ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6824/2006

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 124 din 3 februarie 2005 pronunțată în dosarul nr. 568/2005, a admis cererea formulată de B.E.P. al Tribunalului București, secția a II-a penală, privind pe O.V.F. în temeiul art. 86 4 C. pen., a revocat suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1110 din 13 septembrie 2004 a Tribunalului București, sub supraveghere, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă în regim de detenție. A făcut totodată, aplicarea art. 71 și 64 C. pen. și a menținut aplicarea art. 65 C. pen. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Prin cererea formulată de B.E.P.

al Tribunalului București, s-a solicitat revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1100 din 3 septembrie 2004, definitivă prin neapelare la 15 noiembrie 2004. Din actele depuse la dosar rezultă că prin sentința penală nr. 1100 din 13 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București s-a dispus condamnarea inculpatului O.V.F., la o pedeapsă de 4 ani închisoare. În temeiul art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani stabilit în conformitate cu art. 86 2 C. pen. Sentința penală menționată a rămas definitivă prin neapelare. Din adresele remise de către S.P.V.R.S.I.

rezultă că O.V. nu s-a prezentat la sediul S.R.S.S., nu mai locuiește la adresa indicată și nici nu a încunoștințat despre schimbarea domiciliului, obligație impusă de instanță. Pentru că inculpatul nu a respectat obligațiile de supraveghere impuse de instanță, tribunalul a constatat întemeiată cererea formulată. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul O.V.F., prin avocat ales. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 681/ A din 25 septembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul astfel declarat, constatând, cu referire la locul unde trebuia citat inculpatul, că domiciliul inculpatului era cunoscut, fiind indicat chiar de acesta în cursul urmăririi penale, respectiv comuna Ariceștii Rahtivani, jud. Prahova, fiind incidente prin urmare prevederile art. 177 alin. (1) C. proc.

pen., [(și nu alin. (4) al aceluiași articol)]. De asemenea, se constată că nici cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (25 septembrie 2003) inculpatul nu a încunoștințat organul de urmărire penală despre împrejurarea că locuiește fără forme legale în altă localitate deși, astfel cum rezultă din motivele de apel, de aproximativ 4 ani nu mai locuia la adresa indicată. Prin urmare, nu se impunea citarea inculpatului prin afișare și, conform art. 177 alin. (3) C. proc. pen., instanța ar fi trebuit să citeze în altă parte pe inculpat numai dacă acesta încunoștința organul de urmărire penală ori instanța de judecată de schimbarea intervenită. Referitor la mențiunea cuprinsă în practicaua sentinței penale nr. 124 din 3 februarie 2005 în sensul că procedura este nelegal îndeplinită, Curtea constată că la dosarul cauzei se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu toate mențiunile conform art. 181 C. proc.

pen., astfel încât mențiunea ce este în contradicție cu actul amintit este apreciată de Curte doar ca o eroare materială. Din dosarul de fond al cauzei rezultă că soluția de condamnare și modul de executare a pedepsei i-au fost comunicate inculpatului prin afișare la domiciliul indicat de inculpat, iar împrejurarea că acesta a nesocotit obligațiile sale procesuale și a rămas în pasivitate, deși îi fusese adusă la cunoștință împrejurarea că urmează să fie trimis în judecată, nu sunt elemente favorabile pentru a se reține o altă situație de fapt. De altfel, acest comportament dovedește reaua credință a condamnatului, care a încercat să se sustragă de la executarea obligațiilor impuse de instanță cu ocazia stabilirii modului de executare a pedepsei aplicate, mutându-se într-o altă localitate, fără forme legale și fără a înștiința organele în drept despre această împiedicare.

Prin urmare, se apreciază că întreaga conduită procesuală a condamnatului a fost de a nesocoti obligațiile ce îi reveneau în calitate de persoană acuzată de comiterea unei faptei cu o gravitate sporită (trafic de droguri), astfel încât se justifică pe deplin revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea acesteia în regim de detenție și în nici un caz nu se impune prelungirea termenului de încercare cu încă 3 ani. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul, pentru motivele consemnate în practicaua prezentei. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a probelor administrate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 , 385 9 C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată recursul întemeiat. Într-adevăr, nici în cursul procesului de fond, respectiv dosarul nr. 5119/2005 al Tribunalului București, secția a II-a penală, ca de altfel, nici în cursul soluționării cererii formulate de B.E.P. din cadrul Tribunalului București, instanțele nu au cunoscut decât despre existența unui domiciliu al inculpatului O.V.F., acela din comuna Ariceștii Rahtivani. În cursul soluționării dosarului de fond nr. 5119/2003 al Tribunalului București, instanța a mai cunoscut că de cca. 6 luni inculpatul O.V.F. nu mai locuia la acea adresă, însă nu se cunoaște unde anume este plecat. Pentru termenul de judecată din data de 13 septembrie 2004 când s-a dezbătut fondul cauzei în dosarul nr. 5119/2003 al Tribunalului București, pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu inculpatul, lipsea denumirea satului Nedelea, apărând doar com.

Ariceștii Rahtivani. În dosarul nr. 568/2005 al Tribunalului București, pentru revocarea suspendării sub supraveghere, cauza a fost soluționată la primul termen de judecată, neobservându-se însă că citativul a fost conceput greșit, în sensul că s-a consemnat greșit nr. casei din satul Nedelea, apărând nr. x, în loc de y cum era corect. De asemenea, și dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu condamnatul, are aceeași neregularitate la nr. casei. Cum această greșeală nu a fost îndreptată nici la instanța de apel și nu se cunoaște, de asemenea, nici modalitatea de înștiințare a condamnatului, folosită de S.P.V.R.S.I.

, de pe lângă Tribunalul Prahova, pentru a se putea trage concluzii cu privire la sustragerea, cu rea-credință, de către condamnat, de la executarea dispozițiilor sentinței judecătorești de condamnare la pedeapsa cu privire la care s-a dispus suspendarea sub supraveghere, instanța de recurs constată că au fost încălcare drepturile condamnatului la un proces echitabil, ocrotite prin dispozițiile art. 6 din c.e.d.o., și au fost afectate posibilitățile acestuia de apărare, pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei. Pentru aceste motive conform art. 197 alin. (4) C. proc. pen., art. 21 din Constituția României și art. 385 9 pct. 21 C. proc. pen., instanța va admitere recursul condamnatului, va casa cele două hotărâri cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, în vederea reluării judecății.

Se va anula mandatul de executare a pedepsei emis pe numele condamnatul, urmând a fi pus în libertate de sub puterea acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de condamnatul O.V.F. împotriva deciziei nr. 681/ A din 25 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 124 din 3 februarie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București. Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 151 din 4 aprilie 2005 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală. Dispune punerea de îndată în libertate a condamnatului, dacă nu este arestat în altă cauză. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2006.