ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 782/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune în contencios administrativ, reclamantul U.Ș. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 16209 din 17 februarie 2005 și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Prin sentința civilă nr. 587 din 29 septembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul U.Ș. și a dispus anularea hotărârii nr. 16209 din 17 februarie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

A obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 15 aprilie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 septembrie 2004. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost nevoit să părăsească, împreună cu familia sa, localitatea de domiciliu și a făcut dovada că a suferit prejudicii în urma refugierii forțate a familiei sale. Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, care a motivat, în esență, că nu rezultă calitatea de refugiat a petentului, această situație nu este dovedită, martorii contrazicându-se în declarații și neexistând vreun document oficial care să dovedească calitatea de refugiat din motive etnice.

Recursul este nefondat. Se reține din declarațiile martorilor că reclamantul, născut la 10 august 1938, în satul Jucu de Jos, județul Cluj, a fost nevoit să se refugieze în luna aprilie 1941, împreună cu părinții săi. Părăsirea domiciliului familiei reclamantului a fost determinată de presiunile etnice care se exercitau asupra românilor, de către regimul instaurat după 6 septembrie 1940, urmare a Dictatului de la Viena. Din adeverința nr. 310 din 26 iunie 2003, emisă de A.S.A.S. București - I.C.P.C.P. Brașov - Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Pajiști Jurcu, rezultă că tatăl reclamantului a fost angajat al Hergheliei Bonțida - Jucu. în perioada 1941 - 1943, unitate care a fost evacuată cu întreg efectivul de animale și personalul angajat.

În situația concretă se poate stabili că motivul părăsirii domiciliului a fost de natură etnică, întrucât în urma ocupării Ardealului de Nord, populația rămasă acolo a fost integrată statului maghiar. Față de considerentele mai sus expuse și de faptul că sentința instanței de fond este legală și temeinică, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată. În temeiul prevederilor art. 274 C. proc. civ., urmează ca recurenta Casa Județeană de Pensii Cluj să plătească intimatului U.Ș., suma de 500 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 587 din 29 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 500 RON, cheltuieli de judecată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2006.