ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6824/2006

Deliberând asupra recursului de

față, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a penală,

prin sentința penală nr. 124 din 3 februarie 2005 pronunțată în dosarul nr. 568/2005,

a admis cererea formulată de B.E.P. al Tribunalului București, secția a II-a penală,

privind pe O.V.F. în temeiul art. 86

4

C. pen., a revocat suspendarea

executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1110

din 13 septembrie 2004 a Tribunalului București, sub supraveghere, urmând ca

inculpatul să execute această pedeapsă în regim de detenție. A făcut totodată,

aplicarea art. 71 și 64 C. pen. și a menținut aplicarea art. 65 C. pen.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin cererea formulată de B.E.P. al

Tribunalului București, s-a solicitat revocarea suspendării sub supraveghere a

pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1100 din 3

septembrie 2004, definitivă prin neapelare la 15 noiembrie 2004.

Din actele depuse la dosar rezultă că

prin sentința penală nr. 1100 din 13 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul

București s-a dispus condamnarea inculpatului O.V.F., la o pedeapsă de 4 ani

închisoare. În temeiul art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani

stabilit în conformitate cu art. 86

2

C. pen.

Sentința penală menționată a rămas

definitivă prin neapelare.

Din adresele remise de către S.P.V.R.S.I.

rezultă că O.V. nu s-a prezentat la sediul S.R.S.S., nu mai locuiește la adresa

indicată și nici nu a încunoștințat despre schimbarea domiciliului, obligație

impusă de instanță.

Pentru că inculpatul nu a respectat obligațiile

de supraveghere impuse de instanță, tribunalul a constatat întemeiată cererea

formulată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul O.V.F., prin

avocat ales.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 681/ A din 25 septembrie 2006, a respins,

ca nefondat, apelul  astfel declarat, constatând, cu referire la locul unde

trebuia citat inculpatul, că domiciliul inculpatului era cunoscut, fiind

indicat chiar de acesta în cursul urmăririi penale, respectiv comuna Ariceștii

Rahtivani, jud. Prahova, fiind incidente prin urmare prevederile art. 177 alin.

(1) C. proc. pen., [(și nu alin. (4) al aceluiași articol)]. De asemenea, se

constată că nici cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (25

septembrie 2003) inculpatul nu a încunoștințat organul de urmărire penală

despre împrejurarea că locuiește fără forme legale în altă localitate deși,

astfel cum rezultă din motivele de apel, de aproximativ 4 ani nu mai locuia la

adresa indicată.

Prin urmare, nu se impunea citarea

inculpatului prin afișare și, conform art. 177 alin. (3) C. proc. pen.,

instanța ar fi trebuit să citeze în altă parte pe inculpat numai dacă acesta

încunoștința organul de urmărire penală ori instanța de judecată de schimbarea

intervenită.

Referitor la mențiunea cuprinsă în

practicaua sentinței penale nr. 124 din 3 februarie 2005 în sensul că procedura

este nelegal îndeplinită, Curtea constată că la dosarul cauzei se află dovada

de îndeplinire a procedurii de citare cu toate mențiunile conform art. 181 C.

proc. pen., astfel încât mențiunea ce este în contradicție cu actul amintit

este apreciată de Curte doar ca o eroare materială.

Din dosarul de fond al cauzei

rezultă că soluția de condamnare și modul de executare a pedepsei i-au fost

comunicate inculpatului prin afișare la domiciliul indicat de inculpat, iar

împrejurarea că acesta a nesocotit obligațiile sale procesuale și a rămas în

pasivitate, deși îi fusese adusă la cunoștință împrejurarea că urmează să fie

trimis în judecată, nu sunt elemente favorabile pentru a se reține o altă

situație de fapt.

De altfel, acest comportament

dovedește reaua credință a condamnatului, care a încercat să se sustragă de la

executarea obligațiilor impuse de instanță cu ocazia stabilirii modului de

executare a pedepsei aplicate, mutându-se într-o altă localitate, fără forme

legale și fără a înștiința organele în drept despre această împiedicare. Prin

urmare, se apreciază că întreaga conduită procesuală a condamnatului a fost de

a nesocoti obligațiile ce îi reveneau în calitate de persoană acuzată de

comiterea unei faptei cu o gravitate sporită (trafic de droguri), astfel încât

se justifică pe deplin revocarea suspendării executării pedepsei sub

supraveghere și executarea acesteia în regim de detenție și în nici un caz nu

se impune prelungirea termenului de încercare cu încă 3 ani.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs condamnatul, pentru motivele consemnate în practicaua

prezentei.

Examinând hotărârea atacată prin prisma

motivelor de recurs formulate, a probelor administrate, cât și din oficiu,

conform art. 385

6

, 385

9

C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată recursul întemeiat.

Într-adevăr, nici în cursul procesului

de fond, respectiv dosarul nr. 5119/2005 al Tribunalului București, secția a

II-a penală, ca de altfel, nici în cursul soluționării cererii formulate de B.E.P.

din cadrul Tribunalului București, instanțele nu au cunoscut decât despre

existența unui domiciliu al inculpatului O.V.F., acela din comuna Ariceștii

Rahtivani.

În cursul soluționării dosarului de

fond nr. 5119/2003 al Tribunalului București, instanța a mai cunoscut că de cca.

6 luni inculpatul O.V.F. nu mai locuia la acea adresă, însă nu se cunoaște unde

anume este plecat.

Pentru termenul de judecată din data

de 13 septembrie 2004 când s-a dezbătut fondul cauzei în dosarul nr. 5119/2003

al Tribunalului București, pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu inculpatul,

lipsea denumirea satului Nedelea, apărând doar com. Ariceștii Rahtivani.

În dosarul nr. 568/2005 al

Tribunalului București, pentru revocarea suspendării sub supraveghere, cauza a

fost soluționată la primul termen de judecată, neobservându-se însă că

citativul a fost conceput greșit, în sensul că s-a consemnat greșit nr. casei

din satul Nedelea, apărând nr. x, în loc de y cum era corect. De asemenea, și

dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu condamnatul, are aceeași

neregularitate la nr. casei.

Cum această greșeală nu a fost îndreptată

nici la instanța de apel și nu se cunoaște, de asemenea, nici modalitatea de

înștiințare a condamnatului, folosită de S.P.V.R.S.I. , de pe lângă Tribunalul

Prahova, pentru a se putea trage concluzii cu privire la sustragerea, cu

rea-credință, de către condamnat, de la executarea dispozițiilor sentinței

judecătorești de condamnare la pedeapsa cu privire la care s-a dispus

suspendarea sub supraveghere, instanța de recurs constată că au fost încălcare

drepturile condamnatului la un proces echitabil, ocrotite prin dispozițiile art.

6 din

c.e.d.o.,

și au fost

afectate posibilitățile acestuia de apărare, pentru aflarea adevărului și justa

soluționare a cauzei.

Pentru aceste motive conform art. 197

alin. (4) C. proc. pen., art. 21 din Constituția României și art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen., instanța va admitere recursul condamnatului, va casa

cele două hotărâri cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, în

vederea reluării judecății.

Se va anula mandatul de executare a

pedepsei emis pe numele condamnatul, urmând a fi pus în libertate de sub

puterea acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de condamnatul O.V.F. împotriva deciziei nr. 681/

A din 25 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 124 din 3 februarie 2005

a Tribunalului București, secția a II-a penală.

Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 151 din 4

aprilie 2005 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală.

Dispune punerea de îndată în libertate a condamnatului, dacă nu este

arestat în altă cauză.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 noiembrie 2006.