ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5830/2006

Asupra recursului de față, Din analiza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 84 din 26 ianuarie 2005 Tribunalul Iași a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta P.R., a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Județean Iași și DAFIS și a respins ca nefondată acțiunea în constatarea nulității dispoziției nr. 1542 din 4 septembrie 2002 emisă de Primarul Municipiului Iași, acțiune formulată de reclamanții M.C.S. și M.L. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Iași și intervenienta P.R. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că imobilul situat în Iași, a aparținut autorului intervenientei, iar intervenienta a făcut dovada calității de moștenitor, ca nepoată de soră cu defuncta H.S.R., conform certificatului de moștenitor nr. 60/1999.

Împotriva sentinței au formulat apel reclamanții prin care se arată că dispoziția nr. 1524/2002 nu precizează din ce unități locative se compune imobilul. De asemenea, prin testamentul din 1934 I.H. a instituit-o legatară universală pe soția sa, S.R., ca apoi, în iunie 1972 să anuleze acest testament și să testeze intervenientei ½ din avere, iar intervenienta a solicitat despăgubiri pentru întreaga avere. Se mai susține că reclamanții au fost chiriași în imobilul în litigiu, în mod nejustificat nu li s-a mai prelungit contractul de închiriere și că I.H. nu a avut în proprietate acest imobil. In final, se arată că instanța de fond a admis cererea de intervenție fără a o motiva. Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 406 din 8 iulie 2005 a respins apelul ca nefondat reținând că prin dispoziția nr. 1542/2002 s-a restituit în natură, către intervenienta P.R., imobilul situat în str. F. compus din construcție și teren aferent în suprafață de 150 mp.

Prin sentința civilă nr. 555/2003 a Judecătoriei Iași s-a dispus irevocabil evacuarea soților M.C.S. și M.L. din imobilul în litigiu, proprietatea intervenientei P.R. S-a mai reținut că dispoziția de restituire a imobilului nu a produs reclamanților nici o vătămare, deoarece nu mai erau chiriași pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr. 112/1995 și apoi ale Legii nr. 10/2001. Reclamanții nu au dovedit existența vreunui drept material care le-a fost încălcat prin emiterea dispoziției și nici că au un interes în promovarea acțiunii. Pe fondul cauzei, s-a reținut că intervenienta P.R. este nepoată de soră cu defuncta H.S.R. conform certificatului de moștenitor nr. 60/1999, iar imobilul în litigiu a fost proprietatea lui H.I.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive: - prin soluțiile pronunțate în cauză s-au încălcat drepturile prevăzute de legea protecției chiriașilor, respectiv acordarea unui spațiu locativ similar sau schimbul obligatoriu de locuință - instanța de apel nu a cercetat motivul de apel prin care s-a invocat nemotivarea admiterii cererii de intervenție. Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași, care prin decizia nr. 1222 din 16 decembrie 2005 a declinat competența de soluționare în favoarea Inaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât plângerea formulată în condițiile art. 24 al Legii 10/2001 a fost soluționată în fond de tribunal, în apel de către curtea de apel, iar recursul revine în competența Înaltei Curți conform art. 4 pct.1 C. proc.

civ. Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Raportul juridic izvorât din aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 ia naștere între persoana deținătoare a imobilului și persoana îndreptățită la restituire sau la măsuri reparatorii prin echivalent. Conform dispozițiilor art. 24 alin. (7) și (8) din Legea 10/2001, doar persoana îndreptățită poate ataca în justiție dispoziția emisă de unitatea deținătoare în termen de 30 de zile de la data comunicării, competența de soluționare revenind secției civile a tribunalului în a cărei circumscripție teritorială se află sediul respectivei unități.

Ca atare, recurenții, fiind terți în raportul juridic izvorât din aplicarea dispozițiilor Legii 10/2001 nu pot să atace decizia prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului. De asemenea, recurenții nu pot beneficia nici de măsurile de protecție ale chiriașilor, prevăzute de art. 15 din amintita lege, întrucât nu mai sunt titularii unui contract de închiriere legal încheiat. Față de considerentele expuse, Curtea urmează a respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M.S.C. și M.L. împotriva deciziei civile nr. 406 din 8 iulie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată astăzi 13 iunie 2006, în ședința publică.