ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3838/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 46/CA din 19 ianuarie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamantul T.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă. În motivarea sentinței se reține că reclamantul a contestat decizia din 4 noiembrie 2004, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă. Instanța de fond a reținut că, deși petentul a fost cercetat în perioada iunie - iulie 1975 de către fostele organe de securitate, aceste cercetări nu au fost urmate de reținerea sau arestarea sa ori de încetarea contractului de muncă sau retrogradarea acestuia.

Petentul și-a încetat activitatea la N., la data de 27 octombrie 1988, fiind transferat la cererea sa, conform art. 11 din Legea nr. 1/1970, la I.E.E.L.I.F. Constanța. În drept, instanța a invocat dispozițiile art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 214/1999, completată prin Legea nr. 212/2003, care definesc conținutul noțiunii de măsuri abuzive luate de organele fostei miliții sau securități, ori de alte organe; aceste măsuri pot avea ca obiect încetarea contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice și dovedite cu acte scrise administrative sau judecătorești. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, reclamantul T.S., susținând că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, cauza fiind în mod greșit încadrată ca dosar civil, iar nu ca dosar penal, iar mutarea sediului pârâtei-intimate la diverse adrese i-a creat prejudicii, întrucât nu a fost posibilă introducerea în cauză a acestei autorități.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că foștii activiști de partid și de stat P.D. și C.T. l-au constrâns prin amenințări să-și ia transferul la o altă întreprindere, decât cea la care lucra, iar acești doi învinuiți au fost în mod nelegal scoși de sub acuzare. Totodată, instanța nu a fost alcătuită potrivit prevederilor legale, fiind încălcate prevederile art. 74 C. proc. civ., care prevăd participarea inclusiv a procurorului și avocatului din oficiu. Se mai susține de către recurent, că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (2) și art. 2 lit. a) și c) din O.U.G. nr. 214/1999, ajungând în mod eronat la concluzia că persoana sa nu a fost supusă persecuției politice.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este nefondat. Astfel, motivele de recurs referitoare la greșita calificare a cauzei ca fiind de natură civilă, iar nu penală și alcătuirea nelegală a completului de judecată, sunt în mod vădit neîntemeiate, plângerile împotriva deciziilor comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă fiind de competența instanței de contencios administrativ, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 214/1999, compunerea completului este cea prevăzută de lege pentru cauzele de contencios administrativ. În ceea ce privește fondul litigiului, motivul de recurs invocat de recurent este, de asemenea, neîntemeiat, instanța de fond făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 3 lit. g) din O.U.G.

nr. 214/1999, reținând că în cauză nu s-a dovedit împrejurarea încetării contractului de muncă sau a retrogradării din motive politice. Reclamantul-recurent și-a încetat activitatea la N., S.A. la data de 27 iulie 1988, fiind transferat în interes de serviciu la I.E.E.L.I.F. Constanța. C.N.S.A.S. a confirmat că pe numele petentului a existat un dosar la securitate, dar care a fost închis în anul 1988, fără să rezulte că desfacerea contractului de muncă a avut loc din motive politice. Pentru considerentele menționate, Curtea apreciază că soluția instanței de fond, de respingere a contestației reclamantului, este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins, cu referire la art. 304 pct. 1, 5, 9 și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul T.S. împotriva sentinței civile nr. 46/CA din 19 ianuarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2006.