ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 36/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

15 septembrie 2004, reclamantul P.F. a chemat în judecată U.N.P.R.L.,

solicitând anularea deciziilor nr. 1/2004 și, respectiv, nr. 7/2004, prin care

s-a dispus radierea din calitatea de membru al uniunii, pentru neplata

cotizației și a contribuției pe o perioadă de 1 an.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că întârzierea plății acelor taxe nu este nejustificată, cum cere

regulamentul de funcționare a revenirii, neachitarea cotizației datorându-se

împrejurării că se află în stare de arest preventiv, din octombrie 2002.

Prin sentința civilă nr. 206 din 3

februarie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis acțiunea și a dispus anularea actelor administrative atacate.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că nu există din partea reclamantului - arestat din 19

octombrie 2002, neplată nejustificată a cotizației și a contribuției anuale,

deoarece starea de deținere reprezintă un caz de forță majoră, de

imposibilitate obiectivă și de neînlăturat de achitare a taxelor către uniune.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta U.N.P.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că

instanța a respins în mod greșit excepția tardivității acțiunii, fără a avea în

vedere faptul că a fost depășit termenul de 30 de zile pentru atacarea actelor,

calculat cel mai târziu de la 25 februarie 2004, data publicării în Monitorul

Oficial, a tabloului de evidență al practicienilor în reorganizare și

lichidare, în care figura reclamantul, ca radiat, pentru neplata taxelor

datorate.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că

starea de deținere nu constituie un caz de forță majoră, în condițiile în care

reclamantul trebuia să încaseze venituri rezultate din exercitarea activității

de reorganizare și lichidare de către societățile profesionale în care este

asociat.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se

dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași

instanță.

Critica privind tardivitatea cererii

de chemare în judecată, nu este întemeiată, acțiunea fiind introdusă înăuntrul

termenului de 30 de zile de la data când s-a comunicat reclamantului, la locul

de deținere, măsura dispusă împotriva sa, în urma respingerii contestației

împotriva deciziei de radiere. Această din urmă decizie din 16 ianuarie 2004 nu

a fost comunicată la Penitenciarul București - Rahova, pârâta cunoscând

situația reclamantului, arestat încă din octombrie 2002.

Recursul este, însă, fondat, cu

privire la concluzia instanței privind imposibilitatea obiectivă de achitare a

taxelor, împrejurare în raport cu care nu ar fi îndeplinită cerința prevăzută

de art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 79/1999, în sensul că radierea se dispune în

cazul neplății nejustificate a cotizațiilor profesionale până la 30 aprilie a

fiecărui an.

Astfel, instanța a reținut că simpla

deținere a reclamantului justifică neplata taxelor datorate uniunii, fără a

analiza susținerile pârâtei, în sensul că societatea comercială al cărei

asociat majoritar este P.F., C.M. SRL, are în continuare activitate de pe urma

căreia înregistrează profit, din care se puteau achita cotizațiile datorate

uniunii.

Împrejurarea că reclamantul se află

în stare de arest, nu constituie prin ea însăși un caz de forță majoră care să

justifice neachitarea taxelor, fiind necesar a se produce dovezi privind imposibilitatea

plății, datorată lipsei unor venituri.

În raport cu cele expuse mai sus,

Curtea va admite recursul și va casa sentința, cu trimitere pentru completarea

probelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de U.N.P.R.L.

București împotriva sentinței civile nr. 206 din 3 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 ianuarie 2006.