ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4733/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ.

asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Tribunalul Neamț, la 2 august 2001, reclamanții I.I.G., T.G.G.,

P.G.M. și S.A.M. au chemat în judecată pe pârâții SC G.G. SA, Ministerul

Agriculturii și Alimentației și Comisia județeană Neamț pentru aplicarea Legii

fondului funciar nr. 18/1991 solicitând ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată,

să fie anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr.

1807 emis de pârâții SC G.G. SA de către Ministerul Agriculturii și Alimentației

și în consecință să se constate că reclamanții sunt proprietarii suprafeței de

28.382 mp teren, pe care se află o casă cu parter și etaj, o altă casă din 2

camere, un coșar, două hambare și un grajd.

Soluționând litigiul

în primă instanță, Tribunalul Neamț, secția civilă, prin sentința nr. 91/C din

28 februarie 2003, a anulat cererea de chemare în judecată formulată de

reclamanții G.I.I., P.M. și M.S.A. în contradictoriu cu SC G.G. SA și A.S.U.,

pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, cu motivarea că cererea de chemare în

judecată nu a fost semnată de acești trei reclamanți.

Prin aceeași

sentință, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul

T.G. în contradictoriu cu SC G.G. SA.

De asemenea, prin

sentință, a fost respinsă cererea de intervenție în nume propriu formulată de

A.S.U. și cererea formulată de această intervenientă pentru chemarea în

garanție a Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Tribunalul a respins

și cererea formulată de pârâta SC G.G. SA pentru chemarea în garanție a

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

În fine, prin aceeași

sentință, a fost respinsă cererea pârâtei SC G.G. SA pentru chemarea în

garanție a Agenției Domeniilor Statului.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut, în esență, că bunurile a căror restituire s-a

cerut, au fost preluate de stat fără titlu, în baza Decretului de expropriere

nr. 83/1949, dar nu pot fî restituite în natură, în temeiul Legii nr. 10/2001,

deoarece fac parte din patrimoniul pârâtei SC G.G. SA, care le-a dobândit în

cadrul procesului de privatizare.

Curtea de Apel Bacău,

secția civilă, prin decizia nr. 81 din 20 octombrie 2003, a admis apelurile

declarate de reclamanții T.G.G. și A.S.M. și în consecință a anulat sentința

civilă nr. 91/C din 28 februarie 2003 a Tribunalului Neamț, reținând cauza

pentru rejudecare.

Rejudecând procesul,

Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 130 din 9 decembrie 2003,

a respins ca nefondată acțiunea formulată de cei patru reclamanți și de

asemenea a respins ca nefondată cererea de intervenție formulată de A.S.U.,

precum și cererea formulată de această intervenientă pentru chemarea în

garanție a Agenției Domeniilor Statului.

Prin aceeași decizie,

curtea de apel a respins ca nefondate cererile formulate de pârâta SC G.G. SA

pentru chemarea în garanție a Agenției Domeniilor Statului și a Ministerul

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

În considerentele

ultimei decizii, curtea de apel a motivat că terenul aflat în litigiu a fost

preluat prin Decretul nr. 83/1949, dar fiind un domeniul rural, reconstituirea

dreptului de proprietate se face în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991

și a Legii nr. 1/2000, iar restituirea construcțiilor aflate pe teren poate fi

făcută în temeiul Legii nr. 1/2003 așa încât, conform art. 8 din Legea nr.

10/2001, imobilele aflate în litigiu nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

Împotriva deciziei

nr. 130 din 9 decembrie 2003 a Curții de Apel Bacău au declarat recurs

reclamanta S.A.M. și reclamanții T.G., I.G.I. și P.M.

Prin recursul

declarat, reclamanta S.A.M., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C.

proc. civ., a susținut că instanța de apel trebuia să admită acțiunea și să

constate dreptul de proprietate al reclamanților asupra construcțiilor și

asupra terenului aferent.

Ceilalți trei

reclamanți, prin recursul declarat, nu se referă la niciunul din motivele de

nelegalitate reglementate prin art. 304 C. proc. civ., ci susțin, în esență, că

trebuia să li se restituie imobilele aflate în litigiu.

Recursurile declarate

nu sunt întemeiate.

Prin Legea nr.

10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod

abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Potrivit art. 8 din

Legea nr. 10/2001, așa cum era în vigoare la data la care reclamanții au înregistrat

cererea de chemare în judecată, nu intră sub incidența acestei legi terenurile

al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.

18/1991, republicată și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului

de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate

potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr.

169/1997.

Inițial, prin cererea

de chemare în judecată, din 2 august 2001, reclamanții nu au făcut vorbire

despre Legea nr. 10/2001, ci s-au referit la Legile nr. 18/1991, nr. 1/2000 și

nr. 169/1997, în temeiul cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate

pentru 58,49 ha din totalul suprafeței de teren preluată de la autorii

reclamanților, prin expropriere, în temeiul Decretului nr. 83/1949.

La termenul de la 18

octombrie 2001, reclamanții și-au modificat acțiunea, precizând că

„revendică" suprafața de 28.382 mp în temeiul Legii nr. 10/2001.

Prin raportul de

expertiză tehnică judiciară întocmit din dispoziția primei instanțe (fila 189),

s-a constatat că terenul aflat în litigiu, în suprafață de 28.210 mp (pe care

se află construcțiile arătate în cererea de chemare în judecată) este situat în

extravilanul comunei Girov, din județul Neamț.

Reclamanta S.A.M. a

recunoscut, chiar prin recursul declarat, că, la solicitarea reclamanților, li

s-a reconstituit dreptul de proprietate, în temeiul Legilor nr. 169/1997, nr.

18/1991 și nr. 1/2000, pentru o suprafață totală de 90,207 ha din totalul

proprietății preluate, conform Decretului nr. 83/1949 de la defuncții V. și

C.C. (autorii reclamanților). De altfel, la dosar au fost depuse numeroase acte

care atestă demersurile făcute de reclamanți în temeiul Legii fondului funciar

nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000.

După anul 1989, în

România s-au adoptat mai multe legi cu caracter reparatoriu pentru înlăturarea

efectelor negative ale aplicării unor acte normative emise în perioada

1945-1989. Prima dintre acestea, referitoare la reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor agricole, a fost Legea nr. 18/1991, în temeiul

căreia și reclamanții au cerut să li se restituie terenurile preluate de la

autorii lor.

Prin adoptarea Legii

nr. 10/2001 au fost excluse, din domeniul de aplicare al acesteia, acele

terenuri al căror regim juridic a fost reglementat prin Legea fondului funciar

nr. 18/1991 și prin Legea nr. 10/2001.

Stabilind că regimul

juridic al imobilelor solicitate de reclamanți a fost reglementat prin Legile

nr. 18/1991 și nr. 1/2000, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art.

8 din Legea nr. 10/2001, respingând acțiunea.

Decizia instanței de

apel fiind dată cu aplicarea corectă a legii, urmează să fie respinse

recursurile exercitate în cauză.

Dispozițiile art. 304

pct. 10 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea poate fi casată când instanța

nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi

administrate, au fost abrogate prin Legea nr. 219/2005, așa încât acest motiv

de nelegalitate invocat de recurenta A.S.M. nu mai poate fi examinat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondate recursurile declarate de M.S.A. și de reclamanții T.G., I.G.I. și

P.M. împotriva deciziei nr. 130 din 9 decembrie 2003 a Curții de Apel Bacău,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 iunie 2007.