ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5252/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

26 aprilie 2006 Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de

Administrare Fiscală a sesizat Comisia de Cercetare a Averilor din cadrul

Curții de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. (4) și art. 9

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 115/1996, cu modificările și completările

ulterioare, solicitând declanșarea din oficiu a procedurii de control a averii

numitului P.C., având funcția de consilier superior la Direcția de Control

Financiar din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, motivat de

faptul că acesta nu și-a depus declarațiile de avere în anii 2003 și 2004, iar

în anul 2005 a depus-o la data de 5 decembrie 2005.

Cercetatul P.C. a formulat

întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale

pasive față de încetarea calității de funcționar public anterior sesizării

comisiei de cercetare, precum și caracterul inform al cererii de sesizare a

comisiei față de neîndeplinirea condițiilor art. 11 din Legea nr. 115/1996.

În ședința din data de 12 septembrie

2006 Comisia a analizat cu prioritate excepțiile invocate, în conformitate cu

dispozițiile art. 31 din Legea nr. 115/1996 raportat la art. 137 alin. (1) C.

proc. civ. și a dispus respingerea acestora.

În aceeași ședință, Comisia a pus în

discuția părților, din oficiu, împrejurarea dacă sunt îndeplinite condițiile

declanșării din oficiu a procedurii de control a averii numitului P.C. în

raport de textul art. 6 alin. (4) din Legea nr. 115/1996, în redactarea în

vigoare la nivelul anilor 2003, 2004 și 2005.

Pronunțându-se pe acest aspect, prin

încheierea din data de 12 septembrie 2006 Comisia a constatat că nu sunt

îndeplinite condițiile pentru declanșarea din oficiu a procedurii de control a

averii numitului P.C.

În motivarea acestei soluții s-au

reținut, în esență, următoarele:

În perioada 1 ianuarie 2003- 29

noiembrie 2005 P.C. a avut calitatea de funcționar public. La data de 1

ianuarie 2003, art. 6 alin. (4) din Legea nr. 115/1996 sancționa cu declanșarea

din oficiu a procedurii de control a averii numai „nedepunerea declarației din

motive imputabile, în termen de 15 zile de la încetarea activității” situație

în care nu se află domnul P.C. care nu și-a încetat activitatea de funcționar

public în cursul anului 2003.

Referitor la nedepunerea declarației

de avere în termenul de 15 zile de la data numirii în funcție, conform art. 3

alin. (2) din Legea nr. 115/1996, Comisia a reținut că această omisiune nu era

sancționată la nivelul anului 2003 cu declanșarea din oficiu a procedurii de

control, o asemenea sancțiune fiind instituită începând cu data de 27 aprilie

2004 când textul art. 6 alin. (4) din Legea nr. 115/1996 a fost modificat în

acest sens prin O.U.G. nr. 24 din 21 aprilie 2004. Întrucât d-l P.C. a dobândit

calitatea de funcționar public anterior modificării textului menționat, Comisia

a reținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile de declanșare din oficiu a

procedurii de control a averii pentru nedepunerea declarațiilor de avere pe

anii 2003 și 2004.

Relativ la depunerea cu întârziere a

declarației de avere de către d-l P.C. pe anul 2005, reclamată prin cererea de

sesizare, Comisia a reținut că față de textul art. 6 alin. (4) din Legea nr.

115/1996, în redactarea în vigoare în anul 2005, sancțiunea declanșării din

oficiu a procedurii de control a averii operează pentru nedepunerea unei noi

declarații în termen de 15 zile de la încetarea activității. Cum d-l P.C. și-a

încetat activitatea de funcționar public la data de 29 noiembrie 2005 iar

declarația de avere a fost depusă de acesta la data de 5 decembrie 2005,

Comisia a constatat că a fost respectat termenul de 15 zile de la încetarea

activității în care era obligat să depună noua declarație de avere, astfel că

nu sunt îndeplinite nici condițiile declanșării din oficiu a procedurii de

control a averii pentru neîndeplinirea în anul 2005 a obligației de depunere a

noii declarații de avere la încetarea activității.

