ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 782/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiune în contencios

administrativ, reclamantul U.Ș. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 16209 din 17 februarie 2005

și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 587 din 29

septembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul U.Ș. și a

dispus anularea hotărârii nr. 16209 din 17 februarie 2005, emisă de pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj.

A obligat pârâta să-i recunoască

reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 15 aprilie 1941 - 6 martie

1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 1 septembrie 2004.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că reclamantul a fost nevoit să părăsească, împreună

cu familia sa, localitatea de domiciliu și a făcut dovada că a suferit

prejudicii în urma refugierii forțate a familiei sale.

Împotriva sentinței civile

sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, care a

motivat, în esență, că nu rezultă calitatea de refugiat a petentului, această

situație nu este dovedită, martorii contrazicându-se în declarații și

neexistând vreun document oficial care să dovedească calitatea de refugiat din

motive etnice.

Recursul este nefondat.

Se reține din declarațiile

martorilor că reclamantul, născut la 10 august 1938, în satul Jucu de Jos,

județul Cluj, a fost nevoit să se refugieze în luna aprilie 1941, împreună cu

părinții săi. Părăsirea domiciliului familiei reclamantului a fost determinată

de presiunile etnice care se exercitau asupra românilor, de către regimul

instaurat după 6 septembrie 1940, urmare a Dictatului de la Viena.

Din adeverința nr. 310 din 26 iunie

2003, emisă de A.S.A.S. București - I.C.P.C.P. Brașov - Stațiunea de Cercetare

- Dezvoltare pentru Pajiști Jurcu, rezultă că tatăl reclamantului a fost

angajat al Hergheliei Bonțida - Jucu. în perioada 1941 - 1943, unitate care a

fost evacuată cu întreg efectivul de animale și personalul angajat.

În situația concretă se poate

stabili că motivul părăsirii domiciliului a fost de natură etnică, întrucât în

urma ocupării Ardealului de Nord, populația rămasă acolo a fost integrată statului

maghiar.

Față de considerentele mai sus

expuse și de faptul că sentința instanței de fond este legală și temeinică,

recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art.

312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

În temeiul prevederilor art. 274 C.

proc. civ., urmează ca recurenta Casa Județeană de Pensii Cluj să plătească

intimatului U.Ș., suma de 500 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană

de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 587 din 29 septembrie 2005 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de

500 RON, cheltuieli de judecată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 martie 2006.