la prima instanță.

În motivarea deciziei instanța

de apel a reținut că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001

decizia sau dispoziția emisă de unitatea deținătoare a

imobilului poate fi atacată de persoana îndreptățită în

termen de 30 de zile de la comunicare. In Legea 10/2001 nu se prevede, în mod

expres, un termen limită în care contestatorul să depună

motivele de fapt și de drept ale contestației și nici nu este

prevăzută o sancțiune, în situația în care nu este

îndeplinită această obligație, context în care legea

specială se completează cu dispozițiile Codului de

procedură civilă.

Astfel, art. 129 C. proc. civ.

consacră principiul rolului activ al judecătorului, care are

îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru aflarea

adevărului în cauză, iar neîndeplinirea rolului activ este

sancționată cu desființarea hotărârii pentru nelegalitate.

Împotriva deciziei instanței de

apel a declarat recurs Primarul Municipiului Timișoara, invocând

prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., pentru următoarele

motive:

- în interiorul termenului de 30 de

zile contestatorul trebuia să-și motiveze în fapt și în drept

contestația, conform dispozițiilor art. 112 C. proc. civ.

- cererea de restituire în

natură a imobilului situat în Timișoara, compus din casă de

locuit și teren aferent de 824 mp a fost respinsă prin

dispoziția nr. 767/2005 întrucât contestatorul nu a făcut dovada

calității de persoană îndreptățită și a

dreptului de proprietate.

Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile

formulate și de dispozițiile legale aplicate, Curtea constată

că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare.

Analizând lucrările dosarului s-a constatat că prin

dispoziția nr. 767 din 24 februarie 2005 Primarul Municipiului

Timișoara a respins cererea formulată de F.F. de restituire în

natură a imobilului situat în Timișoara, întrucât nu s-a făcut

dovada calității de persoană îndreptățită și

a dreptului de proprietate.

Dispoziția nr. 767/2005 a fost comunicată lui F.F. la data de

1 martie 2005, iar la 1 aprilie 2005, în termenul legal de 30 de zile, acesta a

investit Tribunalul Timiș cu soluționarea contestației pe care a

înțeles să o formuleze împotriva dispoziției. Motivarea

contestației a fost depusă la primul termen de judecată, respectiv

la 27 aprilie 2005.

În mod corect instanța de apel a reținut că potrivit

prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001, astfel cum a fost

modificată de Legea 247/2005, persoana îndreptățită poate

formula contestație împotriva dispoziției de respingere a

notificării în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia. Din

interpretarea textului de lege nu rezultă expres obligația de a

formula o contestație motivată, așa încât dispozițiile

legii speciale se completează cu normele de procedură civilă.

În acest sens, art. 132 C. proc. civ. stipulează că până

la prima zi de înfățișare reclamantul poate să

întregească cererea de chemare în judecată, adică să

completeze lipsurile din cuprinsul cererii inițiale. In speță,

contestatorul a completat aceste lipsuri, respectiv a motivat contestația,

la primul termen de judecată.

Nu se poate reține nici cel de-al doilea motiv de recurs potrivit

căruia contestatorul nu și-a îndeplinit obligația de a depune

actele doveditoare ale calității de moștenitor și dreptului

de proprietate.

Obligarea instanței de a soluționa cauza doar pe baza

înscrisurilor depuse pe parcursul derulării procedurii administrative ar

duce la îngrădirea accesului liber la justiție consacrat de art. 21

din Constituție și a dreptului la un proces echitabil recunoscut

părților prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului. Un proces echitabil nu înseamnă doar posibilitatea de a sesiza

instanța, ci presupune atât dreptul părților de a propune

dovezile necesare soluționării cauzei, cât și dreptul

instanței de a cenzura pertinența, concludența și

utilitatea lor.

Față de considerentele expuse, Curtea constată că în

cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ. invocate de recurentă, urmând a se respinge recursul declarat

în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului

Timișoara împotriva deciziei civile nr. 90 din 16 martie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 17 octombrie 2006.