ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5830/2006

Asupra recursului de față,

Din analiza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 84 din 26

ianuarie 2005 Tribunalul Iași a admis cererea de intervenție în interes propriu

formulată de intervenienta P.R., a admis excepțiile lipsei calității procesuale

pasive a pârâților Consiliul Județean Iași și DAFIS și a respins ca nefondată

acțiunea în constatarea nulității dispoziției nr. 1542 din 4 septembrie 2002

emisă de Primarul Municipiului Iași, acțiune formulată de reclamanții M.C.S. și

M.L. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Iași și intervenienta P.R.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de fond a reținut că imobilul situat în Iași, a aparținut autorului

intervenientei, iar intervenienta a făcut dovada calității de moștenitor, ca

nepoată de soră cu defuncta H.S.R., conform certificatului de moștenitor nr. 60/1999.

Împotriva sentinței au formulat apel

reclamanții prin care se arată că dispoziția nr. 1524/2002 nu precizează din ce

unități locative se compune imobilul. De asemenea, prin testamentul din 1934 I.H.

a instituit-o legatară universală pe soția sa, S.R., ca apoi, în iunie 1972 să anuleze

acest testament și să testeze intervenientei ½ din avere, iar

intervenienta a solicitat despăgubiri pentru întreaga avere. Se mai susține că

reclamanții au fost chiriași în imobilul în litigiu, în mod nejustificat nu li

s-a mai prelungit contractul de închiriere și că I.H. nu a avut în proprietate

acest imobil. In final, se arată că instanța de fond a admis cererea de

intervenție fără a o motiva.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

civilă nr. 406 din 8 iulie 2005 a respins apelul ca nefondat reținând că prin

dispoziția nr. 1542/2002 s-a restituit în natură, către intervenienta P.R.,

imobilul situat în str. F. compus din construcție și teren aferent în suprafață

de 150 mp.

Prin sentința civilă nr. 555/2003 a

Judecătoriei Iași s-a dispus irevocabil evacuarea soților M.C.S. și M.L. din

imobilul în litigiu, proprietatea intervenientei P.R.

S-a mai reținut că dispoziția de

restituire a imobilului nu a produs reclamanților nici o vătămare, deoarece nu

mai erau chiriași pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr. 112/1995 și apoi

ale Legii nr. 10/2001. Reclamanții nu au dovedit existența vreunui drept

material care le-a fost încălcat prin emiterea dispoziției și nici că au un

interes în promovarea acțiunii.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că

intervenienta P.R. este nepoată de soră cu defuncta H.S.R. conform

certificatului de moștenitor nr. 60/1999, iar imobilul în litigiu a fost

proprietatea lui H.I.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții, întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., pentru următoarele motive:

- prin soluțiile

pronunțate în cauză s-au încălcat drepturile prevăzute de legea protecției

chiriașilor, respectiv acordarea unui spațiu locativ similar sau schimbul

obligatoriu de locuință

- instanța de apel nu a cercetat motivul de apel prin

care s-a invocat nemotivarea admiterii cererii de intervenție.

Recursul a fost

înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași, care prin decizia nr. 1222 din 16

decembrie 2005 a declinat competența de soluționare în favoarea Inaltei Curți

de Casație și Justiție, întrucât plângerea formulată în condițiile art. 24 al

Legii 10/2001 a fost soluționată în fond de tribunal, în apel de către curtea

de apel, iar recursul revine în competența Înaltei Curți conform art. 4 pct.1 C.

proc. civ.

Verificând

legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile și de dispozițiile legale

aplicabile, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Raportul juridic

izvorât din aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 ia naștere între persoana

deținătoare a imobilului și persoana îndreptățită la restituire sau la măsuri

reparatorii prin echivalent. Conform dispozițiilor art. 24 alin. (7) și (8) din

Legea 10/2001, doar persoana îndreptățită poate ataca în justiție dispoziția

emisă de unitatea deținătoare în termen de 30 de zile de la data comunicării,

competența de soluționare revenind secției civile a tribunalului în a cărei

circumscripție teritorială se află sediul respectivei unități.

Ca atare, recurenții, fiind terți în

raportul juridic izvorât din aplicarea dispozițiilor Legii 10/2001 nu pot să

atace decizia prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului. De

asemenea, recurenții nu pot beneficia nici de măsurile de protecție ale

chiriașilor, prevăzute de art. 15 din amintita lege, întrucât nu mai sunt

titularii unui contract de închiriere legal încheiat.

Față de considerentele expuse,

Curtea urmează a respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu

prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M.S.C.

și M.L. împotriva deciziei civile nr. 406 din 8 iulie 2005 pronunțată de Curtea

de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

astăzi 13 iunie 2006, în ședința publică.