ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4446/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 113 din 23 martie 2006, Tribunalul Argeș a respins cererea de amânare a executării pedepsei formulată de petiționarul condamnat C.T. cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 389 din 6 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul Argeș rămasă definitivă, a fost condamnat petiționarul, la 2 ani și 6 luni de închisoare cu executare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Prin sentința penală nr. 248 din 21 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Argeș s-a admis plângerea formulată de petiționar și s-a dispus întreruperea executării pedepsei pe o durată de 3 luni, având în vedere raportul de expertiză medico-legală întocmit de I.N.M.L.

Mina Minovici București. S-a mai reținut că motivele invocate în noua cerere de întrerupere a executării pedepsei nu se încadrează în dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru a se dispune o nouă amânare, întrucât, potrivit raportului de nouă expertiză medico-legală, afecțiunile de care suferă petiționarul nu-l pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, iar efectuarea intervenției chirurgicale, dacă petiționarul ar fi de acord, aceasta ar fi posibilă și se poate realiza și în timpul detenției într-o clinică civilă, cu asigurarea condițiilor de pază. Sentința a fost atacată cu apel de petiționarul condamnat criticând-o ca nelegală și netemeinică, deoarece greșita s-a reținut că în mod voit a întârziat efectuarea intervenției chirurgicale, iar prin decizia penală nr. 93/ A din 23 mai 2006 Curtea de Apel Pitești a respins apelul, ca nefondat.

În termenul prevăzut de lege condamnatul a formulat recurs prin care s-a cerut casarea hotărârii și în rejudecarea cauzei admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei în vederea efectuării intervenției chirurgicale care se impune în raport de recomandările medicale, dar nu în rețeaua sanitară a penitenciarelor. Recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare. În conformitate cu prevederile art. 52 alin. (2) teza a II-a C. pen., executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului. De asemenea, potrivit art. 413 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi amânată când se constată în baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală ce-l pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.

Prin concluziile raportului de nouă expertiză medicală se arată că condamnatul „nu a efectuat operația cardio-vasculară, deși trebuia și putea s-o realizeze fiind în stare de libertate”, evoluția bolii fiind aceeași atât în stare de libertate cât și în stare de detenție. Mai mult, prin același raport, se arată că „mențiunea în stare de libertate pentru o patologie reală, dar pentru care petiționarul nu a acceptat, tratamentul operator recomandat, ar fi nejustificată”. În sfârșit, s-a concluzionat și în sensul că asistența medicală poate fi asigurată în cadrul rețelei sanitare a A.N.P. Având în vedere cele menționate mai sus, nefiind întrunite condițiile cerute de textul de lege invocat în susținerea cererii [(art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen.)], Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b), va respinge, recursul, ca nefondat. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petiționarul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.T. împotriva deciziei penale nr. 93/ A din 23 mai 2006 a Curții de Apel Pitești. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2006.