Agenția Națională de Administrare Fiscală a declarat

recurs împotriva încheierii susmenționate, susținând că aceasta a fost

pronunțată cu încălcarea legii, atrăgând astfel incidența prevederilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține că în mod greșit Comisia a constatat că nu sunt îndeplinite

condițiile pentru declanșarea din oficiu a procedurii de control a averii lui

P.C., întrucât nu a avut în vedere că în anul 2004 au încetat raporturile de

muncă ale acestuia cu Ministerul Finanțelor Publice și au început cu instituția

nou creată, Agenția Națională de Administrare Fiscală, fiind vorba de o altă

instituție angajatoare.

În aceste condiții, recurenta

apreciază că devin operante dispozițiile art. 6 alin. (1) teza 2 din Legea nr.

115/1996 privind obligativitatea depunerii declarației de avere în cazul

încetării activității, susținând că premizele declanșării, din oficiu, a

procedurii de cercetare a averii sunt îndeplinite chiar și dacă se are în

vedere forma inițială a art. 6 alin. (4) din Legea nr. 115/1996, care prevedea

posibilitatea declanșării, din oficiu, a procedurii de cercetare a averii doar

în situația în care declarația de avere nu ar fi fost depusă în termen de 15

zile de la data încetării activității (raportat la încetarea activității în

cadrul M.F.P. în cursul anului 2004).

Intimatul a depus la dosar

întâmpinare, în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., prin care solicită

respingerea recursului.

În această fază procesuală a fost

administrată proba cu înscrisuri, în sensul dispozițiilor art. 305 C. proc.

civ., depuse de către intimat.

Recursul declarat în prezenta cauză

este nefondat, în sensul considerentelor ce succed.

Așa cum a reieșit din probele

administrate în cauză, în principal din copia carnetului de muncă, numitul P.C.

a avut calitatea de funcționar public în perioada anilor 2003-2005, în cadrul

Ministerului Finanțelor Publice.

Astfel, la data de 1 ianuarie 2003

P.C. îndeplinea funcția de consilier categoria A, clasa I, grupa I, director

general în Ministerul Finanțelor Publice; la data de 31 martie 2003 a fost

eliberat din funcția de conducere, dar și-a păstrat calitatea de consilier

categoria A, clasa I, gradul I până la data de 15 iulie 2003 când a fost numit

consilier superior clasa I.

Această din urmă funcție a deținut-o

până la data de 23 noiembrie 2005 când a survenit suspendarea raporturilor de

muncă în baza art. 81 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 raportat la art.

11 alin. (1) din Legea nr. 54/2003, prin alegerea sa ca lider al Sindicatului

Național al Funcționarilor Publici din cadrul Agenției Naționale de

Administrare Fiscală.

Contrar susținerilor recurentei,

încă de la înființarea prin H.G. nr. 1574 din 18 decembrie 2003 privind

organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și a Agenției

Naționale de Administrare Fiscală, această din urmă entitate a fost organizată și

a funcționat în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, cum se prevede

expres prin art. 1 alin. (3) din hotărârea menționată.

Aceeași împrejurare rezultă și din

art. I alin. (2) din anexa 4 privind unitățile aflate în subordinea sau sub

autoritatea Ministerului Finanțelor Publice.

În aceste condiții nu se poate

susține că din anul 2004 numitul P.C. și-a încetat activitatea în cadrul

Ministerului Finanțelor Publice, cum se susține prin motivele de recurs.

Chiar din copia carnetului de muncă,

fila 68 fond, rezultă că la data de 1 ianuarie 2004 cel în cauză era încadrat

ca și consilier superior clasa I la Ministerul Finanțelor Publice.

Ca atare, nefiind vorba de o

încetare a activității, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 6 alin.

(1) teza 2 din Legea nr. 115/1996 pentru declanșarea din oficiu a procedurii de

cercetare a averii, pentru nedepunerea declarației de avere la acea dată,

sfârșitul anului 2003 și începutul anului 2004.

În contextul considerentelor prezentate,

recursul, care este susținut prin acest motiv, este evident nefondat, astfel că

urmează a se dispune respingerea lui, în conformitate cu prevederile art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva încheierii din 12

septembrie 2006 dată de Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de

Apel București constituită în baza Legii nr. 115/1996.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 28 iunie 2007.