ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3838/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr.

46/CA din 19 ianuarie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamantul T.I., în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea

calității de luptător în rezistența anticomunistă.

În motivarea sentinței se

reține că reclamantul a contestat decizia din 4 noiembrie 2004, emisă de

pârâtă, prin care i s-a respins cererea pentru constatarea calității de

luptător în rezistența anticomunistă.

Instanța de fond a reținut

că, deși petentul a fost cercetat în perioada iunie - iulie 1975 de către

fostele organe de securitate, aceste cercetări nu au fost urmate de reținerea

sau arestarea sa ori de încetarea contractului de muncă sau retrogradarea

acestuia. Petentul și-a încetat activitatea la N., la data de 27 octombrie

1988, fiind transferat la cererea sa, conform art. 11 din Legea nr. 1/1970, la

I.E.E.L.I.F. Constanța.

În drept, instanța a invocat

dispozițiile art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 214/1999, completată prin Legea nr.

212/2003, care definesc conținutul noțiunii de măsuri abuzive luate de organele

fostei miliții sau securități, ori de alte organe; aceste măsuri pot avea ca

obiect încetarea contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive

politice și dovedite cu acte scrise administrative sau judecătorești.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs, reclamantul T.S., susținând că hotărârea instanței de fond

este netemeinică și nelegală, cauza fiind în mod greșit încadrată ca dosar

civil, iar nu ca dosar penal, iar mutarea sediului pârâtei-intimate la diverse

adrese i-a creat prejudicii, întrucât nu a fost posibilă introducerea în cauză

a acestei autorități.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, recurentul arată că foștii activiști de partid și de stat P.D. și C.T.

l-au constrâns prin amenințări să-și ia transferul la o altă întreprindere,

decât cea la care lucra, iar acești doi învinuiți au fost în mod nelegal scoși

de sub acuzare.

Totodată, instanța nu a fost

alcătuită potrivit prevederilor legale, fiind încălcate prevederile art. 74 C.

proc. civ., care prevăd participarea inclusiv a procurorului și avocatului din

oficiu.

Se mai susține de către recurent,

că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (2) și art.

2 lit. a) și c) din O.U.G. nr. 214/1999, ajungând în mod eronat la concluzia că

persoana sa nu a fost supusă persecuției politice.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este nefondat.

Astfel, motivele de recurs

referitoare la greșita calificare a cauzei ca fiind de natură civilă, iar nu

penală și alcătuirea nelegală a completului de judecată, sunt în mod vădit

neîntemeiate, plângerile împotriva deciziilor comisiei pentru constatarea

calității de luptător în rezistența anticomunistă fiind de competența instanței

de contencios administrativ, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr.

214/1999, compunerea completului este cea prevăzută de lege pentru cauzele de

contencios administrativ.

În ceea ce privește fondul

litigiului, motivul de recurs invocat de recurent este, de asemenea,

neîntemeiat, instanța de fond făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 3

lit. g) din O.U.G. nr. 214/1999, reținând că în cauză nu s-a dovedit

împrejurarea încetării contractului de muncă sau a retrogradării din motive

politice. Reclamantul-recurent și-a încetat activitatea la N., S.A. la data de

27 iulie 1988, fiind transferat în interes de serviciu la I.E.E.L.I.F.

Constanța. C.N.S.A.S. a confirmat că pe numele petentului a existat un dosar la

securitate, dar care a fost închis în anul 1988, fără să rezulte că desfacerea

contractului de muncă a avut loc din motive politice.

Pentru considerentele

menționate, Curtea apreciază că soluția instanței de fond, de respingere a

contestației reclamantului, este legală și temeinică, recursul urmând a fi

respins, cu referire la art. 304 pct. 1, 5, 9 și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul T.S.

împotriva sentinței civile nr. 46/CA din 19 ianuarie 2006 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2006.